650 matches
-
pricină;ba că făcuse mămăliga prea mare ori prea mică, ba că pusese ciorba in castroane, prea rece ori prea fierbinte, ba că a pus pe foc prea multe lemne ori prea puține, ba că era prea tăcută ori prea vorbăreață.Nimic, nimic n-o mulțumea. Când venea feciorul babei acasă de la muncă, Îi Îndruga multe și nevrute: că e leneșă, că e trândavă, că așa și pe dincolo. Bărbatul o ascultă pe maică-sa cu atenție, apoi zâmbea și Își
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nu-l ocărăște nimeni. Busuiocul stătea pe un mormânt necunoscut: Încercă să citeasca numele de pe cruce, dar nu Înțelese nimic. Rămase acolo peste noapte. Și peste zi. Și Încă o noapte și Încă o zi. Un firicel de iarbă tare vorbăreț și prietenos, i-a spus Într-o zi că el, Busuiocul, stă pe mormântul unui mare sfânt. Și i-a povestit firicelul cum a fost Înmormântat omul acela, cum Îl mai regretau preotii și cum Îl mai jeleau femeile. Și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
spunându-i mamei că mă caută. Și mama i-a arătat ușa micului meu atelier. A bătut la ușă și a intrat. Eu lucram. S-a prezentat și a început să-mi pună întrebări. Cum eu niciodată n-am fost vorbăreț și mofluz cum eram și mirat totodată, răspundeam în doi peri. Vorba lui devenise încetul cu încetul tăioasă, întrebările precise: de unde am instrumentele, metalele, pietrele, de ce mă ocup, nu am voie să fac bijuterii, ajungând până la amenințări. În final, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
unui proiect, a unui calc. De acela m-am ocupat, nu de realitate, iar opțiunea mea a venit din iubirea pentru domnul Platon. - Alte volume au rămas în umbra celor enumerate de către mine... - De pildă - Breviarul, în care ironizam regimul vorbăreț, palavragiu, în care am zugrăvit lumea ca o casă de nebuni și care, la fel ca Bibliografia generală se dorea o altă încercare de ,,întoarcere a brazdei". Apoi, așa-zisele note de călătorie din Răpirea lui Ganymede sau Ulise și
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
de claustrofobie, ca în lifturile din blocurile lui Ceaușescu. O lume, aici, cu totul deosebită de cea de sus: imobilă, tăcută, suspicioasă, cu un aer ostil. Nu-mi explic. Nu sunt decât aceiași pe care i-am văzut sus comunicativi, vorbăreți, veseli, relaxați sau exuberanți. Ce oare îi poate transforma aici într-un soi de mutanți sumbri? Am respirat ușurat când, în sfârșit, m-am văzut din nou la suprafață, sub cerul lui Dumnezeu. În pofida ultimului episod, am părăsit Barcelona cu
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
în picioare, - profesorul de educație fizică o luase la pumni, trântind-o pe jos. Fata mărurisise acest lucru, veselă, lăudându-se cu el, parcă. "Închipuiți-vă un șobolan impotent". (Cioran) Călugărul care seamănă cu Michelangelo. Mic bătrân, vioi, orbește treptat, - vorbăreț: întâi, mai vedeam doar soarele; pe urmă, luceafărul, luna, pe urmă câteva stele și la urmă de tot, lămpile, cu asta mai rămăsesem, și pe urmă crezusem că rămâi cu ele, - dar nu, s-au dus și ele, - asta a
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
în picioare, - profesorul de educație fizică o luase la pumni, trântind-o pe jos. Fata mărurisise acest lucru, veselă, lăudându-se cu el, parcă. "închipuiți-vă un șobolan impotent". (Cioran) Călugărul care seamănă cu Michelangelo. Mic bătrân, vioi, orbește treptat, - vorbăreț: întâi, mai vedeam doar soarele; pe urmă, luceafărul, luna, pe urmă câteva stele și la urmă de tot, lămpile, cu asta mai rămăsesem, și pe urmă crezusem că rămâi cu ele, - dar nu, s-au dus și ele, - asta a
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
mai rar. Nu era prea înclinat spre confidențe. Deși trăiam în aceeași cameră și nu ne despărțeau decât trei ani, nu ne împărtășeam secrete. Ne certam regulat, dar vorbeam puțin. Anii care s-au scurs nu l-au făcut mai vorbăreț. Nu știu dacă se confesează acum soției lui, Eleni. Voiam să cred, când am plecat spre Lille, că această călătorie era o paranteză în istoria mea. Nu mă gândeam c-aș putea trăi fără tine. E-adevărat că n-aveam
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
