523 matches
-
a abandonat complet tradiția, dar a personalizat puternic românul istoric, intelectualizând viziunea asupra trecutului. Într-o perioadă în care era la modă actualizarea forțată (sub forma parabolei) a realității istorice, el ne-o înfățișa în desuetudinea ei și tocmai această voluptuoasa acceptare a perimării echivala cu o depășire a convenționalismului. La Eugen Uricaru chiar și prezentul devine trecut, printr-o tratare livresca a realității. La caracterul livresc al prozei sale, se adăuga atmosferă fantastică difuza în care înoată personajele. Totul pare
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
o atemporalitate de vis, într-un fel de evoluție subacvatica a personajelor, al căror strigat de suferință nu răzbate până la noi decât că o pantomima lentă, plutitoare și grațioasa. Atmosferă seamănă cu aceea din Magicianul lui Fowles. Este însă mai voluptuoasa, măi feminină, în spiritul artei orientale. Eugen Uricaru, Stele călătoare, român, Editura Vitruviu, București, 1998, 306 pag.
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
iarnă. burghez. amurg al obezilor./ lumină că briciul frizerului/ și/ din claponul fript țîșnesc șapte jeturi/ de sînge. stropesc plastroanele albe./ jubilează/ sub jiletci descheiate pîntece pline/ clipocind înfundat ca-n butoaie un must/ fermentînd// mușterii se întrec/ în rîgîieli voluptuoase care de care mai vrednic/ lîngă toiuri golite și urină se scurge/ pe pulpe saxone, robuste/ debordînd din chingile-naltelor cizme.// sînt veseli guarzii. căni aburesc/ pe tăblii de mahon lustruite de coate/ degajă/ o disforie ușoară. endemica.// parcă-i
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
de căpătai/ și-o să răgăie țară de pofte și demnitate" (Șansă). an aceeași măsură putem constată o fiziologie cosmică. Adoptănd (adaptănd) o poză romantic-apocaliptică (e o apocalipsa la scară redusă, "de buzunar"), poetul, care e un temperament delicat, se tănguie, voluptuos an fond, pe marginea ambivalentei unei experiențe erotice. Grandilocventa, cată există (visele aruncate peste abis, străfulgerarea timpului), nu reprezintă decat expresia solemnă a Erosului. Parada să, ne apare precum desfacerea unei cozi de păun: "Visăm și-mi aruncăm visele peste
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
ăncepea o clipă s-asculte/ la ămpletirea ideii-n sintaxe/ și se bucură/ la căderea faldurilor din punct după frază./ Părea atât de tânăra atunci,/ atât de copilă,/ ăncăt foșnetul ei mătăsos ne ămbrăca/ pe toți tineri și noi// și voluptuos ănvătam astfel/ să pășim cu dreptul an moarte" (Gâlceava). Desuetudinea obiectelor sugerează ămbătrănirea ființei, "ănvătul" ei cu extincția. an perspectiva acelui grotesc care fărâma realitatea, scornind fete ale neverosimilului strigător, numit de către francezi humour noir, ăntălnim expresive concrețiuni metaforice. Divorțul
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
suita) clasică sau în ținută dansului cavaleresc nobil; a dansului popular. Există un Chopin violent, pasional, biciuit de himerele dramaturgiei; în Poloneze el fertilizează poemul eroic. Nimeni nu a văzut mai corect pe acest Chopin, bărbat voluntar, caracter aprig și voluptuos decât unicul lui adevărat prieten francez: pictorul Eugène Delacroix. În fine, acum, la urmă să fie și mazurcile. Le privește, ascultându-le, un alt polonez, din timpul nostru, Andrej Wajda, căruia nu-i putem reproșa vreo țară romantică, chiar atunci când
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
din ceasurile așa-zis moarte ale zilei, între 2 și 3 după masă. În anumite orașe ale Orientului, se pare, si astazi instituțiile, bănci, magazine, școli, se închid între aceste ore, totul ațipește, orice suflare devine simplu sforăit, ritmic și voluptuos. Totuși, cît de neverosimila și strict literară este o asemenea imagine! Ce lux inaccesibil pare, ce păcat de moarte, într-o lume grăbita, nervoasă, insomniaca, alertă pînă la ultima vlaga de dinaintea finalei epuizări, să dormi în plină zi! Pe de
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
de lectură într-un seducteur cinic, care-și rememorează parțial copilăria și adolescența reconfigurând un parcurs existențial presărat cu numeroase aventuri amoroase, unele cu urmări dramatice, altele comice ori hilare de-a dreptul (savuroase sunt paginile despre amorul „tovărășesc” cu voluptuoasa Tenzi). Imaginea de (fals) Don Juan a profesorului de istorie Eduard Dragodan, cu complexul ratării, pe plan profesional, uman, erotic, cu tendințele de culpabilizare (imaginea Gheorghinei, cu pruncul fosilizat `n pântec, imagine pe care Edu o asociază mereu cu o
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
