71 matches
-
aleasă Din codru veni voioasă. Pop Ariana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Măru Caraș-Severin profesor îndrumător Herman Tiana-Mihaela Dialog cu un foc Născut din geamăt de scânteie Și din trei frunze ruginite Ridică-și fruntea gălbioară Și luminează-mă voinice. Cu flacăra ce se înalță Deasupra vreascului învins, Se vaită cu limbă de moarte Cărbunele proaspăt încins. Jarul ce ieri a fost pădure Sub vâlvătaia-și de satrap Zace într-un colb fără de nume Întunecat ca un harap. Tată și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
A rămas în noaptea - a doua ca strejăriu cel mijlociu (80) Și tot pe la miezul nopții pin văzduh aude - un chiu Și pin vânt văzu cu - aripe sunătoare, fioroase, Patru capete cumplite pe două umere groase. Hai la luptă, măi voinice - cum făcuși de te văzui, Cum de calci moșia tatei făr de voia nimărui? (85) Dar voinicul îl omoară și ca vai de mama lui, Patru clăi de carne face el din capetele lui. Când cei doi iar se treziră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
stinge - 385Și nu știi ce răpești lumii? Ah, nu plânge, ah, nu plînge! Astfel el se socotește. - I-a căzut atât de dragă Cât ar fi îmflat în spate pentru ea lumea întreagă. -Bună - vreme, fată mândră de-mpărat! - Mulțam, voinice, Dar ce vânt te bate - ncoace și ce rău te - aduce - aice? 390Zise ea zâmbind - de multă vreme zâmbi - ntîia dată, Căci și ei îi cade drag el, deși n-ar vre s-o arate - Știe ea, de ce îi place
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fată mândră de-mpărat. - Mulțam, Căline, Mult îți merge vestea-n lume, multe - am auzit de tine Și prea rău de tine-mi pare c-ai venit să mori aice, Căci de vine smăul numai rău ți-a merge, măi voinice. - Toți se laudă cu mâncarea. Spune-mi fată cât mănâncă 450Smeul tău, să văd pe - acesta, de îl pot învinge încă. - Doisprezece boi, antale tot pe - atâtea, iară pîne Douăsprezece cuptoare abia îi ajung să cine. 36 {EminescuOpVI 37} {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un glas cu jele, chiar o grădină de glas, Care inima i-o rupe de-așa dor ș-așa năcas. Și cum în palat el intră, pe voinicul vede pare 540Care mînile-și rupsese într-a zmeilor prinsoare. - Bună vreme, măi voinice. - Mulțămim frumos, Căline, Ce-ai pățit tu de picioare, ce rău dete peste tine? Și Călin începe-a-i spune cât pățise pân - acuma. - Hai, ne-om prinde frați de cruce. - Hai, ne-om prinde, spune-mi numa 545A cui
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de sub el o pernă cade, Cum veni-n mijlocul casei nici a doua nu mai șade, Când ajunse la - mpăratul și a treia stă să cadă, Că țiganului, vezi Doamne, nu i se cădea să șadă. 615Zice - atuncea împăratul: - Cum, voinice, și cu cale A ajuns inelul fetei în mâinile Dumitale? - Împărate pre-nnălțate, iaca cum și iaca cum, Da țiganul nici mai știe, fața lui îi numai scrum: - Împărate luminate, cum poți ca să-mi strici hatârul, 620Eu am omorât toți smeii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în basma. 625Împăratul poruncește ca s-aduc-un armăsar Și de coada lui să lege pe țiganul bucătar Și de coadă-i mai legară lângă el un sac de nuci. Cade-o nucă - o bucățică, astfel îl făcu hăbuci. - Ș-acum tu voinice, zise, mi-i fi ginere. - Ba nu, 630Altă fată, împărate, tare dragă îmi căzu. Am un frate-nsă de cruce, tot fecior de împărat Și de mult ți-era s-o ceară, deși nu s-a cutezat. Uite-l ice
