443 matches
-
realizată trecerea la formele corecte, logica se află pe tărâmul ei unde poate opera distincțiile proprii între genurile și speciile formelor corecte și celor incorecte. În acest stadiu logica nu mai are de a face de loc cu fenomene afective, volitive sau de altă natură preocupându-se exclusiv de aspectul obiectiv al formelor gândirii. O altă disciplină care se intersectează cu logica este lingvistica. Cauza care face ca lingvistica să se întâlnească cu logica este strânsa legătură dintre limbaj și procesul
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
contribuit la dezvoltarea logicii prin apropierea ei de retorică și gramatică. Logica este o specie a cunoașterii exacte. Obiectul cunoașterii sale este forma abstractă a gândirii umane. În studiul formelor gândirii umane logica separă forma de conținutul informațional, afectiv și volitiv precum și de mijlocul exteriorizării formei gândului adică limba naturală luând în cercetare numai forma intelectivă, cognitivă, rațională, obiectivă a gândirii considerând mijlocul de comunicare ca element convențional. Odată făcută această primă separație logica efectuează a doua operație: separarea formelor corecte
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
care nu poate primi afixe, nu alcătuiește raporturi nici morfologice, nici sintactice cu alte cuvinte, nu poate fi parte de propoziție [...]. Are funcția de a efectua operații asupra afirmației din propoziție [...]; exprimă un raport modal, atitudinea vorbitorului (raportarea sa afectivă, volitivă, axiologică), sau marchează reacția vorbitorului la situația de comunicare, respectiv la una din componentele acesteia [...].” Articolele luate în seamă de gramaticile maghiare sunt cel hotărât și cel nehotărât, având aceleași funcții ca cele din română. Spre deosebire de gramaticile limbii române, în
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
de cuvinte adverb/locuțiune adverbială la origine, adică putând îndeplini o funcție sintactică specifică adverbului, dar care în anumite cazuri nu îndeplinește o asemenea funcție, ci una de exprimare a subiectivității vorbitorului, a atitudinii sale, a raportării sale cognitive, afective, volitive la ceea ce spune. Astfel, modalizatorul poate exprima certitudine ("desigur", "fără îndoială"), incertitudine, atenuare ("eventual", "poate"), probabilitate ("probabil"), întărirea enunțului ("bineînțeles"), satisfacție, ușurare ("din fericire") etc. Deja în gramaticile tradiționale s-a constatat că adverbele reprezintă o clasă lexico-gramaticală eterogenă. Deși
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
Logica tradițională a studiat gândirea sub aspectul formei sale, fără conținut. Dacă utiliza un conținut în forme o făcea numai pentru exemplificarea utilizării unei forme. De asemenea logica formală nu ținea cont de condițiile biologice, anatomice sau fiziologice, afective sau volitive ale omului care gândește și nici de facultatea memoriei sau imaginației individuale ci urmărea doar procesul propriu zis de formare și transformare a formelor în care omul gândea. Scopul acestei selecții era desprinderea a ceea ce era constant în procesul gândirii
Logica tradițională () [Corola-website/Science/313411_a_314740]
-
În lingvistică, particula modală este o specie de particulă cu funcția principală de a indica atitudinea afectivă, volitivă sau de evaluare a vorbitorului (funcție modală). Ea poate avea de asemenea funcția de a exprima reacția vorbitorului la situația de comunicare, de a organiza interacțiunea interlocutorilor (funcție pragmatică). În unele limbi, precum rusa, daneza, germana și olandeza, particulele modale
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
de particule pot fi și reacții directe la situația de comunicare. Sensul lor este identic cu funcția pragmatică, depinzând de situație: Particulele de nuanțare se pot găsi în toate tipurile de propoziții, dar cel mai frecvent în interogative, exclamative și volitive, putându-se referi la toată propoziția sau numai la un element al ei. Uneori într-o propoziție sunt folosite două sau chiar trei particule modale: În unele gramatici sunt incluse printre particulele modale și elemente pe care alți lingviști le
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
realizând atât o reflectare subiectivă a realității obiective, cât și o orientare adecvată în comportamentul de adaptare la situațiile în care se află subiecul. Conștiința Conștiința în ansamblul său este considerată fundamentul funcțional necesar desfășurării normale a proceselor cognitive și volitive; pe de altă parte aceste procese psihice influențează în largă măsură conștiința. Astfel, toate trăirile afective intense, în special cele negative( emoții, afecte, pasiuni) strâmtorează câmpul conștiinței, în timp ce trăirile pozitive, de satisfacție și mulțumire lărgesc câmpul conștiinței. Forme de manifestare
Conștiință () [Corola-website/Science/314084_a_315413]
-
care nu poate primi afixe, nu alcătuiește raporturi nici morfologice, nici sintactice cu alte cuvinte, nu poate fi parte de propoziție [...]. Are funcția de a efectua operații asupra afirmației din propoziție [...]; exprimă un raport modal, atitudinea vorbitorului (raportarea sa afectivă, volitivă, axiologică), sau marchează reacția vorbitorului la situația de comunicare, respectiv la una din componentele acesteia [...]”. Aceeași autoare clasifică particulele în: Particulele se deosebesc de adverbe prin faptul că nu pot avea funcție sintactică, ca și cuvintele modalizatoare, dar se delimitează
