2,788 matches
-
după care se îndreaptă către malul mării în costumul de baie albastru și desculță avântându-se decisă în undele răscolite de briză, destul de reci la acea oră matinală. Începu să taie valurile înotând cu mișcări grațioase lăsându-se străbătută cu voluptate de fiorii contactului cu răcoarea apei. La acea oră de-a lungul plajei se vedeau doar câțiva turiști care ieșiserăsă profite de razele binefăcătoare ale soarelui ce abia începuse să se înalțe la orizont, de răcoarea dimineții și de liniștea
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1464122911.html [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
grizonant Durerea mă poartă pe culmile furiei... Simt gustul cărnii tale Cum mușcă din angoasa inimii mele Trezindu-mi sentimentele letargice... Privesc cu ochi de gheață Orizonturile nedeschise Iar lacrimile surde mi se întind pe față... Caut răspunsuri zdrobitoare În voluptatea buzelor tale Ce mă încolțește cu vicleșugul unei fiare... Aș ucide pentru un sărut! E cel ce mă transcende Din naturalul firii în pasionalul nefiresc... MARIUS CIOAREC Galati/26 februarie 2016 Referință Bibliografică: AȘ UCIDE PENTRU UN SĂRUT! / Eugen Emeric
AŞ UCIDE PENTRU UN SĂRUT! de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/eugen_emeric_chvala_1468702525.html [Corola-blog/BlogPost/367498_a_368827]
-
timbrul și frazarea perfectă, subtilitatea poetica și arta de scenă, toate au contribuit la creșterea progresivă a temperaturii emoționale cât și a tensiunii arteriale a fiecăruia din noi cei prezenți în sală. Pentru că publicul a rămas uimit nu doar de voluptatea vocii artistei ci și de garderoba ei, pe care a schimbat-o de trei ori pe parcursul serii. În prima parte a intrat în scenă într-o rochie de o senzualitate... pură, sau puritană, dacă vreți, ținând cont că a început
PUBLICUL DIN SYDNEY A LUAT-O RAZNA ! ONCE IN A LIFE TIME ! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1446708265.html [Corola-blog/BlogPost/384721_a_386050]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ȘAPTE ȘOAPTE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1023 din 19 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Șapte șuiere de șoapte, Șarjă karmică și sacră Zemuind de fructe coapte Și de voluptate macră. Șapte șoapte-n șapte ceruri Pe altarul cărnii tale, Stalactite cu creneluri În mici peșteri abisale. Șapte șoapte îndulcite De umorile saline, Sfârcuri zvelte răsucite Pe stâncoasele coline. Șapte șoapte-n mal de buze Cu mici pliuri valuri-valuri, Văluri
ŞAPTE ŞOAPTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Sapte_soapte_romeo_tarhon_1382149451.html [Corola-blog/BlogPost/352480_a_353809]
-
inteligență, cu „look” și inițiată în metehnele vieții) o afacere pe cât de indecentă, pe atât de inedită: un contract de vânzare-cumpărare al mult doritului ei soț contra tentantei sume de “douăj’ de mii”. Andrei Vasilievici (mascul veritabil care trăiește cu voluptate criză vârstei de mijloc) pare să facă toți banii. Va fi însă de acord cu această tranzacție? Vor reuși cele două femei să încheie incredibilul contract? Subiectul tratează, original și picant, eternă tema a trio-ului conjugal, în trei acte
Spectacolele saptamanii la Teatrul Rosu by http://uzp.org.ro/spectacolele-saptamanii-la-teatrul-rosu-2/ [Corola-blog/BlogPost/93929_a_95221]
-
prindeau în însângerări de rugină doar ca să mă vadă cum murmur la sânul tău, de vremelnicie ascunsă, a nimănui niciodată; doar a ta! dospită între catafalcuri de crengi fecioralnice, mângâiată în flămânzirea gurilor de vânt,argint prins la urechile primăverii, voluptate și tremur pe fiecare arcuș ce mă sorbea pe coapse, pulbere de iubire pârguită în amurgul unui singur anotimp, și țipăt prelung, și bocet sugrumat în cearșafuri de floare, și cânt în fânarul cosițelor de rouă care-mi spălau arșița
TRECERI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1465365090.html [Corola-blog/BlogPost/385298_a_386627]
-
