21,923 matches
-
pe care îl declară "atemporal și universal" - monologul lui Hamlet. "A fi sau a nu fi ?" e întrebarea care formulează cel mai bine problema sinuciderii și întrebarea în jurul căreia gravitează întregul studiu. Georges Minois - Istoria sinuciderii: Societatea occidentală în fața morții voluntare; trad. din franceză de Mircea Ionescu; Humanitas - col. "Istoria ideilor"; București, 2002; 352p.; 190 000 de lei.
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
balansarea sa între integrarea și solitudinea individului. Firește, ridicolul e o funcție eminamente a relației. Ia naștere ca o încălcare a bunei conviețuiri, a unei paradigme comunitare, a unor habitudini generale, semnificînd jena sau rușinea pentru un gen de acte voluntare sau involuntare care se proiectează nefavorabil pe cadranul percepției comune. Dar există și un ridicol (înscenat, e drept) al solitudinii pe care-l ilustrează cinicul: „El se raportează, joacă rolul ridicolului spre a-l arăta ca într-o oglindă altora
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
se stingea anonim, odată cu golirea melancolică a simezelor. Dar pe lîngă faptul că era neverosimil de plat, Salonul crea și o imagine falsă a artelor noastre de astăzi; fie prin incapacitatea naturală de a reprezenta fenomenul viu, fie prin omisiuni voluntare și prin manipularea vinovată a privitorului. Chiar dacă, de exemplu, numeroși artiști au încercat și înainte de ’90, dar, mai ales, în ultimii ani, să iasă din convenția tabloului și din tradiția materialelor și a tehnicilor, să relaxeze conceptele de obiect și
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
putem ocoli cuvîntul? - compromisul. Ierte-i-se, după cîte a avut de pătimit.” Trecînd în revistă foarte vasta activitate de istoric și genealogist, cu meritele și scăderile ei, Florin Faifer remarcă la Bezviconi și oarece aptitudini de romancier: o expresivitate voluntară, plăcerea de a povesti și o slăbiciune pentru portretizări. E amintit în acest sens și un volum de amintiri rămas în manuscris (poate s-ar găsi vreo editură interesată). l În același număr din „Convorbiri...”, Mircea Gheorghe semnează un articol
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
instantaneu s-o scoată vie la liman. Aș fi însă prima care privește de pe mal micul mare spectacol ce stă să înceapă chiar cu poeziile dvs., si chiar din acest moment. Este interesant să vă imaginez în postura de jurizor voluntar, având a decide soarta celui mai bun poem publicat la noi, fie și în spațiul post-restantului, de ce nu?, cănd printre poemele concurente sunt și câteva semnate de dvs., cele mai bune, după opinia mea, din grupajul numeros sosit pe adresa
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
Mai sînt și alte leitmotive. Nu pot să mă refer aici la toate. Autorul o spune explicit: Cuvintele sînt cele care amestecă realizatul, realizabilul și irealizabilul într-o mixtură nespus de greu de mînuit» (p. 26). O formă a minciunii - voluntare, dacă vorbitorul e lucid - se dovedește a fi folosirea viitorului. Omul nu e stăpîn pe soartă, chiar dacă uneori crede a domina cuvintele și astfel, prin ele, a o influența. Viitorul are o componentă volițională și chiar de aceea - mincinoasă. În
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
repere ambientale și au sfîrșit prin a fi invizibile. Dar toate acestea nu sînt decît o primă componentă, cea involuntară, a unui spectacol vizual care s-a desfășurat permanent pe mai multe niveluri. În imediata lor vecinătate se regăsesc intervențiile voluntare, semne ale aducerii aminte și ale reculegerii, al căror scop nu este, însă, nici de această dată, unul artistic. Troița și crucile de piatră, așezate chiar în centrul pieței, introduc prin aerul lor medieval, în stricta contemporaneitate și în plină
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
El învestește poezia cu o funcție mistică, atribuindu-i calitatăți purificatoare. Cei care calcă alături de acest perimetru al luminii, cei care nu asociază versul cu un altar și scrierea lui cu oficierea unui ritual sunt "rătăciți" de la calea dreaptă, eretici voluntari ori păcătoși neștiutori ce trebuie readuși la matcă. E motivul pentru care Ion Mircea încalcă, uneori, grosolan marginile diferitelor poetici aflate în joc, făcând translații uimitoare prin inadecvare. Comentând un poem de Angela Marinescu, ajunge să susțină că autoarea "a
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
