183 matches
-
de la Chestură la gară așteptau o mulțime de oameni, de ambele părți ale străzii, „lovind În evacuați, au bătut, au Înjosit și chiar i-au jefuit”: „Cum am ieșit din curte am fost Întâmpinați de un potop de strigăte și vociferări, huiduieli și amenințări de către o anumită lume, haidamaci, masați de-a lungul gării... Pe strada ce duce la vale spre gară mulțimea nu s’a mai putut abține și atunci fiecare Înarmat cu ce avea În mână, un retevei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
investiții. Intervenția lui Ceaușescu a durat cinci ore (alte surse indică șapte ore), timp în care el a încercat să explice politica PCR, apelând, previzibil, la demagogia specifică. Discursul său a fost secondat de un zumzet general, de proteste și vociferări, iar în cazurile de surescitare nervoasă, chiar de huiduieli, de fluierături ori de scandarea „Jos Ceaușescu!”. șeful statului a fost șicanat sonor, întrucât el refuza să soluționeze mai ales cererea ca programul de lucru să fie de 6 ore. De
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un decupaj în versete, în unități de rostire. Prin urmare, cât privește decupajele textuale, Mérimée și Bloy au păreri diferite. Acolo unde primul acceptă convențiile narative, al doilea amenință fără încetare că va zdrobi decupările romanești convenționale sub presiunea unei vociferări care va institui propria-i delimitare. Continuând pe aceeași linie până la un punct extrem, vom ajunge la faimoasele puncte de suspensie din ultimele scrieri ale lui Céline. Și la el, ca la Bloy, fărâmițarea textului este contrabalansată la un nivel
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
păstrează la inventar. Datoria cere originalitate, nivel, vigoare, acurateță și exemplară onestitate, satisfăcând ceva mai mult decât necazul sau mizeria morală a unui autor. Polemica de rând rămâne când i-a trecut ziua sau i s-a terminat săptămâna, o vociferare fără caz și o insultă fără conținut: o ploaie de semne de exclamație"80. Vorbim de o secvență cu caracter didactic, teoretic, așadar descriptiv, inserată ca argument pro-domo în textul polemic explicit a cărei funcție pragmatică este evidentă: atrage atenția
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
păstrează la inventar. Datoria cere originalitate, nivel, vigoare, acuratețe și exemplară onestitate, satisfăcând ceva mai mult decât necazul sau mizeria morală a unui autor. Polemica de rând rămâne când i-a trecut ziua sau i s-a terminat săptămâna, o vociferare fără caz și o insultă fără conținut: o ploaie de semne de exclamație"230. Autorul Spinilor de hârtie nu-și poate concepe discursul polemic în afara unei finalități artistice. Mobilul disputei se estompează, până la anulare, în pamfletul polemic cultivat la "temperatura
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
râsete, stoarse de unde, de neunde, pentru a împrospăta arena prăfuită și plină de urme vechi a prezentului. În lipsa grupului de turiști, în sală nu se mai găsea însă nimeni care să remarce asemănarea dintre aceste izbucniri declarative de ilaritate și vociferările noilor îmbogățiți cu libertate de mai adineaori. Poate că de râs autentic suntem traversați chiar mai puțin de cinci zile pe an. − Omul refuză să intre în propriu-i labirint, reluă Ondine, să dea piept cu monstruozitatea refulată în firidele
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
simbolic, piatra se găsea încoronată de cupola cortului. În somn ne reîntoarcem la origini, iar pentru suveranii mongoli, pâsla iurtei impregnată cu mirosul ei de bălegar ars și seu de oaie, cu șuierul vântului, cu temutele tunete ale tăriei, cu vociferările animale dimprejur și cu tăcerea locvace a strămoșilor rămânea scutecul cel mai reconfortant. Dar și cel mai gelos în dragostea-i soporifică, s-ar putea spune. Departe de a-și răsfăța locuitorii, stepa nici nu-i lăsa să guste un
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
vor surprinde întotdeauna prin sfârtecarea, ruptura produsă. De fapt, tensiunea aceastei fracționări mă va uimi mereu. Este o tensiune pe care nu o pot prevedea niciodată, nu o pot anticipa nicicând la adevărata ei înălțime. Sunetul de ciocnire repetitivă și vociferarea ce îmi sfredelesc intimitatea camerei au darul de a mă trezi dintr-o somnolență princiară, dintr-o lascivitate de voievod peste un regat în miniatură. Atunci când zeul îmi bate la ușă și mă cheamă pe nume spre a cina cu
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
lumi condamnate de tribunale siderale, voi fi așezat sub necruțătoarea zodie a angelicului vai! urmând a-l rosti paroxistic cu vocea fragmentată de terori nebănuite până atunci și integrată corului izbucnit din panica colectivă, corului care va răsuna atunci precum vociferările armonice ale teatrelor antice ce evocau căderi ale omului de la dramele individualității sale până la tragediile Pompeiului și ale atlanților. Textul Apocalipsei interferează printre damnările enunțate și justificări ale apariței acestor plăgi precum și ale amplificării lor, justificări, care, de asemenea, dau
