7,219 matches
-
unor cuvinte altfel decât cer normele limbii literare. Se mai nimerește câteodată ca asemenea greșeli să fie săvârșite chiar de intelectuali, de inși ce au avut parte de o educație neîndoielnică și care dispun de o competență lingvistică sporită în comparație cu vorbitorul obișnuit. Subiectul rândurilor de față mi-a fost oferit de două asemenea greșeli "intelectuale", întâlnite din întâmplare într-unul din numerele "României literare", prestigios săptămânal de cultură bucureștean. Mi s-a părut nimerit să scriu despre ele, fiindcă le găsesc
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
A afirma ritos înseamnă deci "a spune limpede, răspicat, fără șovăială". În privința sensului acestui termen rar, astăzi folosit numai ca adverb, deși în texte scrise în veacul al XVIII-lea, când a pătruns în românește, este atestat și ca adjectiv, vorbitorii care îl folosesc nu par să șovăie. În privința scrierii sale corecte însă, lucrurile stau cu totul altfel. Pe lângă ritos, singura formă recomandată de dicționare, apare câteodată și forma greșită rituos, adesea în textele unor autori cultivați, așa cum spuneam mai sus
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
să spui că «se proiectează» o biserică". De ce este greșită forma rituos? Pentru că adverbul cu pricina se trage din cuvântul grecesc rhetós, cu același înțeles ca în română, dar lipsit de acel u pe care i-l adaugă astăzi unii vorbitori urmașului său românesc. Pronunțat în greaca modernă ritós, termenul acesta a fost împrumutat la noi în vremea fanarioților, probabil în îmbinări de cuvinte unde își mai păstra înțelesul dintâi din greaca veche, acela de "precis, bine stabilit, convenit". În greacă
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
frumoase, retorică", eíron "prefăcut, unul care spune mai puțin decât are în minte" și eironeía "vorbire prefăcută, care nu dezvăluie întru totul gândirea cuiva". Dintre termenii aceștia, au intrat în română ca împrumuturi neologice retor, retorică, ironie, pe care însă vorbitorii nu îi mai pun în legătură cu ritos. Cum s-a ajuns totuși la forma greșită rituos? Întâi, din pricina necunoașterii originii exacte a cuvântului. Apoi, prin alăturarea lui netemeinică și incorectă cu alte cuvinte românești terminate în -uos ca, de pildă, fastuos
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
terminate în -uos ca, de pildă, fastuos, fructuos, onctuos, sinuos, somptuos, toate împrumuturi relativ recente din latină (în anumite cazuri prin mijlocirea francezei), limbă unde finala -uos este cu totul îndreptățită. Acestea sunt, câteodată, greșit pronunțate și scrise de anumiți vorbitori fără -u-, adică fastos, fructos etc. Cunoscând acest lucru și căutând, probabil, să se ferească de pronunțări vădit incorecte, specifice unor persoane cu o educație mai puțin temeinică, unii intelectuali i-au adăugat un -u- și lui ritos, socotindu-l
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
O asemenea falsă analiză poartă, în lingvistică, numele de hipercorectitudine ori hiperurbanism, amândoi termenii trimițând la dorința exagerată (hiper-) a unora de a fugi de greșeală și de a căuta corectitudinea lingvistică, percepută ca o trăsătură caracteristică și exclusivă a vorbitorilor educați de la oraș (urbanism). Cum am văzut mai sus, și dorința de a fi mai catolic decât Papa în chestiuni lingvistice poate duce adesea la greșeli supărătoare. A doua greșeală despre care mi-am propus să vorbesc în rândurile de
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