din când În când se Întorcea spre Fănică al ei, ridicându-și vălurile cu bănuți auriți. Timpul trecu ușor și ajunse la marginea unei oaze unde fură Întâmpinați de mai mulți beduini, bărbați și femei, deosebit de ospitalieri. Gazdele erau foarte vorbărețe și Îi informau cu plăcere despre viața În deșert, despre cai, cămile și corturi, despre credința și istoria lor. Admirau un frumos apus de soare și mâncau din bucatele lor tradiționale: pâine coaptă la cuptor, orez gustos și carne de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
în geanta de care nu se despărțea niciodată și a plecat grăbit, să-l găsească pe curier... În ziua aceea, Costăchel a stat ca pe ghimpi. Cu omul de la județ a avut multă treabă. Acela nu prea s-a arătat vorbăreț. La întrebările lui Costăchel privind evenimentele din lume răspundea destul de sumar sau tăcea pur și simplu. Din tot ce i-a spus a înțeles că trupele germane ar fi intrat în Cehoslovacia și că, la Munchen, Germania ar fi semnat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
antipodul felului mamei sale de a fi. Deși aparențele poate că l-ar fi dat oarecum de gol - căci se poate spune că ținea la imaginea lui într-o măsură apreciabilă -, el, totuși, nu era deloc o fire expansivă, deloc vorbăreață și cu niciun chip nu suferea aglomerările de oameni; aproape deloc nu-i plăcea prezența sa proprie printre ei și, oricât ar fi mimat el o prestanță impecabilă și o siguranță de sine neclintită, el tot parcă simțea un ghimpe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
păhărel, mai făcea câte o vizită la o vecină. Pe vremea colectivizării a fost șefă de echipă și cea mai destoinică femeie. Era o fire energică și nu se dădea În lături de la nicio muncă. Avea o vorbă plăcută, era vorbăreață și știa cum să se apropie de oameni. Fiecare familie din sat trebuia să facă o anumită normă la colectiv. Multe din suprafețele cultivate se aflau la o distanță destul de mare față de sat. Când se apropia vremea prășitului ( recoltatului), tanti
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tremurânde, începură să trimită spre cer rotocoale de fum, sporind întunecimea pe cale a se instala. Se aflau aproape de lăsarea întunericului. În scurt timp, noaptea avea să intre cu adevărat în șatră, cu toate ale ei. Focurile până atunci vii și vorbărețe începură să-și topească glasurile împlinitoare de lumină și cădură. De la o vreme, oamenii șatrei, doborâți de oboseala drumului, căutară culcușurile pentru a se lăsa în voia somnului. Nu se știa dacă mai era timp de visare. Hurducăturile căruțelor pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de biserică. Fiecare privea doar în strachina lui. Hliboceanu, uitându-se la ei pe sub sprâncene, se întreba: „Unde-i Pâcu să spună o vorbă de duh? Eu...eu cum să-i fac să fie altfel? Mai vioi. Mai veseli. Mai vorbăreți... Nu știu cum se face, da’ de ieri de când ne-am despărțit de moș Dumitru și de Pâcu parcă le ninge și le plouă... Nici pe drum - așa ei între ei - nu și găsesc de vorbă, cum se întâmpla până ieri. Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe sonerie în reprize foarte scurte, încît bîzîiturile nu durau mai mult de o fracțiune de secundă fiecare, ca și cum ar fi vrut să provoace cel mai mic deranj cu putință celor aflați în apartament. Cu timpul însă a devenit foarte vorbăreț, chiar și atunci cînd ea n-avea nici un chef să stea la taclale, găsea tot felul de subiecte care o mai scoteau din plictiseală. Uneori îi făcea mici surprize. Apărea cu o floare pe care o cumpăra de la colț de la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cheia și chibriturile. Traversă strada și se făcu nevăzut după colț. Umbra lui alungită se mai zări câteva secunde, apoi Își retrase capul și dispăru și ea. — Secretul lui Sascha În siguranță la mine. În comparație cu Else, până și mormântul e vorbăreț. Cu stoicism, colega mea Își plasă mâinile pe roțile de cauciuc. — Mulțumesc, apreciez. Ale mele erau deja pe mânerul de lemn al Torpedo-ului negru. Ne vedem mâine. La timp, de data asta, răspunse ea deplasându-se spre canalul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Knisch. — Keusch? Kirsch? A, domnul Knisch! Ce - Dar de ce - Sunteți - Când - Ar trebui să - O clipă - Te rog - Pieplack - Fiecare al doilea cuvând era amortizat de bătaia mașinii. Alo? Dintr-o dată vocea inspectorului Wickert răzbătea clar și răspicat. Colegul său vorbăreț Își părăsise pesemne postul. Mai sunteți pe fir? Excelent. Doriți să dați o declarație? — O declarație? Acum? Wickert Îmi sugeră să trec pe la el Într-o oră, la 11 dimineața, ca să poată pregăti cazul. Am aruncat o privire peste ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