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a reprezenta public opiniile cetățenilor semnalează amplificarea revoluției democratice moderne schițate inițial de Tocqueville; contrar opiniilor multor observatori din Vest, înfrîngerea Imperiului Sovietic, principalul dușman al democrației parlamentare, duce nu la izbucniri spontane de automulțumire în cadrul vechilor democrații, ci la vociferări puternice privind legitimitatea și eficiența procedurilor înrădăcinate ale democrației liberale. Maladia contemporană a serviciului public de audiovizual are cîteva cauze profund înrădăcinate, dintre care trei au o legătură directă cu teoria societății civile și cu sfera publică: (1) Restricțiile fiscale
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
primul semn al îndreptării și biruinței asupra morții. Christus victor nu așteaptă compensator resurecția sa corporală pentru a marca triumful asupra puterilor întunericului. Discursul propriu îngerului („spune-voi numele Tău fraților mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda”) contrastează radical cu vociferarea satanei („care umblă, răcnind ca un leu”). Obrăznicia înfruntării suferinței goale este dezarmată. Meschinăria „duhurilor răutății, care sunt în văzduh” (Ef. 6,12) - implicate decisiv în parodia procesului lui Iisus - a fost deplin dovedită. Părtaș la întreaga condiție a umanității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
suficientă doar o majoritate simplă. Și era deja îndeobște cunoscut că mai mult de jumătate din statele membre susțineau admiterea. Încă un pas și Taivanul era exclus, iar R.P. Chineză îi lua locul. În sală a erupt frenezia: urale, îmbrățișări, vociferări, aplauze, ovații, diplomați dănțuind pe pupitre, ritualul victoriei improvizat pe podium și, în mijlocul vacarmului, doi bătrânei taivanezi împietriți pe locurile lor. Am fost cu toții martorii unor scene tulburătoare, unice, care nu s-au mai petrecut niciodată în aula Adunării Generale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
luni în urmă. Fiecare elev a spus unde a fost în tabără. Eu am rămas ultimul și la auzul cuvântului „Năvodari ”s-a făcut brusc liniște în clasă. Probabil că această surpriză a făcut să dispară pentru câteva secunde orice vociferare. Liniștea a fost întreruptă de vocea dirigintei care atunci pentru prima dată, ma lăudat pentru comportarea mea exemplară din tabără. Am rămas chiar eu surprins de cele auzite, ce să mai zic de colegi mei. După părerea mea, m-am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
stat, nu au avut loc spargeri, jafuri, manifestări isterice de revoltă. La distribuirea ajutoarelor alimentare au existat cozi enorme dar s-au respectat numerele de ordine, s-a așteptat cu calm și respect reciproc, s-a acceptat rația stabilită fără vociferări, fără îmbulzeală și fără protecționism și corupție. Încercați să vă imaginați cum s-ar fi comportat românii noștri de la toate nivelurile într-o situație asemănătoare, cine ar mai fi putut opri sau controla jafurile, furturile, crimele, atacurile furibunde ale speculanților
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
încercă să protesteze: - Mă, mă, nu se poate, n-am voie... Clasa era însă categorică: - Dom’ profesor, ați promis !... - Mă, mă, înțeleg, e poet, are fantezie, uite, îi pun un zece, dar anuală nu i-o pot da ! Pe aceste vociferări, ușa se deschise larg. Cu una din cele mai rele figuri ale sale, Cățeaua apăru în cadru. Ca prin farmec, vacarmul se topi. La comandă, clasa săltă în poziție de drepți. Nu se mai auzea nici musca. În timpul acesta Labiș
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Întrebă pe cineva cât e ora și liniștit (mai avea timp) porni spre stația de autobuz. Dar chiar atunci mașina încărcată pleca, lăsând în urmă un nor de fum gros și regretele celor ce nu reușiseră să urce, manifestate prin vociferări de tot felul. Ion se retrase la umbră lângă un stâlp. Nu rămase mult așa, fiindcă trecătorii, îndeosebi fetele de liceu, ce ieșeau de la școală (era amiază) vesele și volubile, îi aruncau priviri iscoditoare, iar el nu înțelegea ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
În genere, când dascălul realizează că nu are cui să dea ceea ce are de dat, nu are noroc de un public care să-i urmeze Îndemnurile și sfaturile. În loc de interes, găsește doar apatie și obrăznicie. În loc de ascultare, este Întâmpinat cu vociferare și negație. Mai mult decât atât, poate fi persiflat, ostracizat, condamnat (să zicem că este poreclit, privit cu dușmănie, otrăvit - precum Socrate sau, de ce nu, Împușcat - cum se Întâmplă azi prin America). Ca să-și continue totuși treaba, face pe plac
