367 matches
-
Felicitarea Scrisoarea. Jurnalul (text şi desene) Alfabetul limbii polone Literele mici şi mari de mână Ortografia Ortografia cuvintelor Scrierea cu majusculă la începutul propoziţiei şi al titlului Scrierea cu majusculă a substantivelor proprii (fără terminologie) Punctuaţia Semnul exclamării Virgula (în vocativ şi enumerare) Două puncte Organizarea textului scris Scrierea pe liniatură tip II şi dictando Aşezarea textului în pagina caietului: plasarea titlului, a autorului, folosirea alineatelor, respectarea spaţiului dintre cuvinte Scrierea funcţională Copieri (texte de maxim 50 de cuvinte) Transcrieri (texte
ANEXE din 23 iunie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260326]
-
se face , a părea , a rămâne , a însemna ); forme verbale nepersonale; utilizări sintactice ale formelor verbale nepersonale: infinitivul, gerunziul, participiul, supinul; posibilități combinatorii ale verbului. Prepoziția. Substantivul: genul, numărul, cazul; tipuri de substantive: comun, propriu; substantive colective, substantive defective; punctuaţia vocativului; corelarea cazului morfologic cu funcția sintactică; posibilități combinatorii ale substantivului; articolul; posibilități combinatorii ale substantivului. Pronumele: tipuri de pronume – pronumele personal, personal de politețe (flexiunea pronumelui personal în raport cu persoana, numărul, genul; flexiunea cazuală); pronumele reflexiv (diferența dintre pronumele
ANEXE din 18 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259400]
-
Rodica Zafiu Conform normelor în vigoare (inclusiv din ultima ediție, din 2005, a Dicționarului ortografic, ortoepic si morfologic), formele de plural feminin articulat ale adjectivului drag sunt dragile (la nominativ si acuzativ) si dragilor (la genitiv, dativ si vocativ). Norma se diferențiază astfel de uzul în care se manifestă destul de puternic preferința pentru formele feminine dragele și dragelor. Rapoartele de monitorizare a limbii folosite la radio și la televiziune conțin multe exemple ale acestei preferințe („Așa că, dragele mele, vă
Dragi, drage by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6276_a_7601]
-
provin din alte necesități ale comunicării decât raționalitatea și sistematicitatea (respectiv din analogie, dorință de economie, nevoie de diferențiere etc.). În acest caz, situația care rezistă cel mai mult normei și pare a justifica abaterea este folosirea adjectivului substantivizat, la vocativ. Conform normei, forma de adresare dragilor! nu prezintă diferențe de gen. În realitate, limba vorbită a introdus o diferențiere, o marcare suplimentară prin desinențele specifice: prin forma dragilor, vorbitorul se adresează unor bărbați, iar prin vocativul dragelor - unor femei. Sub
Dragi, drage by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6276_a_7601]
-
folosirea adjectivului substantivizat, la vocativ. Conform normei, forma de adresare dragilor! nu prezintă diferențe de gen. În realitate, limba vorbită a introdus o diferențiere, o marcare suplimentară prin desinențele specifice: prin forma dragilor, vorbitorul se adresează unor bărbați, iar prin vocativul dragelor - unor femei. Sub presiunea acestei diferențieri, distincția e/i s-a întărit și la formele de nominativ-acuzativ, unde articolul deosebea oricum femininul (dragile mele) de masculin (dragii mei). S-a vorbit și de hipercorectitudine: pluralul feminin în -i este
Dragi, drage by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6276_a_7601]
-
să păstrăm forma dragi ca plural feminin nearticulat și să acceptăm forma drage pentru pluralul feminin urmat de articol (dragele, dragelor). În fond, adjectivul drag, componentă esențială a formulelor de adresare afective, conține deja o excepție morfologică - forma dragă pentru vocativul masculin: dragă Tudor, dragă băiete, frate dragă...
