1,129 matches
-
Dă-mi sărutul tău și eu ți-l dau pe-al meu de fată, Să simt bucuria vieții toată. Gândul îmi v-a arăta o viață îndelung trăită, El mă face să inched atâția ani într-o picătură de vreme vrăjită. Cât v-a destina Soarta acelor bătrâni care abia ating vârsta mea. Balsamul divin îl dă numai sărutarea ta, Pentru atâta m-am născut pe lume și viața numai atâta vrea. SABINUS Îmi dau seama și de-abia Acum mă
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_tabloul_3_.html [Corola-blog/BlogPost/357391_a_358720]
-
falsul legământ. Te voi cânta, te voi cânta, iubirea mea, de vânt, de zare, de pământ, pe țărmul unde toate zac. În umbra nopții te voi aștepta, ca un tâlhar grăbit, și, pe furiș, cu tine voi pleca spre muntele vrăjit. Și-am să te cânt, am să te cânt, iubirea mea , de rouă, de azur, de verde și adânc, de-ar fi să mă desfir în ultima octavă - și-n ultimul cuvânt... *am să te cânt... 30 ianuarie 2017 Referință
TE VOI CÂNTA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 by http://confluente.ro/valentina_becart_1486419660.html [Corola-blog/BlogPost/379251_a_380580]
-
RUGINII Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului E atâta frumusețe-n parc, e toamnă Pomii au veșminte aurii Frunze cad ușor din câte-o creangă În acordul veșted al unei simfonii. Vrăjit, închizi ochii-ncetișor Și-asculți plânsul frunzelor în agonie Le simți durerea din foșnetul lor Cum se propagă-n inima ta vie. Brusc, ochii îi deschizi în ploaia de culori Iar sufletu-ți tresare și se zbate, Treptat, te-nvăluie un plăcut
EMOȚII RUGINII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1473503758.html [Corola-blog/BlogPost/371357_a_372686]
-
le-am rostit cu glas tare... Privesc în jur. Nimeni. Doar clipa acestei seri minunate și... gândul, care mă face să nu-mi uit promisiunea dată. Ce repede a trecut timpul! De sus, Luna, îmi toarnă în suflet lumina ei vrăjită! In inima-mi aprinsă răsare o gențiană plină de parfum albastru... mă scufund, fără să vreau, într-un dor nebun... Amintiri fidele se perindă pe ecranul minții; te-am întâlnit, atunci, sub raza luminii din stele, aceeași lumină de acum
DA! DE MÂINE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 by http://confluente.ro/doina_theiss_1434625313.html [Corola-blog/BlogPost/352914_a_354243]
-
fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. Dar ea nu dorea ca dragostea ce-i bătea la poarta inimii, să încremenească la țărmul Mării Negre, în țipăt de disperare al pescărușilor purtați de vânturile tăioase abătute peste întinderea de
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_lectia_de_stan_virgil_1346596641.html [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
poate oferi acesta. Era o necunoscută care acum o făcea atât de fericită. Niciodată nu a crezut că această joacă îți poate purifica organismul și ți-l poate umple cu bucurie și fericire. Simțea că trăiește supranaturalul și se lăsă vrăjită tot mai mult de aceste senzații, răspunzând cu aceleași mișcări și gesturi celui care-i era partener de nebunii în această noapte de vis și de neuitat. Când preludiul început de fată și continuat de bărbat, se finaliză printr-o
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_lectia_de_stan_virgil_1346596641.html [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
de vânt și ochii-ți verzi, înlăcrimați, brațele-ți deschise, deodat` mă așteptau, să mă strângi la pieptu-ți cald și mai apoi... târât am fost de tine-n nopți, într-un desfrâu al marilor iubiri, ce nu le pot uita, vrăjit, ca în povestea sirenelor lui Ulise, iar eu, rămas lipit de alt catarg, imaginar al vieții mele, întind, o pânză, pe sașiul încheiat deunăzi, să te pictez, pe malul mării, cum m-aștepți, cu brațele-ți deschise, ca să ne iubim
