109 matches
-
adâncul sufletului ești umil. Te scufunzi până-n al treilea iad al deprimării când te socotești desconsiderat. De fapt, nu ai prea mult respect față de tine. — Două lovituri bine țintite, Clara. Cum reușești? Doar nu mi-ai permis să suflu nici o vorbuliță. — Firește că nu - nu pot judeca un bărbat În timp ce vorbește. Dar Încă n-am terminat: motivul din care posezi atât de puțină Încredere În tine, cu toate că-i anunți ocazional pe filistini, cu toată seriozitatea, că ești un geniu, este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pluș. Eram în pat, dormeam. — Și înainte de asta? — M-am văzut cu un client. — Poți să-mi spui cine? — Știi ce? Nu-mi place chestia asta. După ce anume dăm cu năvodul? Spune-mi chiar acum sau nu mai scot nici o vorbuliță. Îl avem pe partenerul tău jos. Ce e suspectat că ar fi făcut? — Ce a făcut e că s-a lăsat ucis. Am scuturat din cap: — Ucis? — Omorât, ca să fiu mai exact. Așa-i spunem de obicei în asemenea circumstanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
semianalfabete, au ajuns să isterizeze non stop. Exact ca babele nominalizate pentru Oscarul zvonurilor. Auzi, îngijorare maximă!? Trufandalele sunt inaccesibile ca preț! De parcă nu mai poți aștepta o săptămână, două și să le cumperi la prețuri absolut normale! Acum nicio vorbuliță despre cât de bogată e piața românească. Incredibil! Mai ieftin ca pe timpul ciuruitului! E adevărat, mai puțin contaminate decât cele de la turci sau de pe la alte nații. Mai din Jios sau mai din Sus! Ce ne umplu hipermarketurile cu de toate
TABLETA DE WEEKEND (38): APOCALIPTICII DE SERVICIU de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363916_a_365245]
-
tâlhar cu făgăduința extraordinară: Astăzi, cu Mine, în rai? În vreme ce patriarhii, proorocii, drepții Vechiului Legământ mai zăceau încă în iad! Oare ce făcuse tâlharul cel bun? Îl deferecase pe Hristos ? Îl dăduse jos de pe cruce? Nu! Îi adresase doar o vorbuliță bună. I-a îndulcit și rourat sufletul - în acel pustiu al cruzimii, răutății, pizmei și batjocorii de pe infectul maidan al Golgotei - cu o vorbă bună de care Hristos avut-a cu adevărat nevoie, de vreme ce a răsplătit-o cu “Astăzi vei
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
trupul cât era de lung, ridică bărbia peste orizontala locului și vorbi, aparent calm, dar cu o voce în care se simțea furia. - Bravo. Măi, prăstăvanule! Îți merge mintea, după cum văd... - Și dumneavoastră, domnule căpitan, să trăiți! Ați folosit o vorbuliță lansată de Florin Piersic la radio și pe scenă, dintr-un text scris de... - Nu ne interesează cine a scris, agent tontovan. Nu te obrăznici! - Am înțeles, să trăiți! Nu asta era vorbulița, domnule... - Să taci, prăstăvanule! N-ai tu
D ALE POLIŢIEI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349171_a_350500]
-
domnule căpitan, să trăiți! Ați folosit o vorbuliță lansată de Florin Piersic la radio și pe scenă, dintr-un text scris de... - Nu ne interesează cine a scris, agent tontovan. Nu te obrăznici! - Am înțeles, să trăiți! Nu asta era vorbulița, domnule... - Să taci, prăstăvanule! N-ai tu minte câte stele am eu pe umăr! se oțărî căpitanul, ieșind vijelios din sală, după ce-și adună câteva hârtiuțe citite la instructaj și simți atingerea aspră a treselor ce indicau gradul profesional
D ALE POLIŢIEI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349171_a_350500]
-
mare, și se perpelea „amărâta”... cum o să-l salveze din ghiarele morții, ca să i se adreseze cu o voce răgușită, tremurându-i bărbia de atâta „grijă” ce-i poartă. ... Nu te văd bine, conașiule!... Aoleou și vai de bătrânețile mele! Vorbulițele ei, de vrăjitoare neîntrecută, dovedeau „milă” nespusă față de boierul nostru, dar ce efect aveau pentru creduli? Îi băga în speriți, nu alta, când o auzeau jelindu-se cu așa „durere-n cot”. Toți oamenii care apelau la ea, ca să fie
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
într-o zi, va da sigur norocul și peste dânsu'. Ai auzit despre comoara Regelui, de purcoaiele de aur păzit cu strășnicie de vâlve, de aurul căcălău, după care umblă, pe care îl caută toți nebunii? Văz că nu scoți vorbuliță pe limbă și nu-ț' bag de vină, nici nu te grăbesc cu răspuns; noaptea asta-i lungă și cleioasă-i ca mierea, dar ... drumu' ți-l văz clar, fără zăplazuri. Cealaltă femeie, cu lacrimile abia zvântate pe obrazul îngust
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