creștete de sfinți. E atât de bine în pufoasa lumină! Ca-n cuibul cald al sânului matern. Cine se odihnește în el are parte de dulceața naturală a laptelui cald, gâlgâind cu spume în gura pruncului nesățios, care smocăie cu voluptate. Da, versul ne poate hrăni, ne poate potoli setea, oferindu-ne chiar, vitaminele trupești și sufletești de care ducem lipsă. Ca să nu mai vorbim de stările de emoție care ating beatitudinea, prilejuite de frumusețea genuină a creației din jur, și
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_auricai_is_cezarina_adamescu_1367701514.html [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
într-o provocare. Față-n față cu comunismul creștinul este pus față-n față cu o forță demonică ce se manifestă în istorie într-o formă fără precedent. După faza înșelăciunii, dar fără să o părăsească definitiv el aplică cu voluptate morbidă faza terorii. Știe că pentru a stăpâni trebuie să înfricoșezi prin urmare va porni malaxorul terorii generalizate. Primele victime vor fi potențialii concurenți și anume elitele politice. Prin scenarii regizate de Securitate și prin denigrarea făcută de presă partidele
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_biserica_si_securitatea_comunista_partea_i_.html [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]
-
rău - reprezentat de forțele deslănțuite ale întunericului, sub diferitele sale înfățișări. Pentru că trebuie să recunoaștem că dacă autorul a vrut să creeze un roman care să fie citit doar ziua sau de cei curajoși,noaptea, în mare măsură a reușit. Voluptatea cu care descrie evenimentele crează scene pline de fantastic și grotesc. Lecturând acest roman, de la un capăt la altul nu faci altceva decât să te plimbi printr-o lume fantastică, plină de demoni, de oameni - demoni și de grotesc. În
COMOARA BLESTEMATĂ, DE ION NĂLBITORU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1422546562.html [Corola-blog/BlogPost/369370_a_370699]
-
Promenadă venețiană”, poetul meditează pe tema iubirii și a fericirii. La fel ca și la Mihai Eminescu, motivul romantic al florii albastre - „Cum sunt ochii ce-i iubesc,/ Ei cunosc dragostea noastră,/ Ce-mi dau sensul să trăiesc” - implică senzualitate, voluptate. Floarea reprezintă efemeritatea, delicatețea, în timp ce albastrul simbolizează infinitul cosmic, aspirația. Cu o astfel de reprezentare estetică senină, expresivă și spontană, Ilie Marinescu găsește de asemenea, prilejul de a medita asupra condiției omului în general și în speță, asupra propriei condiții
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 by http://confluente.ro/Raspunsuri_si_intrebari_pe_calea_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
emoții Cumpănă de gânduri sublimă Licăr în mâinile sorții... Pasiune cumplită Și dor ostoit doar de vină M-acopăr cu muzica minții Vorbesc în mișcări de rutină Și cânt la corzile nopții... Rânduri gonesc Cuvintele scrise-n orbire Adieri dedicând voluptății Senzații de iubire... Jertfa docilității... Sunt apă țâșnind din adâncuri Sunt dans în plutire cu tâlcuri Sunt vis copleșit de gânduri Sunt focul mistuit de vânturi... Blue Mireille, 27.03.2014 Referință Bibliografică: Un dans... / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN
UN DANS... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 by http://confluente.ro/Mirela_stancu_1395943394.html [Corola-blog/BlogPost/370199_a_371528]
-
H.G. Wells. Aveam să aflu răspunsul frământărilor mele cu părul deja albit. Deși îmi continuam drumurile zilnice prin oraș, eram absolut de nevăzut. De negăsit. Nimeni nu putea da de mine, odată ce plecam de lângă postul telefonic din biroul unde lucrez. Voluptatea resimțită o savuram ca pe un sentiment aparte, confirmându-mi certitudinea că ne suntem singurii stăpâni. Lăsam temerile deoparte, să zicem cele privitoare la viața fiicei mele. Crescuseră atâția copii, fără să fie controlați în fiecare moment, iar eu fusesem
Omul fără niciun mobil by https://republica.ro/omul-fara-niciun-mobil [Corola-blog/BlogPost/338890_a_340219]
-