Dragi, drage by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6276_a_7601]
-
Andi Vasluianu, Irina Margareta Nistor, Aurelian Nica, Virgiliu Mărgineanu și Ticu Lăcătușu) s-a orientat bine și pe podium au urcat filme care meritau premiate. Millo Simulov a obținut premiul pentru ficțiune cu Hello Kitty, un film volubil, dezinhibat, extrem de vocativ pentru o temă gravă. Interesant pentru un scurtmetraj, filmul aduce cu un road movie, cu un grup de tineri hipsterici care pleacă la mare într- o mașină decorată flower power cu floricele și culori împrumutate parcă dintr-o cămașă jamaicană
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
strigată, poftită) simpatica felină: pis!. O evoluție lexicală de acest tip este totuși greu de acceptat, mai ales că nu i se prea pot găsi echivalente; mult mai ușor ne putem reprezenta procesul invers, prin care o denumire (folosită la vocativ) se transformă, prin abreviere, în interjecție de apel (așa cum pentru bă și fă, de exemplu, s-a presupus proveniența din bărbate și fămeie). De fapt, există o explicație etimologică mult mai convingătoare pentru pisică, dar aceasta nu a fost acceptată
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
recitite mereu, până la învățarea pe de rost, și care rezervă surprize la fiecare relectură este farsa într-un act Conu’ Leonida față cu reacțiunea (1880). Forța extraordinară a acestui text vine din aceea că fiecare replică din dialogul dintre Efimița (vocativ: «Mițule») și Leonida (vocativ: «Leonido» sau, mai generic, «soro», ca în «Ce spui, soro?») e citabilă, încărcându-se de sensuri nebănuite, în contexte politice dintre cele mai variate și mai actuale. La suprafață, piesa rămâne o farsă, dar cînd o
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
pe de rost, și care rezervă surprize la fiecare relectură este farsa într-un act Conu’ Leonida față cu reacțiunea (1880). Forța extraordinară a acestui text vine din aceea că fiecare replică din dialogul dintre Efimița (vocativ: «Mițule») și Leonida (vocativ: «Leonido» sau, mai generic, «soro», ca în «Ce spui, soro?») e citabilă, încărcându-se de sensuri nebănuite, în contexte politice dintre cele mai variate și mai actuale. La suprafață, piesa rămâne o farsă, dar cînd o citim atent, comicul ei
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
întîmplarea care îi pune pe tava ingeniozității un titlu de excepție: Ficționarii. Refugiat în toaleta unei redacții, tînărul reporter este admonestat de o femeie de serviciu aprigă la mînie: , Aici e numai pentru redactori, nu pentru toți ficționarii de pe stradă!". ,Vocativul divin" (ca acela al Crailor! aruncat de o Pena Corcodușa la fel de încrîncenată) transformă ocara în renume. Pentru cineva care ,gîlgîie de pofta scrisului", intrat de copil în ,paradisul cuvintelor românești" unde ,oriunde calci, pe orice pui ochiul sau creionul, totul
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
eschimoși, incași) și chiar la refacerea unui nou singular (incaș). Alte studii din domeniul nominal se ocupă de desinența -uri extinsă asupra substantivelor feminine (dulcețuri, mătăsuri), de genitivul complement al unui adjectiv (mai înțelegător al rosturilor), de funcțiile sintactice ale vocativului. O serie de articole privesc pronumele, în română și în celelalte limbi romanice; esențiale sînt observațiile asupra flexiunii pronominale a adjectivelor mult, puțin, tot, anumit, diferit. Volumul mai cuprinde studii despre structura internă și construcția unor numerale fracționare, despre variantele
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
Ion Simuț Dumitru Țepeneag așază în centrul unei serii epice de trei romane un personaj cu un nume banal: Ion. Se joacă, glumește, dându-i ca nume de familie un substantiv comun, Valea, care, pus la vocativ, înseamnă "pleacă de-aici!". Acesta e, de altfel, gândul lui cel mai presant: să plece de-aici, din România. Ion Valea este student la engleză, la București, este prieten cu Mihai, student la franceză, tot la Literele din Capitală. Ion
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
puteau, nici măcar în vis, să-și imagineze efortul care îi costase pe consilierii literari ai președinției republicii ca să pregătească discursul, nu în ceea ce privește expunerea de motive propriu-zisă, care trebuia doar să facă să vibreze câteva corzi ale lăutei stilistice, ci în ceea ce privește vocativul care, conform regulii, trebuia să-l deschidă, cuvintele șablonizate care, în general, deschid discursurile de această natură. Într-adevăr, având în vedere subiectul delicat al comunicatului, era aproape ofensator să spună Dragi compatrioți sau Stimați concetățeni sau, eventual, printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
am făcut un post de observație, se cuvine să spunem că, contrar a ceea ce era de așteptat în mod firesc, nici unul dintre ascultători, fie ai radioului, fie ai televiziunii, nu observă că din gura președintelui n-a ieșit nici unul dintre vocativele obișnuite, nici acesta, nici acela, nici celălalt, poate pentru că dramatismul pătrunzător al primelor cuvinte lansate în eter, Vă vorbesc cu inima deschisă, i-au făcut pe consilierii literari ai șefului statului să considere nerecomandabilă, fiind superfluă și inoportună, introducerea oricăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
când sie-și, când unui interlocutor fictiv sau livresc: „Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva ?/ Este iubirea monedă de schimb pentru viața de apoi ?/ Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui ?/ Tu cunoșteai legile nobleții, precum Orfeu...” Tonul adresativ, vocativ, devine o cale către dramatizarea câte unei idei. Versurile dobândesc calități scenice. Nu rareori și filmice. Unele idei sunt direct dramatizate: „Tu evadezi, evadezi, până unde?/ Vei ajunge oricum în fața plutonului de execuție./ Eu voi fi doar o salcie, un