amândoi! - Las-o tu pe mă-ta, că mă descurc eu cu ea, zise încrezător tata Sandu, chiar dacă în acel moment inima lui era mai mică decât o furnică. În ziua în care se ținea târgul, fără să spună o vorbuliță muierii, tata Sandu scoase porcul pe furiș și se grăbi cu el, amestecându-se printre târgoveți. Îl vându primului cumpărător, fără să se târguiască prea mult, cu gândul la bicicleta ficiorului. Tare îl avea drag pe Emiluț, era lumina ochilor
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
starea asta l-a găsit Dora când s-a întors de la serviciu și l-a certat cumplit: --În ce hal ai ajuns, omule!..Chiulangiu și bețiv. Degradare totală...Și l-a tocat aproape o oră, în timp ce el nu scotea o vorbuliță. A doua zi a depus cererea. Șefu’și ceilalți din echipă l-au felicitat și au dat o masă-n cinstea lui, cu multă băutură. Toți au fost de acord că Mărășteanu ăsta e foarte isteț și curajos. Uite la
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
știi. (Mereu imprevizibilă, își saltă rochia și fuge după el). Stai așa fotografule. FIRICĂ: Stafia! Stafia! Stafia comunismului! Domnu' Cucu ajutor veniți repede că eu nu sunt asigurat pe anu' ăsta. COANA MARE: Stai așa, mă', că am eu o vorbuliță cu tine. CUCU: Stai dumneta, stau și eu. Că pe dumneata nu te aleargă nimeni. Dacă nu, fugim amândoi ca la crosul tineretului. Coana mare își prinde rochia în brâu, mai fuge o repriză după fotograf care se refugiază pe
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
cu făgăduința extraordinară: Astăzi, cu Mine, în rai? În vreme ce patriarhii, proorocii, drepții Vechiului Legământ mai zăceau încă în iad! Oare ce făcuse tâlharul cel bun? Îl deferecase pe Iisus Hristos? Îl dăduse jos de pe cruce? Nu! Îi adresase doar o vorbuliță bună. I-a îndulcit și rourat sufletul - în acel pustiu al cruzimii, răutății, pizmei și batjocorii de pe infectul maidan al Golgotei - cu o vorbă bună de care Iisus Hristos avut-a cu adevărat nevoie, de vreme ce a răsplătit-o cu “Astăzi
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
altfel mama ta o să ne ia la bătaie pe amândoi. - Promit, șopti cu toată solemnitatea pe care o cerea momentul. Era pentru prima dată când ea și tatăl ei împărțeau un secret și era foarte hotărâtă să nu scoată nici o vorbuliță despre cum era să îi calce trenul pe pod în timp ce încercau să prindă o știucă grozav de mare. Soarele crud, trecuse demult de ora în care nu lăsa loc umbrelor, semn că amiaza se pierduse până în momentul în care cei
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
mare, și se perpelea „amărâta”... cum o să-l salveze din ghiarele morții, ca să i se adreseze cu o voce răgușită, tremurându-i bărbia de atâta „grijă” ce-i poartă. ... Nu te văd bine, conașiule!... Aoleou și vai de bătrânețile mele! Vorbulițele ei, de vrăjitoare neîntrecută, dovedeau „milă” nespusă față de boierul nostru, dar ce efect aveau pentru creduli? Îi băga în speriți, nu alta, când o auzeau jelindu-se cu așa „durere-n cot”. Toți oamenii care apelau la ea, ca să fie
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
glas catifelat și nespus de dulce. - Vrei să știi de la mine ce hram poartă conașu Pandelică?... clipă în care simți cum obrajii începură să-i ia foc, iar cuvintele-i rămaseră pe buze, fără să reușească a scoate măcar o vorbuliță din gura care-i devenise uscată. Domnule dragă, spuneai că te cheamă Naie, așa-i? - Da, eu sunt Naie Dindeal... Afemeiatul ăsta, pe care l-ai crezut om, e un prefăcut meschin. Mai mult, ca să iei aminte: n-are niciun
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
să riposteze. Se răsti autoritar la ea: -Să nu te miști, bă, asta mică! Apoi către celălalt, care ducea steaua : -Hai, mă, să plecăm repede, ca să ne întoarcem degrabă la ea! Până să se dezmeticească Floricica și să gângurească vreo vorbuliță, cei doi plecaseră deja. Totuși, după câțiva pași, cel mare i-a strigat : -Du-te în casă, Floricica! Dacă stai afară, ai să îngheți și ai să răcești. Se supără mama pe tine dacă mori. Până să-i dea replica fetița
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
toată casa fiind însoțit de nelipsitele pisicuțe care i se tot împleteau printre picioare, se apuca de treabă ascultând în același timp cu multă răbdare pe oameni astfel veniți la sfatul lui. Și bine înțeles că eu nu scăpam nici o vorbuliță din tot ce se spunea și tare eram mândru de câte știa bunicul meu. Îmi aduc aminte cum, peste ani, pe când practicam avocatura în domeniul comercial, într-o dispută colegială l-am rugat pe un confrate mai tânăr ca să-mi