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
despre același flux energetic ce definește comunicarea muzicală și în care se afirmă virtualități semnificative de diverse ordini. Este bine de știut de la bun început că aceste surse energetice ce se afirmă în actul performanței muzicale sunt în parte conștient volitive, în parte subconștient implicate în zone formative ale discursului muzical, acțiunea integrată a tuturor acestora desfășurându-se concomitent în diferite fluxuri (planuri) de conștiință. Ceea ce se va pune în cercetarea noastră privind Logica Lumilor Posibile are în vedere mai ales
Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
tip emoțional-adjectival) subîntinde orice act de comunicare (intersubiectivă). Dar se pune și vom pune cu precădere problema adâncirii unui sens activ lărgit al performanței muzicale privind implicarea persoanei (interpretului) în acest proces, care trebuie dezvăluită în plenitudinea capacităților sale formative: volitive. Ne vom aplica asupra elementelor care țin de acest aspect configurativ al enunțului muzical, din perspectiva Logicilor unor Lumi (muzicale) Posibile (în curs de definire). Orice fragment muzical (sonor) se configurează în funcție de parametrii ce-l definesc și de relațiile dintre
Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
se poate cuprinde într-un demers cu durată determinată.Toate acestea se desăvârșesc în cursul formării continue, unde progresele se traduc în succesele obținute în confruntarea cu dificultăți cărora individul le face față datorită funcțiilor sale intelectuale, abilităților creative și volitive. Dacă în trecut sistemul de învățământ românesc lăsa în grija Școlii Normale și a Liceului Pedagogic formarea inițială a cadrelor didactice pentru învățământ preșcolar și primar, tendințele europene determină o revizuire a sistemului de formare la acest palier. Apariția colegiilor
Sistemul form?rii ini?iale a cadrelor didactice ? un pas ?nainte ?n optimizarea mobilit??ii ?n carier? by Tanislav Maria Teodora [Corola-publishinghouse/Science/83982_a_85307]
-
element nu stă la baza lucrurilor, ci ceva diferit care e fără margini și din care nasc, spre a exista, și cerurile și toate lumile din ele. Apeiron-ul ceea ce grecii numeau nelimitatul, acauzal în esența sa și spiritual, conștient și volitiv, reapare după două mii de ani lăsîndu-ne semne bizare în aparatele noastre de experiență. De ce dispare fotonul îndată ce dăm de el și apare unda? Și apoi reapare fotonul? Ai zice că e o joacă de-a v-ați ascunselea. Putem noi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ignoră directivele premeditate, fie ele sugestii sau inițiative propriu-zise", de un "centru coagulant", de un "cogito" specific. Criticul nu întârzie să-l numească, propunând o orientare a cercetării spre "straturile freatice ale imaginației... în stratul trans-programatic", "în spatele frontului rațional și volitiv". În continuare, luându-și anumite "precauții" (în secvența a doua a Introducerii), va vorbi, în același sens, despre încercarea de a evidenția un "principiu imaginant" în stare să reconstituie o "unitate ignorată, o coerență clandestină", și, încă mai direct, "forțele
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
creativitatea literară ar contribui la , deci asigură continuitatea ființei umane. M. Bejat și A. Perju (5) susțin că . Se adaugă capacitatea empatică, sensibilitatea și simțul estetic. Tot în procesul creației literare întâlnim și un set diversificat de trăsături caracteriale și volitive, precum și prezența unui evantai bogat de interese față de natură și semeni, față de valorile autentice ale culturii umane. Sunt trăsături pe care le întâlnim la toți marii creatori adevărați. Geneza și condițiile care duc la cristalizarea talentelor de orice fel (deci
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
prin multiple mijloace. Dar cine și cum te ajută să nu cazi în prăpastie? Am cunoscut persoane care și-au stabilit țeluri și chiar au luat decizii demne de laudă în vederea abandonării unui viciu, însă nu au dispus de resursele volitive necesare pentru a le duce la îndeplinire. În alte cazuri, tineri sau maturi își propun să se lase de fumat, de exemplu, începând cu o dată calendaristică oarecare, fără să reușească. Și acestora le lipsește capacitatea de a-și activa forțele
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
în planul capacității de mișcare (motric: în educație fizică - funcția de dezvoltare psiho-motrică de perfecționare a capacității motrice; în sport - funcția de dezvoltare a capacității de performanță ; c. în plan psiho-social: în educație fizică: de dezvoltare a calităților intelectuale, morale, volitive, funcție de socializare; în sport: de perfecționare a profilului specific unei ramuri de sport sau probe sportive; funcția agonistică; funcții de excelență. d. în plan cultural: în educație fizică: de transmitere a valorilor spirituale, materiale de reflectare a activității de practicare
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