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nanele ce-mi plac mie. 241 Doamne, Doamne, dă-ni bani Că nu-i berem cu țigani Că i-om be cu oameni mari, Că țiganii beau sculele, Popii patrafirele. 242 Cucul cântă, mierla zice: - Nu-ți bea banii, măi voinice, Că banii ți-or trebui La vară când or cosi Iarbă otavă cu rouă Și s-a rupe coasa-n două Și-i băga brînca-n curăuă Și ți-i lua alta nouă 244 {EminescuOpVI 245} Și-i cosi în fân
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
te uiți la dânsul. Ș-a auzit un cântec așa de jele, de i-o rupt inima. Se ia el încetișor și se suie pe scările cele și vede acolo pe voinicul ce-și rupsese mînile la smei. - Bună vreme, voinice! - Mulțumesc d-tale, Călin-Nebune, da ce-ai pățit? Și el începe a-i spune toate Câte - au pățit. - Hai să fim frați de cruce! - Hai! - Da D-ta cine ești? l-întreabă CĂLIN - NEBUNUL. - Eu, zice, -s un fecior de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a fost în mijlocul casei, a picat ș-a doua și țiganu - a zis: încet, să nu mă tăvălești. Când a fost lîngă-mpăratul, a căzut ș-a treia perină, că de!, țiganului nu i se cădea să șadă. Zice-mpăratul: - Cum, voinice, inelul fetei mele a ajuns la D-ta? - Împărate Pre-nnălțate!, Iaca cum și iaca cum. Da țiganul: - Ce spui minciuni, că eu am ucis smeii. Da Călin zice: - Împărate, s-aducă toți smeii, să vezi: este vârful limbilor? A adus
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cel mai bun din grajd și-o legat pe țigan la coada calului, ș-o pus ș-un sac de nuci ș-o dat bici calului... Unde pica nuca, pica și bucățica din țigan. Acu-mpăratul a zis: - De-acu, voinice, mi-i fi ginere. Da Călin a zis: - Ba nu-mpărate, că mie alta mi-a căzut dragă, da eu am un frate de cruce aici cu mine, tot fecior de-mpărat, s-o iee-acela. 336 {EminescuOpVI 337} Și l-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-ți scăp fata. - Smeul n-o venit încă la mine. Da s-aude c-aicia-n vale-ntr-un iaz, este noaptea și se cearcă de a se sui să iee fata din dealul cel de steclă. - Rămâi sănătos, Împărate. - Mergi sănătos, voinice. - Mă duc după smeu. Dacă l-oi omorî îmi dai fata. - Ți-oi da-o. Ajunge el la iazul cel unde o găsit băieții. Pune cușma-n cap, se face nevăzut și se pune sub o tufă de buruiene. Da
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cel de steclă nu se știe, el avea o putere strașnică, neștiută. După ce-a adus-o, da el după ce-a văzut-o a nebunit, așa i-o picat de dragă. Da, să ierți d-ta, și el ei. - Voinice! te-i cununa cu fata mea, dar dacă mi-i spune cum dai drumul puterii d-tale. Da el de dragă ce i-a picat fata ș-a pierdut mintea. - Împărate, eu te-am amăgit, da aicea-i smăul. Împăratul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fata mea, dar dacă mi-i spune cum dai drumul puterii d-tale. Da el de dragă ce i-a picat fata ș-a pierdut mintea. - Împărate, eu te-am amăgit, da aicea-i smăul. Împăratul strigă degrabă: - Omoară-l voinice, că el acuși sparge fedeleșul, că eu l-am prins odată și l-a spart. El de bucurie ca să-i dee fata, odată a-nceput să ucidă smeul. Îi turna reșin-aprinsă pe la cep ș-o-nceput așa de strașnic a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și mi-i aduce o floare din mijlocul grădinii celeia, eu ți-oi da fata. 354 {EminescuOpVI 355} Se ia el și se pornește, ș-o mers el cale de-un an. Cine era-n grădină acolo? Era Statu-palmă. - Ei voinice, tocmai ș-aci ai venit după mine? - Am venit, mi-ai zis că mi-i mai face un bine. Să-mi dai floarea din mijlocul grădinii iștia. El i-o dă. Așa era de mândră, așa amirosa de frumos floarea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