de aproximativ 38.000 de cuvinte din toate domeniile, precum și un foarte mare număr de expresii uzuale și locuțiuni, cu sinonime perfecte sau parțiale. Materialul lexical și frazeologic alcătuit pe baza unei ample bibliografii reflectă variate situații de limbaj. Destinat vorbitorilor de limbă română, dicționarul constituie un instrument de lucru pentru studenții programelor universitare de studii scandinave din România, pentru traducători și pentru toți cei care sînt preocupați de limbă suedeză. Nu este de neglijat faptul că dicționarul poate fi accesibil
O lucrare de referință by SandaTomescu Baciu () [Corola-journal/Journalistic/14133_a_15458]
-
limbă română, dicționarul constituie un instrument de lucru pentru studenții programelor universitare de studii scandinave din România, pentru traducători și pentru toți cei care sînt preocupați de limbă suedeză. Nu este de neglijat faptul că dicționarul poate fi accesibil și vorbitorilor de suedeză atît din Suedia, cît și din Finlanda, unde suedeză este a doua limba oficială, dar și danezilor și norvegienilor datorită înrudirii foarte apropiate a limbilor scandinave. Pentru a facilita utilizarea dicționarului, autorul oferă într-un capitol introductiv particularitățile
O lucrare de referință by SandaTomescu Baciu () [Corola-journal/Journalistic/14133_a_15458]
-
are la bază alfabetul întocmit de Asociația Internațională de Fonetica, adaptat la specificul limbii suedeze. Meritorie este și includerea de sinonime suedeze, perfecte sau parțiale care întregesc imaginea nuanțelor stilistice ale vocabularului suedez. Aceste sinonime facilitează folosirea dicționarului și de către vorbitorii de suedeză sau de alte limbi scandinave. Prin urmare prezentul Dicționar suedez-român contribuie în mod substanțial la ridicarea nivelului lexicografiei de profil, atît în ceea ce privește volumul lexical, cît și materialul gramatical organizate cu rigurozitate și competența științifică. La finalizarea manuscrisului Dicționarului
O lucrare de referință by SandaTomescu Baciu () [Corola-journal/Journalistic/14133_a_15458]
-
totuși, chiar pînă la realizarea unui mare proiect, cred că putem aminti sau presupune cîteva lucruri simple. În primul rînd, că diferența dintre hiat și diftong nu e chiar atît de clară în înlănțuirea spontană a pronunțării; pe baze acustice, vorbitorii unei limbi vor decide uneori greu, în fața aceleiași secvențe, pronunțate de altcineva, natura ei silabică. În afara unei situații experimentale, substituirea unui hiat (recomandat de norme) cu un diftong trece neobservată. Sentimentul încălcării unei reguli apare doar cînd aspectul fonic al
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
Sentimentul încălcării unei reguli apare doar cînd aspectul fonic al cuvîntului se modifică mai profund (nu în trecerea de la ca-si-e-ri-e, în cinci silabe, la ca-sie-ri-e, în patru, ci la o eventuală transformare în caserie). Apoi, impresia pe care o are vorbitorul despre felul cum el însuși folosește limba este profund influențată de ceea ce știe că este corect, recomandat - și mai ales de forma scrisă a cuvintelor. Cineva poate susține cu toată convingerea că a pronunțat o anume secvență (identificată pe baza
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
După Ion Calotă (Contribuții la fonetica și dialectologia limbii române, 1986), pronunțările cu diftong "nu corespund spiritului limbii române. Ele sînt rostiri în manieră cultă, mai bine zis străină, ale unor cuvinte din fondul vechi și nu pot caracteriza decît vorbitori care, sub influența pronunțării franțuzești, rostesc neologismele de origine franceză cu sinereză: colegial, gardian, imediat, social, special" (p. 51). Comparația cu celelalte limbi romanice e de altfel semnificativă - și subiectul cred că merită reluat.