e concentrată în ochi”, sună verdictul din jurnalul de autor. Să nu uităm că în proza lui R. Mareș atât singurătățile vârstelor, cât și interdicția senzualității melancolizează. De aici impresia că autorul taie prea brutal din text, pornind de la reveria voluptuoasă (o nimfetă sau o idee) ce va fi suspendată și vag politizată, dar lasă totul echivoc, rezultând un final nefericit. Sau nefertil. Firește că cititorul, urmărind aceste grile de lectură, rămâne cu impresia că Radu Mareș construiește cu insistență singurătățile
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
în țara plată./ Sufletul ți se năpusti către duioasa/ monadă-n care ea tăcea și surîdea.// O iubeai cu ochii tăi de douăzeci de ani./ Ea întorcea spre tine ochii vîrstei voastre” (Scenic railway). Dacă pana poetului zăbovește pe încifrarea voluptuoasă, privirea i se îndreaptă spre lărgirea orizontului. O fibră telurică îl cheamă către materialitățile vaste ale lumii ce se întrepătrund cu undele avîntatcomprimate ale poeticii: „Nu opri cîntul! Lasă-l să se spună,/ întins și dîrz, țîșnit dintr-un regat
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
ieșeam să cumpăr/ ceva pîine ceva unt ceva detergent/ am vrut să opresc radioul/ dar mi-am zis lasă și lucrurile/ în absența noastră au plăceri estetice/ și pe drum mi s-a confirmat: într-o băltoacă/ stătea fericită/ lăsîndu-se voluptuos contemplată de apa gălbuie/ de pămîntul întunecat/ o brîndușă/ am ridicat-o am mestecat-o puțin și am pus-o la loc/ cerul surîdea mohorît" (În clipa). În fond, e o atitudine înrudită cu "tristețea metafizică" blagiană. Pe urmele tot
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
poet e un titlu inspirat pentru această culegere de reflecții, mini povestioare, izbucniri lirice, confesiuni discrete, observații politice și creionări de pictor - toate născute din contemplarea unui univers colorat, de o vitalitate acută, căruia Andersen nu contenește să-i soarbă voluptuos pitorescul: Orientul. Memoriile de călătorie ale danezului către această margine de Europă și de lume, Grecia și țările dunărene, datează de la jumătatea veacului trecut. Ele par însă mai degrabă anistorice, pentru că sensibilitatea în primul rînd artistică a autorului lor îi
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
apropiați din epoca ei de succes: Taieur negru, la trei nasturi, îmbrăcat în mod vizibil direct pe piele (și nu se știe dacă poartă, cumva, chiloți, avînd în vedere les jupons de la revolution) fălcile ei puhave și albicioase de femeie voluptuoasă "călărind bărbații" ca una din activistele dezlănțuite care nu fac copii decît decrete, decrete, șoptind la urechea păroasă a tiranilor bărbați, ignari de regulă, însă intratabili în totul, sfaturi, ce să facă, pe cine să mai lichideze; femei pentru care
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
Mariana a așezat castronul pe birou, în fața lui Paler și a părăsit tăcută încăperea. Spre marea mea dezamăgire, Octavian Paler a început să mănânce căpșunile de unul singur, continuându-și dizertația. Lua câte o căpșună cu două degete, o băga voluptuos în gură și o strivea cu abilitate exact în pauza dintre două fraze. Mustoasele fructe deveneau astfel un fel de semne de punctuație ale interminabilului său discurs. Timp de alte trei sferturi de oră, oratorul infatigabil din fața mea a înghițit
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
sau înlăuntrul acestui ax explicit (al unei masculinități asumate fără echivoc) a cărui formă este invariabil rectangulară sau ovulară - și care joacă în compoziție rolul unei forțe nucleare, al unui magnet care stopează dezordinea - se revarsă, cromatic și morfologic, dansul voluptuos al feminității decorative, al fragmentului, al grației seducătoare și al preaplinului seminal. În acest moment pictura lui Ciubotaru nu mai este aceea a unei naturi duale, a unui tip de trăire schizoidă, care separă principiile și apoi le animă alternativ
O negație a cenușii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16933_a_18258]
-
scald vuind în vinul,/ supremei învieri -/ pe-arterele lui Iahve/ rupte-n mine/ de versul uraganic" (Văzduh). O terminologie turmentată notifică îndepărtarea de adorația mistică, în direcția contrară, a adorării de sine. Starea de grație trece într-o stare de voluptuoasă convulsie, de halucinare a cărnii pe ruinele templului renegat: Tot ce-a fost vreodată/ jubilație-n spații/ și apoteoză-n nupții de îngeri/ pînă-n suflarea/ din primul cuvînt/ e numai drumu-n delir/ spre templul de fulminații/ cu care lutul meu
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
noblețe detracată, un snobism ostenit - o foame de trecut ce - anulîndu-și viitorul, se hrănește frenetic cu prezentul (surogat de trecut, viitorul e refuzat de trecutul dilatat, devenit prezent morbid). O horbotă de cuvinte alese împodobește această stare de spirit paradoxal voluptuoasă în maceranta-i desfășurare. Căci Val Gheorghiu e un scriitor din stirpea pe cale de dispariție a orfevrilor verbului. Amprenta mateină e astfel mărturisită: "Pentru ce, descoperind acum implacabilul, m-ar bucura vestea că Ana va rămîne aceeași ființă tînără și gracilă