scos și i-o pus la dânsul în chimeriu ș-au lăsat pe fată și s-a dus. S-a dus să vadă pe măsa că tare-i era dragă. Pe drum s-a întîlnit cu mama balaurilor. - Bună cale, voinice, zice baba. - Mulțămesc, mătușă. - Tare te-aș întreba, voinicule, de ceva. Nu mi-ai văzut băietul? Așa era, cu douăsprezece capete. Strașnic de puternic. - Da, zice, D-ta câți feciori ai? - Numai doi. - Ba eu știu de feciorul d-tale
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lui Lazăr, de Curierul heliadesc, și de atâtea noi instrumente ale regenerării. Un cântec popular din 1821 îi invita pe români să nu mai sufere, ca înainte, "rușini și groaze". Vor ști ei să se scuture de regimul fanariot? "Aidi, voinice, te arată/ Că tot ești ce-ai fost odată", sună un distih din epocă, în deplină consonanță cu alte demersuri regenerative. Istoria devenea o sursă de curaj civic, un garant al existenței unor virtuți încă obnubilate. Reconsiderând-o cu fervoare
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
poate fi la fel de eficient și la fel de dur împotriva dominației masculine, celor frumoase le îngăduie expunerea publică spre o admirație generală, iar urâtelor, risipa și flirtul, și toate acestea numai spre a-i tulbura pe cei care se cred infailibili - bărbații: „Voinico, tu să stai în apărare,/ Căci, ești cât o cămilă de-ncălată/ și nu-l răbda pe soț a te-njurare;/ Tu, pirpirio, nefiind bărbată,/ Cumplită fii ca tigru-ntre jivine/ și turuie ca moara cea stricată.// Nu-l teme, nici nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o dată vânat, cerbul este împărțit la toate fetele, numai la fata cea sortită vânătorului nu ajunge, ea primind un alt dar, cel al cununii de mireasă. Astfel, colinda cerbului devine o prevestire și o drămuire a sorții: Hei, tu, pane, voinice, Nu-ți chinui calul corb, / Calul corb de sub tine! / Nu sunt cerb pentru vânat, / Nu sunt cerb crescut de-o zi, / Nu sunt cerb crescut de-un an, / Ci sunt cerb crescut de trei ani, / Trei ani lăptișor am supt
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
i se potrivise de minune. Când se urcase pe tronul Țării Românești, Țepeș Îl găsise la curte. Aflând despre viața umilă pe care o dusese băiatul, se posomorî. Îl chemă la el și, prefăcându-se supărat, Îi zice : Ia ascultă, voinice : nu crezi că-i păcat de tine să lâncezești aici, la curte ? Munca mea e folositoare, Doamne. Eu cioplesc săgeți pentru arcașii Măriei tale, făuresc paloșe pentru brațele voinicilor tăi, șei pentru caii care Îi poartă În luptă... Da, nu
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
dat ?” ,, Chiar domnitorul nostru ș-al vostru Împărat.” ,, Dar pentru care fapte ?” ,, Știu eu ?... Cică drept plată Că am luat eu steagul redutei... și pe dată Cu el, străpunși de glonțuri, ne-am prăbușit În șanț...” ,, Dar ce rang, ai, voinice ?” ,, Am rang... de Dorobanț !” Atunce colonelul, dând mâna cu sergentul, Se-ntoarce, dă un ordin... Pe loc, tot regimentul Se nșiră, poartă arma, salută cu onor Românul care pleacă trăgând a lui picior. Cuvinte : suman= haină țărănească; batalion = unitate militară
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]