477 matches
-
concept, multe persoane confundă această biserică cu o biserică gotică originală. Cu toate acestea, Biserica Votivă nu este o simplă imitație a unei catedrale gotice franceze, ci mai degrabă întruchipează un concept de design nou și individual. În plus, Biserica Votivă a fost construită cu un singur arhitect supraveghetor al lucrărilor și nu de mai multe generații, așa cum au fost construite catedralele din Evul Mediu. Construcția bisericii a început în 1856, iar lăcașul de cult a fost sfințit 26 de ani
Biserica Votivă din Viena () [Corola-website/Science/324207_a_325536]
-
menită să fie o biserică de garnizoană, urmând să fie folosită de militarii care au venit la Viena, după Revoluția din 1848. Biserica nu este situată direct pe bulevard, ci are în fața sa o piață largă (Sigmund Freud Park). Biserica Votivă este confecționată din gresie albă, la fel cu Domul Sfântul Ștefan, și, prin urmare, trebuie să fie în mod constant renovată și protejată de poluarea aerului și de ploaia acidă care îi erodează piatra moale. Biserica a suferit renovări extinse
Biserica Votivă din Viena () [Corola-website/Science/324207_a_325536]
-
după operațiunile de restaurare, doar primul registru de pictură, realiztă în ulei. Cel de-al doilea registru și turlele din naos și pronaos s-au refăcut în tehnica frescă având o pictură în stil neobizantin. În pronaos sunt pictate portretele votive ale marelui ban Grigorie Brâncoveanu și al jupânesei sale, Safta, alături de primii ctitori, cărora le-au fost redate doar capetele. Tot atunci, pe cheltuilala marelui ban a fost ridicată biserica cu hramul "Sfintii Apostoli Petru și Pavel" din cimitirul mănăstirii
Mănăstirea Viforâta () [Corola-website/Science/313821_a_315150]
-
1526, dar programul iconografic al zugravului Dobromir, în prezent poate fi doar aproximat. În 1860, pictorul Gheorghe Tattarescu a realizat câteva desene și schițe la Curtea de Argeș reunite în "Albumul național", care pe lângă imaginea exterioară a monumentului înainte de restaurare, copiază tablourile votive din interiorul bisericii. În anul 1881 însă, André Lecomte du Noüy - arhitectul francez care coordona lucrările de restaurare de la Mănăstirea Curtea de Argeș, a decis să înlăture fresca originală, ceea ce a și făcut în 1882. 35 de fragmente care reprezintă însumat mai
Dobromir din Târgoviște () [Corola-website/Science/334967_a_336296]
-
29 sunt depozitate la Muzeul Național de Artă al României, 2 la Muzeul Național de Istorie a României și 4 la Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului. Vestigiile care au fost păstrate provin cu precădere din registrul inferior al pronaosului (anume portretul votiv al lui Neagoe Basarab și al familiei sale, portretul lui Mircea cel Bătrân, portretul Domniței Ruxandra) și al naosului (o impresionantă galerie de sfinți militari), precum și din absida meridională (seria "„Deisis”" - Maica Domnului, Iisus mare împărat și arhiereu, Ioan Botezătorul
Dobromir din Târgoviște () [Corola-website/Science/334967_a_336296]
-
lor. Coroanele sunt cu fleuroane. La biserica din Doicești, construită pe domeniul ce ar fi trebuit să-i rămână lui Matei, toți cei 11 copii sunt reprezentați la aceeași înălțime cu părinții, iar Brâncoveanu are barbă albă. Un alt portret votiv se găsește la Mănăstirea Gura Motrului, rezidită de Preda Brâncoveanu și zugrăvită de voievod, unde sunt înfățișați Preda și soția lui Păuna, Matei Basarab, Stanca Brâncoveanu și Constantin și soția lui Marica. La biserica din Bordești, ctitorie a lui Mănăilă
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
unde sunt înfățișați Preda și soția lui Păuna, Matei Basarab, Stanca Brâncoveanu și Constantin și soția lui Marica. La biserica din Bordești, ctitorie a lui Mănăilă căpitanul, Brâncoveanu era înfățișat alături de unchiul său Șerban și pretendentul Iordache/Gheorghe Cantacuzino. Pictura votivă, realizată de Pârvu Mutu și un ajutor, a fost extrasă în anii 1960, fiind păstrată în colecția Muzeului Național de Artă. Alte reprezentări sunt la Mănăstirea Polovragi, la biserica din Popești (actualmente Mihăilești, în județul Giurgiu), la biserica Mănăstirii Cotroceni
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
sus sunt reprezentate Patimile lui Iisus (Spălarea picioarelor, Împărțirea Veșmintelor, Drumul spre Golgota, Răstignirea, Coborârea de pe Cruce, Paza Mormântului, Înălțarea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh ș.a.), începând dinspre peretele nordic. În partea inferioară a pereților naosului sunt reprezentați sfinții militari. Tabloul votiv a fost pictat pe partea dreaptă a naosului. La 24 iunie 1589 odată cu aducerea în biserică a moaștelor Sf. Ioan cel Nou a fost amplasat în dreptul tabloului votiv un baldachin de piatră. Cu acest prilej, s-a deteriorat o parte
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