DESFRÂUL MARILOR IUBIRI de COSTI POP în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 by http://confluente.ro/costi_pop_1455319909.html [Corola-blog/BlogPost/342655_a_343984]
-
te-nfioară; Și din gând nu l-ai uitat? Fată dulce, sfat ți-am dat, Și-n petale ți-am păstrat Dorul lui, iubirea sfântă; Surioară, nu te uită!... Fată mândră,-ndrăgostită! Eu sunt floarea ta iubită, De o zână sunt vrăjită... Stau cu tine pe-nserat Ca să-mi dai un sărutat.” * * * - Crizantemă, fulg de nea, Păstrează iubirea mea! În petale s-o ții bine, Să nu plece de la mine; Crizantemă, fericire... M-am îndrăgostit de tine! Că-n petale-mi ai iubire
DE „ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1395473279.html [Corola-blog/BlogPost/354990_a_356319]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ce este poezia? Poezia-i freamătul de-o clipă a cuvântului sublim E o unduire de gand atunci, cănd vise ușor rostogolim, E lacrima care curge pe obrazul brăzdat de durere Sau poate-i clipă vrăjita, îmbrăcată cu multă tăcere ... Poezie sunt cuvintele noastre , cănd dragoste dăruim Atunci când pe treptele nevăzute ale timpului suim, Sunt șoaptele vântului care rătăcește prin lume hoinar Și n-are habar de cuvintele înșiruite-n dicționar... Poezie suntem noi , în existența
CE ESTE POEZIA? de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/mariana_ciurezu_1465030430.html [Corola-blog/BlogPost/378162_a_379491]
-
trăsăturile rigide. Îi plăcea gropița din barbă și îi venea să i-o sărute. “Pfui, Doamne iartă-mă! Ce-i cu mine de îmi trec asemenea gânduri necurate prin cap? Să fie de vină oare licoarea aceasta delicioasă? Este cumva vrăjită?” Condurache nu uita să fie mereu plin păhăruțul Georgetei iar ea nu ezita să-l golească, așa că astfel încât gândurile femeii alergau pe alte trasee decât cele dorite și pentru care a venit în casa colegului său. Acum îl studia cum
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_cap_ii_stan_virgil_1367506685.html [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
războim cu tot și cu toate. Mai ales cu îndoielile. Și din amfiteatre și din redacții. Totdeauna luptători. Câteodată învingători. Intrăm, datorită profesiei noastre, în știrea zilei, ca într-un templu. Încă mai tremurăm ca la debut. Înfricoșător extaz. Nestatornic. Vrăjit. În tinerețea meseriei mele, cand nu puteai să intri pe usă, intrai pe fereastră. Acum se intră mai mult pe sub piele. Site noi, la fiecare fapt. Cerne bine sita nouă. Cine se respectă, se reinventează. Când vin peste noi nemulțumirile
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/dona_tudor_1417178853.html [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
Octavian Goga, povestește: „Era spre sfârșitul unei zile de vară (1937) în casa albă de la Ciucea a lui Octavian Goga. Prin ferestrele deschise se auzea murmurul Crișului, șoptind pădurii povestea lui milenară. Mâna gazdei a întors butonul cutiei de sunete vrăjite și în odaia de lucru a meșterului a răsunat glasul adânc al lui George Folescu. Un haiduc al câmpiei românești de altă dată își cânta aleanul lui de pribegie: „Înghețată-i Dunărea... Nu știu un alt artist al nostru, a
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
răbdătorul pământ s-a săturat de nimicnicia umană care merge îndărăt, spre pieire, fără să țină cont de menirea lui inițială. Folosind ca procedeu stilistic personificarea, autoarea închipuie o poveste romantică despre Selene ce suspină după iubitul care o urmărește vrăjit: „Luna trăirilor pustii, / A cerului pictat cu aur, / Mireasa nopților târzii, / Lampă aleasă din tezaur. // Cu-o rază albă îi șoptește, / Din clopotul nemărginit, / Iubitului ce-o urmărește / În nopțile cu cer vrăjit. // Prin gestul tandru de lumină, / Pământului îi
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1464273936.html [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