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
printr-o conferință ce evidențiază rolul și strategia Agenției Universitare Francofone, prin relevarea Noilor instrumente AUF pentru cooperarea multilaterală și Departamentelor universitare de franceză în AUF. Ziua a doua va antama o temă de mare actualitate: Cooperarea și armonizarea europeană. Vorbitori precum Sorin Eugen Zaharia, din partea Agenției Naționale pentru parteneriatul universităților cu mediul socio-economic APART, sau Christian Odoux, director executiv în cadrul Polului universitar european Lille-Nord Pas de Calais, vor realiza un bilanț prin intermediul Exemplelor de cooperare universitară fructuoasă, ce evocă în
Zilele francofoniei () [Corola-journal/Journalistic/14154_a_15479]
-
Lille-Nord Pas de Calais, vor realiza un bilanț prin intermediul Exemplelor de cooperare universitară fructuoasă, ce evocă în mod pregnant succesul colaborării francofone. Actualitatea europeană în domeniu, procesul de la Bolonia și noile forme de acordare a diplomelor va fi evocată de vorbitori străini și români: Patrick Benard, consilier al ministrului Agriculturii și expert PHARE, sau Ioan Pânzaru, vice-rector al Universității din București. Regionalizarea, noțiune importantă în terminologia și strategia Uniunii Europene, va fi analizată în conferința Poli de excelență regionali, un concept
Zilele francofoniei () [Corola-journal/Journalistic/14154_a_15479]
-
printr-o conferință ce evidențiază rolul și strategia Agenției Universitare Francofone, prin relevarea Noilor instrumente AUF pentru cooperarea multilaterală și Departamentelor universitare de franceză în AUF. Ziua a doua va antama o temă de mare actualitate: Cooperarea și armonizarea europeană. Vorbitori precum Sorin Eugen Zaharia, din partea Agenției Naționale pentru parteneriatul universităților cu mediul socio-economic APART, sau Christian Odoux, director executiv în cadrul Polului universitar european Lille-Nord Pas de Calais, vor realiza un bilanț prin intermediul Exemplelor de cooperare universitară fructuoasă, ce evocă în
Iași: capitala francofoniei () [Corola-journal/Journalistic/14185_a_15510]
-
Lille-Nord Pas de Calais, vor realiza un bilanț prin intermediul Exemplelor de cooperare universitară fructuoasă, ce evocă în mod pregnant succesul colaborării francofone. Actualitatea europeană în domeniu, procesul de la Bolonia și noile forme de acordare a diplomelor va fi evocată de vorbitori străini și români: Patrick Benard, consilier al ministrului Agriculturii și expert PHARE, sau Ioan Pânzaru, vice-rector al Universității din București. Regionalizarea, noțiune importantă în terminologia și strategia Uniunii Europene, va fi analizată în conferința Poli de excelență regionali, un concept
Iași: capitala francofoniei () [Corola-journal/Journalistic/14185_a_15510]
-
sau să strigi). Cîteva întrebări au fost lansate chiar de la început. De ce sînt puține polemici autentice în literatura română, oricum, mult mai puține decît în alte culturi europene ? Nu avem vocația dialogului ? Există o etică a confruntării ? O respectăm ? Primul vorbitor a fost polemistul de la întîlnirea precedentă, dl Daniel Cristea Enache, care a mărturisit că n-ar avea vocația polemicii și că, oricum, există o serie de reviste cu care nu se poate și nu are rost să polemizeze, întrucît nu
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
discuție lumea scenei, a culiselor și a evenimentelor dramatice, în ambele sensuri ale cuvîntului, destul de asemănătoare cu cele petrecute în lumea literară. Mai optimist a fost la această întîlnire dl Gabriel Dimisianu. Aruncînd o repede ochire în istoria literaturii române, vorbitorul a constatat că există un exercițiu al polemicii și cîteva reguli ale ei, impuse încă de la 1840, de la îndemnul lui Kogălniceanu de a critica opera, iar nu persoana, continuate apoi cu Maiorescu și E. Lovinescu. Dl Al. Călinescu a readus
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