nordic. În partea inferioară a pereților naosului sunt reprezentați sfinții militari. Tabloul votiv a fost pictat pe partea dreaptă a naosului. La 24 iunie 1589 odată cu aducerea în biserică a moaștelor Sf. Ioan cel Nou a fost amplasat în dreptul tabloului votiv un baldachin de piatră. Cu acest prilej, s-a deteriorat o parte din pictură. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, îndepărtându-se peretele dintre naos și pronaos, a dispărut o bună parte din tabloul votiv, mai exact chipul Mântuitorului, care
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
a fost amplasat în dreptul tabloului votiv un baldachin de piatră. Cu acest prilej, s-a deteriorat o parte din pictură. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, îndepărtându-se peretele dintre naos și pronaos, a dispărut o bună parte din tabloul votiv, mai exact chipul Mântuitorului, care primea prin Sf. Gheorghe macheta bisericii pictată în miniatură și partea superioară a chipului lui Bogdan al III-lea. Pe porțiunea ce a mai rămas, lângă racla cu moaște, se păstrează o parte din chipul
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
s-a amplasat în biserică un baldachin de piatră de dimensiuni mult mai mari, după modul celui de pe vremea lui Petru Șchiopul. Cu această ocazie, s-a deteriorat și s-a acoperit și mai mult ceea ce mai rămăsese din tabloul votiv. Pe partea opusă tabloului votiv (pe un pilastru de pe peretele sudic) se află zugrăvită scena Aducerii moaștelor Sf. Ioan cel Nou în timpul lui Alexandru cel Bun, iar ceva mai sus se distinge chipul lui Ștefan cel Mare. În altar sunt
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
un baldachin de piatră de dimensiuni mult mai mari, după modul celui de pe vremea lui Petru Șchiopul. Cu această ocazie, s-a deteriorat și s-a acoperit și mai mult ceea ce mai rămăsese din tabloul votiv. Pe partea opusă tabloului votiv (pe un pilastru de pe peretele sudic) se află zugrăvită scena Aducerii moaștelor Sf. Ioan cel Nou în timpul lui Alexandru cel Bun, iar ceva mai sus se distinge chipul lui Ștefan cel Mare. În altar sunt reprezentate Maica Domnului, Învierea lui
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
pictorul preferat al Cantacuzinilor. Cupola pridvorului este pictată cu scene din viața Sfintei Ecaterina (ocrotitoarea mănăstirii de la Muntele Sinai), din viața Sfântului Gheorghe (protectorul Moldovei și al militarilor) și a Sfântului Dumitru (ocrotitorul Țării Românești). Pronaosul este dominat de tablou votiv care îl reprezintă pe fondatorul Mănăstirii, Mihai Cantacuzino, înconjurat de cei optsprezece copii (mulți dintre ei fiind adoptați), de prima și a doua soție, precum și de alți membri ai familiei Cantacuzino, începând cu Neagoe Basarab (1512-1521), apoi Radu Șerban, Constantin
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
culoare verde, format din trei linii răsucite din loc în loc, înconjoară exteriorul bisericii; este simbolul unității Sfintei Treimi într-un singur Dumnezeu, precum și a celor trei principate românești, Transilvania, Moldova și Țara Românească, unite într-o singură țară: România. Tabloul votiv din biserica mare ne prezintă cinci personaje: Mitropolitul Primat Iosif Gheorghian care a resfințit biserica în 1903, Regele Carol I reprezentat în costum de ofițer, mâna stângă sprijinind-o pe o coloana de piatră căreia îi lipsește un colț (aluzie
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
cu criptă, probabil aparținând ctitorilor. Zidul ce despărțea naosul de pronaos este de masiv străpuns de o deschizătură. Pictura murală interioară, aflată și ea într-o stare deplorabilă, încă mai păstrează porțiuni din cea originală, atenția fiind atrasă de fresca votivă care, în urma studierii atente de către specialiști, surprinde un adevărat album genealogic al familiei ctitorului (Paul Cernovodeanu „-Olt - un monument "genealogic" vitregit” în „Arhiva genealogică”, nr. 3-4, 1994, p. 43-60). Pe exterior, lăcașul de cult, era înconjurat de un brâu de
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
și Dan Anghel de la Muzeul Unirii l-au plasat că vechime în limitele periodei Bz D - Ha A1 din partea a doua a epocii bronzului. Având în vedere contextul descoperirii, celtul de la Huda poate fi considerat drept o depunere cu caracter votiv, el încadrându-se astfel în categoria binecunoscută a ofrandelor din peșteri. Solomonar, solomonar în Apuseni este unul dintre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare românești. Stăpâni ai vanturilor și călători prin nori, solomonarii trăiesc în poveste, dar și prin
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
în fața sultanului Ahmed al III-lea, trupurile fiindu-le aruncate în mare. La 20 iunie 1992 a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română, fiind venerat alături de frații și tatăl său sub numele de „Sfinții Mucenici Brâncoveni”. Este reprezentat în pictura votivă a Mânăstirii Hurezi.