ce suspină după iubitul care o urmărește vrăjit: „Luna trăirilor pustii, / A cerului pictat cu aur, / Mireasa nopților târzii, / Lampă aleasă din tezaur. // Cu-o rază albă îi șoptește, / Din clopotul nemărginit, / Iubitului ce-o urmărește / În nopțile cu cer vrăjit. // Prin gestul tandru de lumină, / Pământului îi dovedește / Că are zile când suspină, / Căci după viață iar tânjește. // Atunci, chiar fața își ascunde / Să nu i-o scalde mândrul Soare, / Genele ei au urme ude, / De dorul vieții Selenare.” (De
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1464273936.html [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
spațiu-timp. Se cuvine să atribuim o a doua caracteristică romanului semnat de Lucian Dumbravă, o tehnică a eventaiului bine-stăpânită: deși acțiunea se petrece într-un timp definit, într-un loc închis, autorul deschide larg porți și ne coboară, prin tunel vrăjit, în timpul stufos al trăirilor și al povestirilor”. Am citat din cronica precedentă pe care am consacrat-o romanului “Maidanul filosofilor”. “Peronul de la linia moartă” aduce o a treia caracteristică și aceasta înnobilează scriitura: o tehnică specială, cinematografică, bine mânuită prin
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1459965161.html [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
ruguri. Și-a luat rochia de frunze, decorată-n stilul ei Și cu rubiniu pe buze a pornit-o pe alei. Are pașii măsurați și privirile blajine. Toamna de o căutați, e-n oglindă-aici, la mine! Corn de timp vrăjit Toamna asta e frumoasă, luminoasă ca un gând! Mi-a păstrat soarele-n casă și-amintirile pe rând. Cu lumina-i de poveste, mă-nconjoară brațul ei. Luminoasă toamnă este peste suflet și pe-alei! Toamna asta-i minunată, generoasă
TABLOU DE TOAMNĂ II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Tablou_de_toamna_ii.html [Corola-blog/BlogPost/355606_a_356935]
-
asta-i minunată, generoasă peste poate, Cu vinul, mustind pe masă, jubilând printre bucate! Și-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară, Suntem regii către care, ploi de stele iar coboară. Visele se cern, fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit Ca o veste minunată pe pământul înflorit. Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate Și amurgul-sur coboară, legănând acestea toate. Frunză ruginie Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl știe, Înțelege de ce pleci pe ape și pe poteci! Frunză, ruginie
TABLOU DE TOAMNĂ II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Tablou_de_toamna_ii.html [Corola-blog/BlogPost/355606_a_356935]
-
abia deplasându-se printre paturile de fier, de care se sprijineau cu mâinile lor cadaverice. Ceea ce fusesem în stare să apăr cu prețul întregului univers, dispăruse pentru totdeauna. Țin minte că imaginea aceea cu tuberculoșii mi-a amintit de Muntele vrăjit a lui Thomas Man pe care tocmai îl citisem. Cu ciocanul de strivit carnea în mână și-a încolăcit brațele după gâtul meu. Stând acolo cu ochii închiși, cafeaua, care fierbea pe ochiul mic al aragazului, mi-a dat strania
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ioana_voicila_dobre_1396700630.html [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
ție, Dragobete. Înserarea învăluise pe nesimțite pădurea, zăpada începea să se topească, iar miresmele pădurii îi fermecau și-i tulburau pe cei cu inima sensibilă. Întreaga suflare era în așteptare, chiar și eu simțeam un freamăt în adâncuri. Dragobete asculta vrăjit. Avea ochii închiși pe jumătate, iar inima îi bătea nebunește.Ca prin vis, el auzea povestea ce curgea lin. Ceea ce îți voi povesti, s-a întâmplat într-o noapte îndepărtată... de februarie. Mai erau câteva ceasuri, și omenirea avea să
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 by http://confluente.ro/Legenda_martisorului_floarea_carbune_1393774125.html [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