care include temperamentul; - subsistemul instrumental care cuprinde deprinderile, capacitățile și aptitudinile; - subsistemul relațional și de autoreglare în care este inclus caracterul; - subsistemul creativ care include creativitatea; - subsistemul cognitiv și comunicațional în care sunt incluse procesele cognitive și limbajul; - subsistemul acțional‑volitiv la care participă voința și care determină caracteristicile specifice ale activității persoanei. În lucrarea Dinamica personalității, M. Golu (1993) propune o împărțire a sistemului personalității după criteriul designativ‑informațional, deosebind următoarele procese: - sfera proceselor cu funcție de designare‑semnalizare - cognitive, motivaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cuvinte, manifestări comportamentale anormale, rigiditate, izolare etc. • În funcție de particularitățile temperamentale, vârsta, educația și dezvoltarea mintală a logopatului, tulburările de limbaj pot provoca și stări de excitație psihomotorie manifestate prin agitații permanente. În alte situații putem întâlni tulburări afectiv‑emoționale și volitive care pot culmina cu stări de depresie prelungite. • La persoanele cu tulburări de vorbire pot fi identificate contradicții în rezolvarea problemelor și în studierea modalităților de acțiune mintală și practică. Atunci când aceste stări se prelungesc și devin cronice, apar stări
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
o reacție la atitudinea și comportamentul părinților față de nevoile lor. De asemenea, literatura de specialitate menționează în explicarea autismului și așa‑numita teorie comportamentală. Această teorie consideră că respectivul sindrom comportamental care influențează toate sferele personalității subiectului (afectivă, cognitivă, acțională, volitivă, motivațională, limbajul etc.) apare ca urmare a unui șir de comportamente învățate și care se formează în urma unor serii de recompense și situații, aparent întâmplătoare. Cercetările efectuate nu permit încă o departajare clară între originea organică și cea psihogenă a
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
diferite față de unul și același eveniment, situație din circulație. Din cele evidențiate decurge necesitatea că normalitatea să fie definită dinamic în sensul adaptării armonioase în fiecare moment al deplasării cu autovehiculului în funcție de mediu, caracteristicile vehiculului și posibilitățile individuale, inclusiv motivațional-afective, volitive și în funcție de scopul urmărit. Exemplu: Cei care au permis de conducere de mai multă vreme își pot aminti cum procedau că începători și cum procedează acuma, având X ani de conducere, la întâlnirea cu indicatorul „Cedeaza trecerea”. Începătorul oprește, acordă
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
mărcii (calitate, preț, durabilitate, design, noutatea. Spre deosebire de preferințe, atitudinile au un caracter mult mai complex, ele reprezentând o sinteză de sentimente, judecați de valoare, interese, convingeri, care nu sunt juxtapuse, ci unificate, alcătuind o structură determinată de întregul sistem intelectual, volitiv și afectiv al consumatorului. Atitudinile nu sunt înnăscute, ci sunt dobândite prin procesul învățării sociale; nu pot fi observate, ci doar deduse. Formarea lor se realizează în timp, iar odată formate, sunt stabile și durabile, desi schimbarea lor în timp
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
multe informații și necesitatea de a selecta și filtra doar cunoștințele direct implicate. 5. Schițarea primelor soluții este subetapa care încheie etapa preparării. Acum este antrenată întreaga personalitate a creatorului, atât aptitudinile sale cât și atitudinile, capacitățile intelectuale, afective și volitive ale persoanei. Pentru a parcurge cu succes această fază persoana creatoare trebuie să posede: atenție distributivă (pentru a ține sub control un câmp larg de date); abilitatea de „a se juca cu ideile” (capacitatea, spontană sau voită, de a abandona
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
în tempo moderat. O atenție deosebită trebuie acordată formării ritmului respirator și dezvoltării musculaturii intercostale, toracele fiind într-o stare de destindere permanentă . Dezvoltarea proceselor psihice și a personalității La intrarea în școală, majoritatea proceselor de cunoaștere (intelectuale), afective și volitive ale copilului se găsesc în stadiul primelor etape al dezvoltării. Acest lucru solicită învățătorului multă înțelegere, tact, dar și perseverență în îndeplinirea obiectivelor instructiv educative urmărite, acționarea deliberat concepută pentru sprijinirea dezvoltării activității psihice a elevilor. Se cunoaște caracterul instabil
Minte sănătoasă în corp sănătos by Maria Larisa Arseni () [Corola-publishinghouse/Science/1706_a_2942]
-
sine pentru autodepășire și toate acestea fără a o urmări În mod special, ci decurgând firesc din caracteristicile procesului de pregătire. Repetările nenumărate ale mișcărilor de mare dificultate, raportate la nivelul de pregătire și vârstă, se realizează numai cu eforturi volitive uneori imense, necesită concentrare, precizie, Învingerea permanentă a fricii, a reflexelor de apărare și postură, produc adaptări superioare, modelează caractere, oțelesc nervii. Dar pe lângă pregătirea curentă, de fond, se impune și realizarea unei trepte superior calitative, pentru care se acționează
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]