Ștefan Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332228_a_333557]
-
decembrie 1870 după originalul din „lada bisericii din Teiuș”, i-a fost trimisă lui Ioan Micu Moldovan, iar acesta ar fi văzut originalul în 25 Iunie 1911. În interiorul bisericii pe peretele vestic al navei, în dreapta intrării, se află pictat tabloul votiv care-l reprezintă pe Petru Rácz împreună cu soția sa domnița Zamfira, îmbrăcați în straie boierești românești de ceremonie, ținând pe palme macheta bisericii. Domnița Zamfira a fost fiica mai mare a boierului muntean Ioan și a domniței Stana Norocea, Logofăt
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
Stana Norocea, Logofăt de Pitești și Szaszsebes (Sebeșul Săsesc), nepoată pe linie maternă a domnului muntean Mircea Ciobanul (stră-stră-nepotul lui Mircea cel Bătrân) și a doamnei Chiajna (fiica lui Petru Rareș și nepoata lui Ștefan cel Mare și Sfânt). Tabloul votiv indică fără dubii faptul că Petru și Zamfira au fost ctitorii bisericii din Teiuș. Pisania bisericii indică tot fără dubii, faptul că biserica a fost zidită și de către Mihail Raț (Rácz). Deci și el a fost ctitor, chiar foarte important
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
unele păreri care susțin ipoteza că biserica a început să fie construită de către Mihail Rácz II, dar lucrări foarte importante sau datorat în principal lui Petru Rácz I și soției sale Zamfira, fapt care ar explica absența primului din tabloul votiv. În ceea ce privește cronologia bisericii, ținând cont de caracteristicile stilistice ale elementelor arhitecturale pe care biserica încă le mai păstrează, ancadramentul ușii cu pisania, rozasa cu trafor de piatră, tabloul votiv și datele istorice despre ctitori, se presupune că biserica a fost
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
soției sale Zamfira, fapt care ar explica absența primului din tabloul votiv. În ceea ce privește cronologia bisericii, ținând cont de caracteristicile stilistice ale elementelor arhitecturale pe care biserica încă le mai păstrează, ancadramentul ușii cu pisania, rozasa cu trafor de piatră, tabloul votiv și datele istorice despre ctitori, se presupune că biserica a fost construită spre sfârșitul secolului al XVI-lea, înainte de anul 1599, când Petru Rácz I, ajuns căpitan în armata lui Mihai Viteazul, a încetat din viață la Șelimbăr (Sibiu) pe
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
lemn care a fost înlocuit cu unul de zidărie din cărămidă. Partea veche a bisericii posedă ca principale elemente de identificare, un ancadrament de piatră care marchează intrarea de pe latura vestică a navei, o fereastră circulară de trafor și tabloul votiv. În anul 2001 în urma unui sondaj arheologic de salvare, au fost descoperite mormintele ctitorilor. Lespedea de mormânt a lui Petru cu dimensiunile de 2,15×0,88×0,26 m, era întreagă, iar cea a Zamfirei cu dimensiunile 1,80
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
veche ctitorie a strămoșilor familiei Rațiu și a stră-străbunicilor M.S. Regina Elisabeta a II-a, se află în pericolul iminent ca prin degradarea naturală și lucrările neprofesioniste de renovare din interiorul bisericii, vechile izvoare istorice să fie iremediabil pierdute. Tabloul votiv, partea inferioară a pereților cu fresca navei și tavanul sunt grav afectate de igrasie și condens, mormintele ctitorilor sunt acoperite cu gresie artificială fără a fi marcate, iar lespezile funerare crăpate sunt dosite înafara bisericii fără nicio inscripție. Problema restaurării
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
pereților cu fresca navei și tavanul sunt grav afectate de igrasie și condens, mormintele ctitorilor sunt acoperite cu gresie artificială fără a fi marcate, iar lespezile funerare crăpate sunt dosite înafara bisericii fără nicio inscripție. Problema restaurării urgente a tabloului votiv, a frescei interioare, reașezarea pe locul inițial a lespezilor de mormânt ale ctitorilor, resfințirea mormintelor acestora, marcarea acestora, precum și introducerea în circuitul turistic constituie un mod corect de revenire la normalitate. Dacă partea de conservare a arhitecturii bisericii a fost
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
degradare accentuată datorat igrasiei și altor procese de alterare pe care doar specialiștii sunt în măsură să le identifice. Doar specialiștii vor trebui să stabilească procedurile optime de determinare, conservare și punere în valoare a componentelor artistice originale, respectiv tabloul votiv și fresca cu inscripții în limba slavonă. O altă componentă importantă o constituie conservarea elementelor originale din piatră, respectiv lespezile de mormânt ale ctitorilor, traforul, ancadramentul ușii bisericii cu pisania lui Mihail Rácz și blazonul familiei Rácz de Galgó. Fără
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]