62 matches
-
am dovedit bob-numărat câți bani am strâns și depus la prefectură. Până la urmă, au rămas scărpinându-se în cap și privind unul la altul. Simțeam că își zic: „Măi, cu aista nu ne-o mers!” Când am terminat tot tărăboiul, Vrăbioi m-a întrebat, ca acela care „Nici usturoi n-o mâncat, nici gura nu-i pute”. „Da’ cine v-o pălit așa frumos, că sunteți cam stâlciți. Fostul primar cu capul spart, iar tu cu umărul strâmb... Aiestea sunt semne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
drumul îi peste măsură de greu. Apoi mătăluță, domnule fost primare, urci lângă mine, fiindcă tot trebuie să te vadă doctorul... Au mai sporovăit ba de una, ba de alta, și, deodată, Costăchel a întrebat: Ce mai știi despre primarul Vrăbioi? Tot așa țanțoș umblă prin comună, de parcă a înghțit un par? Cum de n-o trimis încă pe nimeni pe capul nostru, pentru cine știe ce corvoadă? Vremea nu-i trecută, Costache. Mâine-poimâine trimite goarza să te scoată la curățat șanțurile sau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
știe pe unde îi strălucesc ochii? L-au ridicat de câțiva ani buni. Cum au venit comuniștii la putere, cum au și început să-i culeagă. Unul câte unul. Nu se mai știe nimic de ei. I-au ridicat pe Vrăbioi, pe Catârcă și pe popa Amaicei. Au luat și câțiva elevi din ultimul an de liceu. Cică au simpatizat cu legionarii... Înseamnă că au început să arate că-s stăpâni de adevăratelea! - s-a mirat Costăchel. Dacă tot a venit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bidinelele, toți cu treabă pentru agonisirea unei bucăți de pâine, domnule, că viața noastră e de azi pe mâine. * Ajuns în fața cortului, avocatul întâlni un bărbat cu o bogată podoabă capilară care se prelungea pe față. Sub nas, ca doi vrăbioi negri, mustața; barba îi era împodobită cu un păr negru, creț și lucios în care răsăriseră câteva fire de argint ale vârstei. Starostele stătea jos, turcește, direct pe pământ, sorbind cu nesaț dintr-o pipă enormă. Din când în când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
trandafiri brodați din ață roșie și texte cusute cu „S”-ul și „N”-ul întoarse de-andoaselea: „Poftim suvenire de la domnu mire și mireasă Mitică și Ghența” ori „Poftim suvenire de la domnișoara Aglăița”. De pe-o năframă de deasupra capului un vrăbioi umflat îmi ura „Somn ușor”. În prima noapte am simțit mișcare în casă. M-am ridicat în capul oaselor. Din bucătăria cu tavanul oblic, la lumina lămpii de pe cuptor, lelea Ghența aburca în odaie, pe trepte, un vițel proaspăt fătat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
le găsească întrebuințare. Apoi se întoarce cu spatele la răufăcător și pune vrabia jos, pe o frunză uscată. Îngenunchează și se apucă să-i netezească ușurel, cu degetul mare, pieptul, învelind pasărea toată cu palma, pentru a-i da căldură. Suflă peste vrăbioi - căci vrăbioi e - și pornește să-i descânte. Piii-ca pi-ca pi-ca, zice. Piii-ca pi-ca. Hai ridică-te că-ți dau semincioare, hai să-ți dau, nu vrei mei? Pii-ca pi-ca...Mei nu vrei? E o dimineață rece, șuierătoare, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
întrebuințare. Apoi se întoarce cu spatele la răufăcător și pune vrabia jos, pe o frunză uscată. Îngenunchează și se apucă să-i netezească ușurel, cu degetul mare, pieptul, învelind pasărea toată cu palma, pentru a-i da căldură. Suflă peste vrăbioi - căci vrăbioi e - și pornește să-i descânte. Piii-ca pi-ca pi-ca, zice. Piii-ca pi-ca. Hai ridică-te că-ți dau semincioare, hai să-ți dau, nu vrei mei? Pii-ca pi-ca...Mei nu vrei? E o dimineață rece, șuierătoare, cu un cer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tingire din tablă și PFL din cele unde înainte vreme se vindeau crochete cu cașcaval și rahat la bucată stă proptită pe cărămizi de BCA sub firma Hermes SRL. ─ Mei nu vrei? Dinspre chioșc se aude un clipocit. Băiatul ia vrăbioiul în mână și se apropie de chioșc. În dosul lui dă de apă, un fir roșcat scurgându-se printre pietre și rădăcini. Ilie ia apă în gură, face trei cruci cu degetul mare peste pieptul vrăbioiului și-l stropește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un clipocit. Băiatul ia vrăbioiul în mână și se apropie de chioșc. În dosul lui dă de apă, un fir roșcat scurgându-se printre pietre și rădăcini. Ilie ia apă în gură, face trei cruci cu degetul mare peste pieptul vrăbioiului și-l stropește de trei ori cu apa din gură. Cam sălcie, dar nu rea. Apoi pune pasărea pe jos lângă izvor și îngenunchează lângă ea, murmurând o rugăciune, singura pe care o știe. Înger îngerașul meu ce mi te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ai, spuse la fel de calm Fane Chioru. Fiecare dintre noi are o autorizație, dar nu-și dă seama. Decât când i-o ia. Așa că mai bine stai liniștit și vezi-ți de treabă, că sperii clienții... Costică Ologu țopăi ca un vrăbioi. Vru să mai spună ceva, dar se răzgândi. Orbul întinse mâinile, ca la predica de pe munte. Iar Coltuc își inventă mai departe lumile lui. Astăzi treceau oamenii-flori. Era un fel de lan de floareasoarelui. Două lanuri, mai exact, două lumi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bârladul - odinioară și astăzi) * Iată‐ l pe Virgil Caraivan văzut de pr. Dumitru Dumbr avă, consătean al scriitorului... ...” Îi admiram înfățișarea impunătoare, fruntea l ată, părul negru ca pana corbului în tinerețe, mustățile groase și neajustate, pe care le numeam vrăbioi. Îmbrăcat modest, nu‐i plăcea să fie subiectul discuțiilor. Era ca o a pă care, cu cât este mai profundă, cu atât e mai liniștită. Cunoștea ca nimeni altul istoria Șuletei și a împrejurimilor. De la el știu că pe moșia
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mai mult decât pot practic realiza - ei realizează atât de puțin, încât lucrările lor nu-și îndeplinesc scopul propus, devin rebuturi literare. Exemple se pot lua din exemplarele colecției Albina, mai ales din cele apărute în 1950. Iată, de exemplu, Vrăbioii de aur de Ion Jipa (...). Deși bine scrisă, deși problemele se conturează clar și personajele se definesc prin fapte - ne referim doar la primele două acte - piesa Darul frăției de N Kirițescu (Cultura Poporului), nu izbutește să aibă un fir
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]