Din fir a par - măreață veste; Iar adevăr, frumos și bine, Făr-a răni cu-a lor prezenta, Ne-or apărea chiar în esență, Cu străluciri de tot senine; O, suflet, fericiri divine Ne-or copleși prin excelență! O, sfînt deliciu, voluptate! Să contemplam esență pură Și-a tale taine, o, Natura, Și frumuseți abia visate! E o supremă voluptate, Al carei dor e o tortură. Ah, ce tortură negrăita! - Tu, suflete nemuritor, Ai vrea să te înalți în zbor Spre bolta
CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE „IULIA HASDEU” -EDIŢIA A XIII-A -PLOIEŞTI 2015 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_marin_1445033091.html [Corola-blog/BlogPost/363232_a_364561]
-
or apărea chiar în esență, Cu străluciri de tot senine; O, suflet, fericiri divine Ne-or copleși prin excelență! O, sfînt deliciu, voluptate! Să contemplam esență pură Și-a tale taine, o, Natura, Și frumuseți abia visate! E o supremă voluptate, Al carei dor e o tortură. Ah, ce tortură negrăita! - Tu, suflete nemuritor, Ai vrea să te înalți în zbor Spre bolta cea nemărginita; Dar nu poți - cazna negrăita! Să scapi de corpul tîrîtor. Zadarnic dorul te-nfioară, Vrînd taine mari
CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE „IULIA HASDEU” -EDIŢIA A XIII-A -PLOIEŞTI 2015 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_marin_1445033091.html [Corola-blog/BlogPost/363232_a_364561]
-
-mi fie de poveste sfârșitul meu apus; gândul morții suie diafan printre lumi ce se-afundă-n uitare prin mugetul tenebrelor albe din rugul aprins ce se stinge-n mine ca un foc în cenușă; mă leagănă tristețea ca o boare, amurgul voluptății încă mai doarme-n mine, am strâns nemărginirea, strângându-te la piept, eternă, tu femeie, ce-ai dat lumină vieții, trupeasca ta făptură, potir și sfântul mir, ne-a adunat trăirea spulberată și am intrat în lume ca doi nemuritori
RETROSPECTIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1423895382.html [Corola-blog/BlogPost/341648_a_342977]
-
întorc, după ceva intenționat uitat. Așteptam, lipită de perete, ca ultimii pași să se stingă. În tăcerea începutului de seară, deschideam larg geamul. Tot văzduhul năvălea, cuceritor...să mă împresoare. Nu pot să vă descriu în cuvinte felul acesta de voluptate...a nărilor, a pielii, a palmelor...a plămânilor...a gândului. Nu dura mult...dar erau „clipele mele”. Alergam apoi să-mi ajung colegele și mă feream să-mi vadă roșeața din obraji. Era secretul meu! Toți avem secrete. Ele par
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 by http://confluente.ro/Fara_sfaturi_.html [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
paharul de votcă plictisit, cu cerul gurii tăbăcit de încă o țigară. Nici nu observasem când cei doi apăruseră-n taverna sordidă. Ea, blondă, cu ochii nefiresc de mari își etala picioarele superbe prin tăietura rochiei de lamé, c-o voluptate provocatoare,anormală. El, șters ca un șobolan, cu șapca slinoasă și udă, se uita plictisit la trupul ei, nevenindu-i a crede că se afla în preajma coapselor păgâne. - Salut!, am zis eu într-un târziu, când am crezut că ne
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
de popas mirific, rustic și deopotrivă modern, ambele într-o atmosferă armonioasă și pe potriva plăcerii tuturor, e „hanul artiștilor”...! Se numește Restaurantul „Irina” și e clădit întru binele soartei drumeților, chiar alături de peroanele Autogării din Bacău! Glorie vinului Buchet de voluptăți, sursă de inspirații dezlănțuite, vinul e o sonatină de Chopin. Păstrat în corn de zimbru, în vechime, apoi în amfore smolite, iar mai târziu în poloboace, vinul a fost, în toată vremea, agoniseala cea mai risipită, și așa va fi
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Irina_tebeica_la_hanul_arti_aurel_v_zgheran_1388575655.html [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
uneori înfierbântate, dar, fără îndoială că, dacă toți cei care beau vin s-ar duce în iad, atunci raiul ar rămâne gol! De aceea, cât de culpabil poate să fie pentru un om, a gusta, în această viață finită, din voluptățile pământești?! Vinul e și al bețivanului morcoviu, iubitor de butelcă, ce poate să aibă mai multe neveste, o droaie de copii și nicio iubire, dar și al omului cumsecade, cumpănit. Nimeni nu caută drumul spre o viață cvasiascetă, cât timp