privim lucrurile, pentru o clipă, din perspectiva psihanalizei... Dar, după cum ne spune Freud, inconștientul nu știe decât să tânjească. Și să tânjească! Și să TÂNJEASCĂ! Ah, Freud, cât de bine știu totul! Asta are un cur mișto, dar e prea vorbăreață. Astălaltă, pe de altă parte, nu vorbește deloc, în nici un caz cu noimă - dar, măiculiță, ce bine știe s-o sugă! Ce meseriașă într-ale pulii! Iar dincoace e o bomboană de fetișcană, cu cele mai moi, cele mai roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mirosea a plante uscate și insecticid nu se știa nimic despre Coral. Probabil că e Încă la gară, se gândi el. Lăsă mașina o sută de metri mai În josul drumului pentru a se descotorosi de șofer, care se dovedea prea vorbăreț și prea săritor, și Înaintă singur prin vânt și zăpadă. Trecu pe lângă două santinele din fața unei clădiri și le Întrebă pe unde putea ajunge la sala de așteptare. Una din ele Îi spuse că acum nu mai exista sală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în vârstă dintre ele traversă spre mine. Seara, se plimbau alene pe insula aceea, uitându-se cu ochi goi după mașinile în goană, de parcă ar fi încercat să agațe niște călători care așteptau să treacă Styxul. Toate trei - o brunetă vorbăreață din Liverpool care fusese peste tot și făcuse tot ce se putea face sub soare; o blondă timidă și prostuță, care-i plăcea în mod evident lui Catherine, judecând după felul cum deseori mi-o arăta; și o femeie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
timpurile instabile pe care le trăim, citând ca exemple episoade din viața locală sau știri citite în ziare. În aceste clipe, dezvăluie o fire mai puțin închisă decât la prima vedere, ba chiar tinde să se înflăcăreze și să devină vorbăreț, mai ales când dezaprobă modul de a acționa și de a gândi al celor mulți, căci e nemulțumit din fire. Astăzi, domnul Kauderer mi-a spus că, având de gând să plece din localitate pentru câteva zile, va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un gol, o neliniște, o stare de încordare. Nu înțelegea care era cu adevărat rostul acelei stagnări, ce se schimbase, de unde oare atâta apatie. De dimineață o văzuse pe Ioana, femeia de serviciu de la birouri, o brunetă mică și foarte vorbăreață, picotea pe un hârb de scaun, la WC-uri. Ședea cu tâmpla rezemată de perete, cu un picior împins în față, cu genunchiul dezgolit, cu celălalt flexat sub scaun, cu laba întoarsă, lăsând să se vadă o gaură în talpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În două sacoșe cât două credențuri, și iată-l Într-o vorbărie care Îi spărgea timpanele. Se pomeni strigând Dacă nu tăceți, borăsc! Gheretă și Zegrea muțiră. Barmanul rămase cu o sticlă de coniac În aer, o doamnă simpatică și vorbăreață se Înecă cu cafea și Începu să tușească. -Basta, strigă din nou Horacsek, mulțumit de efectul mesajului său. Continuă imediat, mai mult nedumerit decât furios: Sebastiane, tu chiar n-ai auzit de ăștia trei? Ba da, da' numa' ca nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
slujbulice pe la televiziune". M-am dus să dau un concurs la secția unde un realizator (tocșoist-expert în aquis comunitar acuma), lua în dezbatere toate problemele tineretului, "mîndria țării". O variantă de doctrinar tip Pasăre. Se înconjurase de uteciste dinamice și vorbărețe pe care le mîna de colo-colo, să descopere din Ciulnița-n Săcele "tineri la fel de valoroși". Depersonaliza foarte apăsat. Bunicii generației PRO își lăsau și ei plete timide și decolorau blugii de Pașcani în genunchi, frecîndu-i cu cărămida, să pară mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rece" a fîntînii lui Creangă, din "alb izvor tremurător" (Eminescu), din "iezerul" lui V. Voiculescu. Am auzit "somnoroasele izvoare", pe care le asculta Labiș, bolborosind. Mi-am "însușit" și valurile: de la Arghezi, răzvrătite; de la Sadoveanu, mlădioase. Mai ales de la Eminescu: vorbărețe. Cunosc nebuna mare a lui Bart, marea lucioasă a lui Nichita Stănescu, tumultuoasa mare a lui Anghel, marea limpede a Blandianei. Ondin. Ondina, așa ar fi vrut Liselle, nașa mea, să mă cheme, dar bunuțu mi-a ales nume mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]