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
cu făgăduința extraordinară: Astăzi, cu Mine, în rai? În vreme ce patriarhii, proorocii, drepții Vechiului Legământ mai zăceau încă în iad! Oare ce făcuse tâlharul cel bun? Îl deferecase pe Iisus Hristos? Îl dăduse jos de pe cruce? Nu! Îi adresase doar o vorbuliță bună. I-a îndulcit și rourat sufletul - în acel pustiu al cruzimii, răutății, pizmei și batjocorii de pe infectul maidan al Golgotei - cu o vorbă bună de care Iisus Hristos avut-a cu adevărat nevoie, de vreme ce a răsplătit-o cu “Astăzi
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
câțiva într-un glas. -Atunci...poate nu înțelegem pe deplin cât de mare a fost lucrarea lui! spuse Andrei. -Și-atunci...oștirea cerească a fost acolo?...pe Golgota?! Așa credeți? -Era acolo fără îndoială, spuse Iosif din Arimateea. Un semn, o vorbuliță a învățătorului și îngerii Domnului i-ar fi făcut una cu pământul pe chinuitori! -Oare așa? -Dar n-a făcut-o! El a rămas singur cu chinurile și agonia morții. Și mai ales cu singurătatea ei! Și poate că așa
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
într-una: a-nghiroase-a inamic! a-nghiroase-a inamic! Și-n hohotele lor de râs, ceilalți căpcăuni începură să-l maimuțărească pe Căpcă 22: - A-nghiroase a inamic, a-nghiroase a inamic! Bietul Mărțișor! I se făcuse inima cât un purice, dar nu sufla o vorbuliță. Norocel, de frică, amorțise de-a binelea. Pana plutea din ce în ce mai încet, iar norișorii albi o învăluiau tot mai mult și o purtau spre mijlocul grădinii - Vă mulțumesc din inimă, norișorii mei! șopti Mărțișor după ce aterizară încet. Mai stați puțin să
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
cît a vedea în ele măsuri de economie, conduite de prudență sau parcimonie încercînd să optimizeze folosirea și randamentul mijloacelor limitate și ale suporturilor de transmisie încă rigide situate înaintea electronicii. Epoca impresiilor, fragmentelor și notelor, a clipurilor și a "vorbulițelor", a "titlului șoc" și a "minutului" util pentru montajul unui interviu radiofonic este din punct de vedere mediologic fondată pe observarea, în lungimile și precauțiile de altă dată, nu atît a numărului greșelilor de gust, cît a întîrzierilor inadaptaților. REVOLUȚIA
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
din mine decît o vertebră, ca un mic rezumat! Așa! DULGHERUL îreîncepîndu-și lucrul). Ă Bine, bine, bine! Stubb îl cunoaște mai abitir decît toți, iar Stubb a spus întotdeauna că-i un tip ciudat - altceva nu știe să spună, decît vorbulița asta, „ciudat“. E „ciudat“, zice Stubb. „Ciudat“, „ciudat“, „ciudat“ și-l tot pisează cu vorba asta pe domnul Starbuck: da, domnule, „ciudat“, „ciudat“, „foarte ciudat“! Uite-i piciorul. Acum, cînd stau să mă gîndesc, piciorul ăsta o să-i fie tovarăș
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nițeluș palidă și vrea să nu rămână nimănui datoare, și e plină de raze însorite și de bun-simț și se pricepe strașnic la judo, fiind în stare să arunce peste umăr un șofer de camion fără să scape măcar o vorbuliță din ultimul editorial al lui Saturday Review. Și pe urmă mai e și blonduța foarte palidă, cu o anemie de un gen care nu ucide, dar nici nu se vindecă. Tânjește lânced prin locuri întunecoase și vorbește în șoaptă ca
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
astupă panicată gura cu mâna. A uitat de ei. Băieții trebuie c-o așteaptă deja și treapădă de nerăbdare. Se întoarce către slujnică și-i poruncește pe grecește ca să fie sigură că înțelege: — Nu care cumva să sufli cuiva vreo vorbuliță despre porcăria asta! Cu ochii măriți de spaimă, fata încuviințează. O izgonește apoi cu un gest mânios. Nu mai are nevoie să fie însoțită. În public, Gallus s-a ferit până acum s-o provoace. Urcă treptele în fugă și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar fi pus cea mai grea întrebare dintre toate întrebările din lume. N-a știut să răspundă. S-a scărpinat în cap, apoi, a privit, rând pe rând, pe toată lumea, cerând parcă ajutor. Dar nimeni n-a putut scoate o vorbuliță. Într-un târziu, o voce cristalină de copil a zis: Voi nu vedeți? ziua aceasta e plină de soare. Ce-ar fi să-i spunem fetiței care s-a născut astăzi - adică verișoarei mele - Sorina? Nu-i rău deloc! au
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]