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Irina_tebeica_la_hanul_arti_aurel_v_zgheran_1388575655.html [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
știu prea bine că „Cine muncește n-are timp să facă bani”, așa că acționează în consecință; ca blestemul din care, este de părere Emil Cioran, omul stăpân doar pe capacitatea lui de efort fizic și/sau intelectual, a făcut o voluptate, cu convingerea transmisă din generație în generație de către Fr. Engels că „munca l-a creat pe om” și de către aproape toată suflarea că munca înnobilează. Opinia lui Cioran în această preadelicată chestiune este atât de diferită, încât negreșit că merită
TRUDA CA UN SCOP ÎN SINE, NIMĂNUI NU FACE BINE ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/george_petrovai_1484383365.html [Corola-blog/BlogPost/381042_a_382371]
-
cu o veritabilă noapte a cuțitelor lungi și a paharelor de cristal. E drept că după această fulminantă lovitură antimonarhică pusă la cale de rebeli, riguros cronometrată de iacobinul Caragiale, protagoniștii cad (afirmația aparține lui Mircea Iorgulescu), într-o totală voluptate a lipsei de răspundere. „A fost așadar rebeliunea, va scrie B. Elvin (vezi Modernitatea Clasicismului -I.L. Caragiale, 1967, Editura pentru literatură), un prilej de a reflecta că dincolo de lașitate se află o incurabilă impostură, o dezolantă nepăsare. Marile cuvinte
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxviii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
povestirii, bariera dintre realism și fantastic se intersectează, contopindu-se. Fantasticul sufocă aura verosimilității, încât, uneori aproape că nici nu ne mai dăm seama când avem de-a face cu o istorie veridică și când cu o ficțiune a acesteia. Voluptatea naratorului de a se implica (șiretlicul unui captațio benevolentiae), nu diminuează cu nimic din forța de evocare. Imixtiunea supranaturalului (aș numi-o mai degrabă bufonada fantasticului), care are loc cu o uimitoare naturalețe, grefată, tocmai pe puseurile de sinceritate expresivă
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxviii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
această Biblie ateistă scopită de orice fior metafizic), incomprehensibilul Cosmos va fi acela ce va dicta ca evenimentele să aibă loc într-un registru comic. Cetățenii orașului Ploiești își trăiesc clipa -carpe diem- cu o frenezie împinsă până la o ancilară voluptate de a-și bea mințile. Într-o Republică podgoreană, cum o numește chiar autorul, siniștrii clănțăi, ai sinistrului veac își vor căpăta mult râvnita libertate și independență fără comiterea regicidului, finalul luând aspectul unei magnetizări unanime. Să nu-i dai
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxviii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
era sublim dar lipsea cu desăvârșire, am fi tentați să credem că Republica a devenit o incurabilă maladie a amorului radios pe care acesta l-a simțit în tinerețea sa. Mai târziu însă, Caragiale, dincolo de entuziasmul său, simte o enormă voluptate de a simula, lecție învățată, nu atât pe cale paternă, cât de la propriile sale personaje. Revoluția cu efuziunea sa, creată de gloria momentului, dar înăbușită în umilință și dezamăgire, are ca exponenți, se va vedea, agenți de securitate infiltrați tocmai în
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxviii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
-n zorii zilei înviorat de ceața Lăptoasă din iatacul iubitei lui trezite, De alintări de valuri care-i mângâie fața Și raze jucăușe, asupra-i risipite. Ea, primenită-n grabă, începe să se-ntindă spre mal, purtând mareea simbol de voluptate, Iubitului să-i prindă privirea în oglindă Și să-i întoarcă zâmbet din unde sărutate. Îmbujorat și vesel escaladează munții, Cernând lumină-n codri, cristale în izvoare, O ciocârlie vornic, a dat semnalul nunții, Între solarul mire și mult iubita
ÎMPLINIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1422252749.html [Corola-blog/BlogPost/382050_a_383379]