parcă prea în serios, și totuși în zeflemea ca într-un calvar donquijotesc. Ar fi rupt un întreg crâng ca să-și prindă la butoniere câte o floare. Mai mult, s-ar fi răsculat instinctual asupra gustului colectiv, ca niște agitatori voluntari ai obiceiurilor neconsolidate. Pe scurt, ar fi fost dușmani potențiali ai tuturor mărginirilor, în special ale acelor repertoriale. între timp cei patru saxofoniști s-au acoperit de diplome, premii, granturi, stagii. Dar mai ales de experiență. Experiența ca început al
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
fost o militantă pentru drepturile femeilor, editând în această direcție revista Unirea femeilor române (1909-1916). S-a stins din viață în 1931, la Iași. Din câteva scrisori, către N. Iorga și G. T. Kirileanu, deducem că a fost o fire voluntară, care nu se sfia să-i dea sfaturi lui N. Iorga: ,nu ești oare câteodată prea pripit, prea impulsiv, cum zic englezii? Nu prea lesne crezător câteodată?" Aceleași reproșuri și le face sieși. Pe G. T. Kirileanu îl somează să
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
ceafă de porc și mujdei care și-a scos secretara la restaurant și a cărui principală metodă de seducție este să-i caute pricină chelnerului. Care este elementul comun al tuturor acestor oameni din sfere sociale atât de diferite? Agresarea voluntară sau involuntară a celor din jur. Și imposibilitatea acelora de a-i determina să-și schimbe comportamentul. Dacă există o dictatură a minorității, cu siguranță patria acesteia este arealul nesimțitului. Odată declanșată, acțiunea nesimțitului, nu mai poate fi oprită, nici
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
se vizualizează cubul de sus. Jack Pettigrew a descoperit că, atunci când râdem, procesul care în mod normal ne permite să vedem două cuburi încetează. Aspectul tridimensional al imaginii dispare. Descoperirea profesorului australian s-a produs din întâmplare, când unul dintre voluntarii participanți la un studiu asupra rivalității binoculare a început să râdă la una din glumele sale. În acel moment rivalitatea binoculară a încetat. Profesorul a repetat experimentul pe ceilalți voluntari și pe el însuși, confirmând existența acestui efect incredibil. Studiind
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
gardiene care o interogaseră și o consultaseră în prima zi, și care făceau parte și din corpul de însoțitori-supraveghetori ai plimbărilor zilnice prin parcul domeniului, înzăpezit de-acum; era de lucru la curățatul aleilor de zăpadă, iar Mariana se oferi voluntară. Împreună cu cele trei plimbări era cea mai relaxantă parte a rutinei zilnice irespirabile din dormitor... Românii ăia, da, nu-i recunoscuse pentru că vorbeau rusește și se amestecau cu alți ruși - moldoveni din Basarabia, un bărbat cu nevastă-sa și cumnată
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
tmezo-hiperbatic în ceea ce privește scriitura, va fi trecut din geometrismul cutărui stil cvasi-cubist, constând în angularități, în colțuri, muchii, unghiuri (ba chiar unghii!), într-o Kugelgeometrie mai blândă, în care prevalează sfera, ovalul, curba și voluta, sinuozitățile sau tandrele meandre. Chiar exercițiul voluntar (și atitudinea voluntaristă) din care decurgea pecetea-i stilistică atât de proprie, s-a(u) atenuat, cu timpul, în favoarea unei benefice mansuetudini, a unei împăcări cu lumea (ca și cu soarta-i ca atare), a unei resemnări firești, ce e
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
înfometare, muncă extenuantă, supunere la instrumente de pedeapsă, ca leagănul pentru tortură mortală inventat de Borger, călăul din Stuttgart. Dar tot în lagăr unii pot sărbători Crăciunul. Sau pot frecventa, cu o marcă, pentru 20 de minute, bordelul cu prostituate voluntare, 11 nemțoaice și 9 poloneze. Aici, mai mult decât în alte condiții, prostituatele pot deveni chiar mai influente. Proprie lui Dieter Schlesak și scrierii sale este frământarea conștiinței individuale și etnice. Teza consensuală este aceea că în Ardeal conviețuirea a
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
un gest luciferic, de sfidare a destinului: el se vrea o ființă condamnată să fie liberă în opțiunile sale majore și găsește resursele lăuntrice de a alege singura ramură disponibilă a alternativei descalificării ca ființă umană: suicidul. Ori, altfel spus, voluntara desființare. În absolut, Anghelache, așa mort și livid, este un învingător.