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
Sunt omul înconjurat de lume! De ce ’naintea morții și-acum mă cauți, stâncă? O lume mă-nconjoară și lumea-aceasta multă Mă tot împarte-n clipe cu vise-ngenunchiate, Dar cum să știi tu, oare, când grija ta n-ascultă Un vocativ de lacrimi și patimi conjugate? În casa mea se cântă balada primăverii Și timpul cu o noapte necunoscută încă... Aici mă scrie versul, pe lacrima tăcerii... Eu, cel aproape nimeni... în veghea mea adâncă... Sunt doar un om. Și omul
FAPTĂ FĂRĂ NUME de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 856 din 05 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348002_a_349331]
-
Abandonând toate aceste lucruri, poezia devine pură libertate, pătrundere în noi înșine și depășire a imediatului. Motivul poetic se construiește ca un dialog: mai întâi, se citează textul ce îl declanșează, apoi, se dă răspunsul. De cele mai multe ori, se remarcă vocativele care creează reuniunea dintre opere, interacțiunea lor. Replica se naște dintr-o necesitate de a imagina și de a rememora stări. Până la urmă, la baza ei stă capacitatea de a intui și de a identifica atmosfera lirică, apoi de a
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
deda Florarul. Cu puțină engleză pe care o știu îmi dă seama că celebrul poem al lui Radu Gyr, Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane nu are aceeași forță în traducere, din simplul motiv că numele Gheorghe și Ion, la vocativ, elemente de bază în construcția poemului, sunt inevitabil lipsite de rezonanță afectiva în conștiința unor străini. Ștefan Augustin Doinaș figurează în sumar cu (probabil) singurul său poem scris într-o stare de grație, Mistrețul cu colți de argint. Nichita Stănescu
POEZIA DATĂ ÎN DAR de ALEX ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351361_a_352690]
-
I believe that Radu Gyr's famous poem Rise up you Gheorghe, rise up you Ion, could not possibly have the same force în translation, for the simple reason that the typically Romanian names Gheorghe and Ion, used în the vocative aș basic elements în the construction of the poem, must be somewhat bereft of their emoțional resonance and consciousness, for the foreign reader. Ștefan Augustin Donaș is represented with (perhaps) his one and only poem written în a state of
POEZIA DATĂ ÎN DAR de ALEX ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351361_a_352690]
-
cum aș mai vrea să trag pielea/ de pe trupul drogat al transcendenței/ să privesc prin ea ca prin sticlă cu ochii cu degetele cu limba/ să te văd cum vei putea suporta atâta transparență”). Există în enunț numeroși indici textuali (vocativele, spre exemplu: doamne, iubito, tată), ce dau în vileag această nouă ipostază a scrisului. Afirmând sensul titulaturii, poetul îl dezice, totodată. Deși își aclamă solitudinea, el pare să caute un partener de dialog, un interlocutor: se adresează iubitei, contemporanilor, tatălui
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
rafinare la care și-au adus contribuția cei menționați în caseta tehnică și în prefață au făcut ceea ce trebuie. Și mai mult decât atât. Arta poetică este în permanență servită cu meșteșug, inspirație și distincție. Cu scăpările inerente. De pildă, vocativul „domne” dintr-o poezie a lui Cristian Popescu, din cauza grafierii (ar fi trebuit scris „domn’e”, dar poeții comit adesea licențe), devine „My God” (confundat, probabil, cu „Doamne”, întrucât apare numai la început de frază, scris, deci, cu majusculă), ceea ce
FARMECUL ECLATANT AL ANTOLOGIILOR de RADU VOINESCU în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353280_a_354609]
-
ordonă să îi dea biletele și o amenință că o omoară: „Să-mi scoți biletele! scrâșnește d. Lefter; să-mi scoți biletele, hoațo! Că te omor, mă-nțelegi? Te omor!” Insinuările de furt devin acuzație directă prin folosirea apelativului în vocativ hoațo. Virulența furiei se manifestă la nivel sintactic prin repetarea aproape identică a propozițiilor „Să-mi scoți biletele” și „te omor”, iar la nivel morfologic prin folosirea conjunctivului cu valoare de imperativ. Personajul se află într-un mediu țigănesc și
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
Zița, ci nu de Veta, Jupân Dumitrache își schimbă total atitudinea și exprimarea față de Rică Venturiano. El este tratat acum cu respect maxim prin folosirea pronumelui de politețe dumneavoastră, a persoanei a II-a plural a verbelor, a substantivului în vocativ onorabile „împrumutat din vorbirea parlamentară la începutul epocii liberale” (Vianu 1968: 255) „Da, tocmai astă-seară citeam cu nenea Nae, în gazeta dumneavoastră, cum scriți despre ciocoi [ ... ].”; „Mă rog, onorabile, eu îmi cer iertare, știți că poate, adineauri, cum țin eu
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
o funcție de îndreptare și încurajare, ci nu de admonestare: „Bravo, mă! prostovane! (îi zic așe doară nu spre admonițiune, ci spre înghemn și încurăjare.)” În timpul orei la care asistă inspectorul exprimarea profesorului abundă în cuvinte injurioase la adresa elevilor folosite la vocativ singular: „Mă! prostovane!”, „No! Dar ornicul meu ... prostule!”, „Spania-i lângă Portocalia, mă boule, și vițăversa!, „Mergi la loc, boule!, „Dar pe Natura aia, cine au făcut-o, mă prostovane?, „Nu așa, loază.”, la dativ și nominativ plural, în aprecierile
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]