dragi ai mândrei mele - care încă-i mai doresc, Să mă cheme și să-mi deie din seninul lor ceresc; Nu-i vreau triști, senini să fie, ah, din suflet îi iubesc! Strălucirea lor să cadă printre umbre trecătoare... Ochi vrăjiți, pe cer îmi stați printre stele călătoare, Singur eu, avid, vă caut rătăcind în imensul infinit; Ochi albaștri ca seninul, mă întreb: cin’ v-a găsit? Cine-n voi se oglindește, și pe cine azi iubiți? Ochi gingași, fugari în
OCHI DE FATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1487021833.html [Corola-blog/BlogPost/382750_a_384079]
-
Din nou, lui Paul face semne Brăduțul tare strălucește Fioru-i curge lin prin gene. Și scutură, încet, zăpada Ce o albise toată, toată Emoția ce-o gâtuise Dispare, parcă, dintr-o dată. La geamul casei o bătrână Se uită înspre ei vrăjită Ascultă calm colinda sfântă Și-n lacrimi izbucni, uimită. Curge din suflet frumusețe Bătrâna nu se poate-abține Ea îi poftește cu binețe În casa plină de suspine. Și-atunci le spune printre șoapte “V-am așteptat cu mare drag!” Cu
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Paula_diana_handra_magia_craciunului_paula_diana_handra_1355731601.html [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1080 din 15 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului În general, biblioteca este o lume văzută prin miile de ochi ale autorilor. Iar Emerson spunea că este un cabinet magic în care există multe spirite vrăjite. Înțelegem lumea prin ochii autorilor și prin spiritul de percepere al cititorului. Când citim o carte, este o întâlnire a acesteia cu cititorul său, atunci se declanșează actul estetic. Altfel cartea este un obiect mort. Însă, remarcăm, că aceeași carte
FIECARE LECTURA A UNEI CĂRŢI REÎNOIEŞTE TEXTUL ÎN IMAGINAŢIA NOASTRĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_fiecare_lect_al_florin_tene_1387093672.html [Corola-blog/BlogPost/363490_a_364819]
-
cerc invizibil chiar în mijocul capului, atunci când le aducea inocent în față, atârnându-și colțurile deasupra ochilor, într-o mirare continuă. Păstra liniștea, îmi respecta tăcerea și intimitatea, neștiind și nerealizând pelicula miraculoasă de deasupra capetelor noastre la care asistam vrăjită. Mi-am întins mâinile în sus, am adunat imaginar cu degetele toate stelele, apoi le-am împrăștiat din nou pe cer, așa cum arunci firimiturile pe masă, la nimereală. Una mai mare care ți se pare mai apropiată, alta mai mică
NOAPTEA STELARĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 by http://confluente.ro/Noaptea_stelara_cristea_aurora_1342359891.html [Corola-blog/BlogPost/348314_a_349643]
-
în albul ochilor, bau-bau era ființa, capul drept ea și-l ținea, avea și piept, ea s-a trezit gemea, plângea, cu lacrimi de cristal, de stea, ea viața mi-a luat zicând, elevule, tu ești prea blând, o, chin vrăjit, dureri cerești, pe unde umbli azi, cum ești? Sărutul ei mă nalță-n cer, cu ghearele cele de fier mă sfâșie încet, încet, o, sfinx, din dascălii de ieri. Vârtej al diferenței de lectori. Să nu scrii cu pană de
MEMENTO de BORIS MEHR în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Memento.html [Corola-blog/BlogPost/350940_a_352269]
-
în cuvinte. Aceasta nu e pictură pe apă Ci zbor sfidător, fără maeștri de spirit, În nemărginitele zări, Deschise-napoi și-nainte În spațiul din minte. ,, ( Poem integru ) Cartea a doua, este un alt grup de poeme scris sub cântecul vrăjit ,, Între rug și rugă ,,, unde elanul sufletesc al poetei asemeni unui copil, preferă starea de uimire veșnică, respingând oricare altă explicație preferând explicația divină. ,, M-au colindat poeme-aprinse Pe care-n slavă le-am căutat La ușile în cer deschise
,, SUB ZODIA CĂRȚII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1425582060.html [Corola-blog/BlogPost/369503_a_370832]