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
Nicolae Breban, Fănuș Neagu (originar din aceeași urbe dunăreană), Florian Lungu, Dumitru Capoianu, Cornel Todea, Edgar Elian etc. Din unghi muzicologic, Pascal Bentoiu a dat una dintre cele mai penetrante caracterizări ale lui J.R.: "Adoră să se scalde în armonii voluptuoase, încearcă mai totdeauna să găsească ieșirea modulatorie neașteptată, pentru el culoarea nu este timbrală, ci apoape exclusiv armonică. Inventiv. Neprevăzut. Câteodată straniu. Cel mai adesea perfect controlat, deși - spre bucuria noastră - uneori conductul său armonic ia drumuri asemănătoare acelor automobile
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
unei cerebralități mereu disponibile, Alexandru Trifu poate acoperi, cu același gest relaxat și sigur, și perspectiva minimalistă, și pe aceea a geometriei și a derivatului constructivist, și pe aceea a codificării figurative ca simplu pariu al limbajului, și pe aceea voluptuoasă și densă, în directa descendență a unui expresionism fără dramă și fără patetism. Conștiință artistică bine articulată, fără sentimentalisme de ordin mimetic, dar și fără aroganța acelei demiurgii a limbajului care înlocuiește pietatea imitației cu superficialitatea dexterității, Alexandru Trifu este
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
o gravă erodare a țintelor morale și o galopantă entropie a unei existențe abil camuflate sub aparența unei geometrii infailibile. Deplasarea mecanică a accentelor de pe eclezial pe economic, de pe contemplația spirituală pe mistica eficienței, dar și pe o anumită gratuitate voluptuoasă în relația directă cu banii, asociată cu provocarea psihologică și cu seducția vizuală, fac din icoanele ferecate ale lui Serghei Manoliu un fenomen singular pe piața simbolică de astăzi, un caz artistic tipic pentru acel spațiu al confluențelor în care
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
coaja aspră, se descoperă germenele dezarmant al basmului. Să specificăm însă că dualitatea poeziei de care ne ocupăm nu e doar formală, ci și, pînă la urmă, structurală, întrucît masca ajunge a se lipi de chip în mod definitiv, simularea voluptuoasă a degradării și asprimea lexicală făurind o a doua natură. Ar fi o eroare astfel să-l căutăm pe "autenticul" Alexandru Mușina exclusiv în ingenuitatea sa originară, rămasă ca un singur braț al ecuației. Poetul de acest gen e la fel de
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Pavel Șușară În ciuda grelelor suspiciuni că Galeriile Catacomba n-a fi decît o anexă ceva mai ofensivă a Patriarhiei Române și că Sorin Dumitrescu, la rîndul său, ar oferi, în primul rînd, doar varianta mireană a unui Teoctist voluptuos și insurgent, ceea ce s-a întîmplat pînă acum la demisolul Palatului Romanit spune cu totul altceva și într-un fel de-a dreptul surprinzător pentru cei care se hrănesc doar cu clișee second hand. Galeria cu programul cel mai coerent
Un patrimoniu de scăfîrlii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16361_a_17686]
-
eroic care ambiționează să construiască un Far într-o stîncă aflată pe malul mării și să-și ducă pînă la capăt strădaniile înfruntînd situații limită, cristalizate în mici povestioare ritualice. Nota expresionistă, forța spectacolului realizat într-o viziune expresionistă, descrierile voluptuoase, minuția detaliilor tehnice, deloc sufocante, dau impresia unor strădanii alchimice. Din această perspectivă, spectacolul încleștării personajului principal cu natura, animalele sălbatice și invaziile armate e o performanță. Din păcate există și o voluptate a derizoriului, autorul făcînd deseori risipă de
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
străpunsă de fulgerul unei lumini inexplicabile. Putîndu-se termina oriunde și pregătite să ofere orice vers drept început, densele lui poeme sînt visuri epopeice, mărturii ale fragilității, semne ale unei mari timidități care-și amînă mereu lovitura decisivă și care întîrzie voluptuos momentul retragerii, dar și argument al unei copleșitoare generozități. înspăimîntat de singurătate și avînd un adevărat cult al prieteniei, Ștefan Drăghici își absoarbe cititorul cu un ingenuu instinct al posesiunii și oferă exact atîta poezie cîtă poate duce fiecare: de la
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
nivel auditiv clinchetul "clopoțeilor argintii" (onomatopee de mare finețe). De altfel, Paul Lăzărescu împinge capacitatea sugestiei muzicale a lui Mateiu Caragiale pînă la forța de a prefigura muzica însăși. Analizînd fragmentul "Lăutarii nu uitară să cînte acel vals domol, valsul voluptuos și trist, în legănarea căruia pîlpîia nostalgică și sumbră o patimă așa sfîșietoare, că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință", cercetătorul descoperă un ritm interior propriu valsului, prin dispunerea simetrică a atributelor, ca o reflexie în
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]