o sintagmă care să definească specificul luptelor literare de la noi: "polemica de cumetrie" și a dat cîteva exemple recente, inclusiv personale. Naratoarea-scrib a profitat de faptul că luase notițe și, amintind de regulamentul polemicii de la Oxford, a extras din spusele vorbitorilor 5 reguli ale unei polemici autentice, unele pentru cel care polemizează, altele pentru cel cu care se polemizează. La lista rămasă deschisă, dl Andrei Oișteanu a mai adăugat ideea responsabilității adversarilor și a respectului reciproc: Nu sînt de acord, dar
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
române? Doar știe bine aceste lucruri George Pruteanu, căci ne vorbea despre ele, cu pricepere și har, în cronica lui de la televiziune, desființată de nu știu cine. Se lupta pe atunci cu adevărații mari stricători de limbă, care nu sunt străinii, ci vorbitorii autohtoni agramați. Și nu oricare dintre ei, ci aceia, deloc puțini, care dobândresc acces la mijloacele de adresare publică. Să admitem că a-ți spune părerea despre orice este o cucerire a erei de libertate, dar să o faci oricum
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
fragile, le omoară și le ia locul. Că fiecare înțelege prin acest cuvînt altceva, tot ce încape între loc și locuință, și că, în felul acesta, comunicarea își pierde una dintre calitățile de bază, precizia, nu interesează pe nimeni. Oricum, vorbitorii noștri, revoluționari ca Mița Baston, au mai găsit un cuvînt bun la toate, așa cum a fost, cu cîtva timp în urmă, conjuncția deci, zadarnic conclusivă, cu care se începea orice replică. Aproape că-i duci dorul răposatei deci, de cînd
Sărăcie! by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14229_a_15554]
-
fost obligat să comunice realitatea cu instrumente lingvistice foarte diferite și alternându-le. Distincția dintre limbă și realitate nu este atât de ușoară cum ar părea și învălmășește, cu o frecvență mai mare decât s-ar dori, speculațiile lingvistice. Pentru vorbitor, limba este în mod obișnuit transparentă precum cristalul. Pentru lingvist acest cristal care este limba trebuie să fie obiectul său de studiu și nu întotdeauna este capabil să o analizeze fără a arunca privirea mai departe. În vremea când o
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
hiro îi mai adăugau cuvântul koué, un strigăt de bucurie sau de suferință, în funcție de modul în care era rostit: cântat sau urlat. Astfel încercau să străpungă vălul misterios care îi desparte pe toți cei ce vorbesc: la sfârșitul fiecărei rostiri, vorbitorul se dădea înapoi, cum ar veni, și încerca să îi traducă interlocutorului vorbele sale, să submineze intelectul înșelător cu ajutorul zgomotului emoției adevărate. Catherine Tekakwitha, vorbește-mi în Hiro-Koué. Nu am nici un drept să mă simt deranjat de ceea ce le spun
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
populară cu infix - trebuiește). Una dintre variantele actuale, clar familiară, este cea deja discutată, apocopa tre': "Tre' să spun" (titlu de melodie). Marcată popular și regional este forma trebe, mai frecventă în texte citate sau parodice; atribuită în genere unor vorbitori din Banat și Transilvania, adesea în asociere cu alte particularități dialectale: "trebe deci să vă uitați pă listă" (timișoara.com); "ne-a zis: "dă-l încolo că nu-i mai trebe nimic!"" (ib.); "că la noi îs magazine da numa
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
fost complet pierdută din vedere. Or, exemplul, modelul de exprimare, prevalează asupra inculcării dirijate în formarea competenței lingvistice. Deprinderile de exprimare - în special în cazul limbii 'materne'- se formează precumpănitor în procesul de comunicare, mai ales prin imitare, pe care vorbitorul nu o poate evita în copilărie, dar nici mai tîrziu: 'modelele'- pozitive sau negative - oferite de ambianța lingvistică de fiecare zi acționează insidios, sprijinite de frecvența lor în comunicarea socială, influențînd modul, de exprimare al locutorului. Astfel se propagă deprinderile
Media electronică, model de exprimare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15014_a_16339]