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
atât de multe. Birocrația, Congresul și presa restricționează toate puterea președintelui, așa cum și trebuie, fiindcă sunt instituții democratice. Există și alte puncte de verificare, mai cu seamă publicul însuși, care poate refuza realegerea unui președinte nepopular sau crea o asemenea vociferare încât să împiedice cursul anumitor acțiuni. În ciuda acestor constrângeri, politologul Clinton Rossiter s-a referit la președinte ca fiind un ,,leu magnific care se poate plimba de colo până colo și poate face fapte mărețe atât timp cât nu încearcă să evadeze
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
și cu știința, au rămas pe planul al doilea, și de-a cum devenisem un mic parlament, unde înfloreau polemicele, interpelările, personalitățile și voturile de blam pentru comitet. După fiecare ședință ieșeam înfierbântați de lupta oratorică și prelungeam până în stradă vociferările, protestările și acuzările. Apoi au urmat inevitabilele demisiuni ale celor rămași în minoritate, lipsa de fonduri spre a plăti chiria și, în sfârșit, dizolvarea Societății. În tot timpul cât a durat această instituție, s-au ținut vreo trei sau patru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Uricani). Intervenția lui Ceaușescu a durat 5 ore (alte surse indică 7 ore), timp în care el a încercat să explice politica PCR, apelând, previzibil, la demagogia specifică. Discursul său a fost secondat de un murmur general, de proteste și vociferări, iar în cazurile de surescitare nervoasă, chiar de huiduieli, fluierături ori de scandarea „Jos Ceaușescu!”. Șeful statului a fost șicanat sonor întrucât refuza să soluționeze mai ales cererea ca programul de lucru să fie de 6 ore. De fapt, Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
din greșeală deschise și curtea s-a umplut cu mii de oameni. Un semn stabilit de la fereastra galeriei a declanșat demonstrația de afară și președintele nu a fost în stare să mai oprească purtarea reprobabilă a membrilor din interior, în timp ce vociferarea furioasă a mulțimii, care forța ușile și ferestrele, îi intimida pe membrii cei mai liniștiți”. Ca urmare „ partidul național pare a avea șanse de izbândă”. Totuși, consulul englez nu anticipa derularea evenimentelor, pronosticurile sale îndreptându-se spre colonelul Filipescu. în urma
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
fost anchetați de Securitate, iar Pătrășcanu, bulversat de evenimente, i-a mărturisit unui coleg de acțiune că nu credea că Șleam avea aprobarea să aplice bătăile. În zilele următoare au continuat măsurile de înăsprire a regimului, deținuții fiind avertizați că vociferările vor fi pedepsite. Apele s-au tulburat în urma încercării eșuate din 1 mai 1951, iar Securitatea a început să emită semnale contradictorii, sesizate de Pătrășcanu și cei din jurul său. Astfel, în jurul datei de 15 mai, ofițerul politic Șleam s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
adevăr neștirbit. „Căci întru El v-ați îmbogățit deplin întru toate, în tot cuvântul și în toată cunoștința” (I Corinteni 1, 5). Desfășurată în spațiul public, această mărturisire nu poate lua decât forma unei inteligențe teologice. Critica teologică nu înseamnă vociferare, dar nu subscrie neapărat erudiției. Apologetica senină are nevoie de cultivarea sensibilității duhovnicești și izvorăște dintr-o minte deprinsă cu tainicele chemări ale Cuvântului lui Dumnezeu. Exercițiul discernământului, prin definiție autocritic, nu înseamnă altceva decât smerita părtășie în adevărul Vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În lucrările pe care Freud le-a redactat în colaborare cu Breuer (1895/1965) se descrie faptul că „niște afecte active, «stenice», compensează creșterea excitației printr-o descărcare motrice. Țipetele și săriturile de bucurie, tonusul muscular crescut în cazul furiei, vociferările, represaliile, toate acestea permit excitației să se descarce prin anumite mișcări”. Și în acest caz se profilează versantul patologic, ilustrat prin caracterul inadaptat al unor astfel de conduite. „Furia comportă reacții adecvate, care corespund motivului ei. Vociferările constituie deja un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în cazul furiei, vociferările, represaliile, toate acestea permit excitației să se descarce prin anumite mișcări”. Și în acest caz se profilează versantul patologic, ilustrat prin caracterul inadaptat al unor astfel de conduite. „Furia comportă reacții adecvate, care corespund motivului ei. Vociferările constituie deja un substitut, dar și alte acte, absolut inutile, pot juca aici un anumit rol.” Într-o scrisoare adresată lui Freud, K. Abraham (1922) dă dovada unei intuiții corecte a ceea ce am putea considera azi o tendință spre activism
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]