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
mișcare) o țară “nouă”, de mari cartiere muncitorești, ce ar fi descărcat din ușa blocului direct în sala de cantină toate categoriile sociale, adunate la una și aceeași mare masă a alimentației “raționale” comuniste. Același Plătică face elogiul muncii patriotice/voluntare (în realitate, o muncă impusă prin coerciție politică, menită să ocupe cît mai mult timpul liber al individului): “Era o mare satisfacție să dai la lopată, să cari cu roabele, să contribui și tu cu ceva.” (p. 85) Atașamenul cvasi-erotic
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
negativ, în care a bifa poate însemna, contextual, chiar „a rezolva” („Cabinetului... îi revine sarcina de a «bifa» toate măsurile de restructurare pe care le-a amânat de când se află la guvernare”, Adevărul economic, 35, 2003, 23), „a include” („persoane voluntare care-și pot bifa cu adevărat activitatea în CV-urile lor”), „a aminti, a menționa” („Despre UTA se va scrie destul în această iarnă, așa că vom bifa doar câteva aspecte”, fotbalvest.ro). Să constatăm, așadar, că de curînd am mai
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
din opera lui Brâncuși, dar și a altor cîțiva cercetători specializați sau ocazionali din generațiile mai vechi și mai noi, ceilalți brâncușologi naționali sînt angajați în cel mai teribil și mai bine sistematizat delir ficțional. În opinia lor de sacerdoți voluntari și de oficianți iluminați la porțile misteriilor brâncușiene, oricînd pregătiți spre a săvîrși gratuit marea liturghie a intercesoratului, sculptorul iese iremediabil din spațiul acțiunii și al gîndirii artistice și se volatilizează în mediile transcendeței asemenea substanțelor eterice eliberate din captivitatea
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
sită rară". , în care autorul pune degetul pe realitatea românească în baza unui imens dosar de presă, bine procesat tipologic și stilistic. Un personaj cu totul nou este Simona-Salma, aflată într-o relație specială cu Plagamat, un fel de victimă voluntară a rețelei de scenarii țesute de diabolicul ei patron. Ieșind teafără dintr-o aventură tematică - pânda și vânătoarea -, firul roșu al relațiilor dintre personajele și figuranții romanului, Salma este scoasă din matca previzibilă de hazardul întâlnirii bărbatului fatal: Sayub Shalla
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
Gellu Naum, fragilă și evergreen, se potrivește, poate, cu o mimosa sensitiva care și-a rafinat peste măsură simțul tactil. Totul atinge, totul izbește, determinînd "închiderea", ca la delicata vegetală. Recluziunea e o absență, un pact al "tăcerii" ca excludere voluntară din limba pe care o vorbesc (și pretind că o înțeleg) toți, o pecete de fum în jurul gurii care "spune" în rotocoale, ca în fotografia făcută lui Gellu Naum de Tedy Brauner și reprodusă pe coperta antologiei. Ceea ce apucă să
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
surse datate și validate, cum ar fi cele exotice, supuse unor procese de de-contextualizare și aclimatizare. 4) Improvizația colectivă a substituit, în covârșitoare măsură, dicteul automat. Breton îndemna (prefațând o expoziție a lui Dali din 1920) la un comportament halucinatoriu voluntar, imbold neurmat în câmpul artei sunetelor decât de câțiva compozitori mediocri, printre care Andre Souris și Paul Hooreman. Mai mult, autorul Manifestului suprarealist decreta automatismul psihic pur, prin care se urmărea exprimarea funcționării reale a gândirii, în absența oricărui control
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
nu-i dictează sensibilitatea de scriitor, precum la o bună parte din colegii ei de generație, e sinceră cu sine până la capăt, prin urmare, izolarea de trend face și mai vizibilă uniformizarea poeziei celorlalți. Simona Sora vorbește despre o "uniformizare voluntară", mă tem însă aici de un exces de credit. Volumul se deschide cu Albedo, un poem cvasisuprarealist, care oferă cheia traseului inițiatic presupus de aventura scrierii cărții, precum și cea a trăirii dragostei absolute ("Pe drum vei crește sau te vei
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
Ion... De ce, însă, tot acest periplu printre amintiri este așezat sub semnul poreclei Chelbasan? Un posibil răspuns poate fi găsit chiar în caracterul fragmentar al rememorării, nu doar în sensul de incomplet, dar și al succesiunii fluctuante, al revenirii. Regresia voluntară în memoria copilăriei nu are simplitatea rememorării exclusiv narative, ci este însoțită de o permanentă raportare la diferitele vârste și, prin urmare, capătă și o dimensiune reflexivă pe marginea "exuviilor" identitare. Corespondețele pe care le face vocea auctorială (discursul la
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
pas, drama despărțirii de Adriana. Totul în această proză se află sub semnul așteptării și al amînării. Deloc întîmplător, în centrul acestui roman se situează telefonul (telefoanele), care marchează ritmul degradării relației celor doi. Relația dintre o femeie superbă fizic, voluntară, și plină de vitalitate (adeptă necondiționată a nudismului estival și a grupurilor gălăgioase), precum Adriana, și intelectualul cu mișcări stîngace, vag autist, de o candoare aproape dureroasă (nu mă pot abține să nu-l compar cu personajul interpretat de Dustin
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]