410 matches
-
de a urca în ianuarie 1779 în a treia cetățenie a căpitanului James Cook.Ei s'au chinuit să plece direct din Kealakekua Bay, dar sau întors după aproximativ 39 km,gandindu'se că mai au 18 km de parcurs.Vraful era defapt la 32 de km de coastă. Archibald Menzies a condus o parte din expediția Vancouver, primul succes de pe Mokuʻăweoweo. El de asemenea a încercat o rută directă dinspre vest și s-a întors în februarie 1793. După sosire
Mauna Loa () [Corola-website/Science/313486_a_314815]
-
care crede în puterea imaginii". Alegerea decorurilor este semnificativă ca expresivitate, integrându-se firesc în structurile naturale care definesc locuri unde are loc acțiunea, punctând-o. Nimic nu apare întâmplător în decorul acțiunii filmului: stivele de coșciuge, grămezile de scaune, vrafurile de bocanci, nenumăratele obiecte din camera logodnicei, lucrurile aruncate anapoda din castel sau ciudata boală a pădurii, arăturile uscate, lumina lividă a întinderilor. Toate aceste contribuie din plin la definirea acțiunii ca una sumbră, bolnăvicioasă, tensionată și lipsită de orice
Pădurea spânzuraților (film) () [Corola-website/Science/302637_a_303966]
-
pentru reformarea societății: „cu cealaltă fată am greșit-o (...). I-am ales un bărbat cum nu credeam să găsesc altul. Cine putea bănui ce gărgăuni ascunde-n cap? Cuminte nu zic; nici un viciu. Citit, nevoie mare, toată ziua căra acasă vrafuri de cărți, reviste, broșuri, parcă vrea să cântărească lumea de la început. Când s-a declarat mobilizarea ce crezi c-a făcut? Nu, că se duce pe front «la datorie»... M-am închis în birou cu el, l-am descântat, a
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
fi pus în întârziere ne repezirăm la un prim studio, ocupat însă de o repetiție muzicală. La un al doilea studio o pățirăm la fel. în lipsă de alt local liber fui instalat în fața microfonului chiar în biroul directorului, între vrafuri de dosare oficiale. Dar de-abia începusem și fui întrerupt de țârâitul telefonului de pe alăturata masă directorială, nevoit fiind să-mi părăsesc scaunul pentru a opri aparatul. Intrarea intempestivă a celor care năvăleau în odaie în căutarea directorului mai produse
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
este realizată din bronz și are o înălțime de 3,5 m. Episcopul este reprezentat în picioare, îmbrăcat într-o robă preoțească, ținând în mâna stângă Biblia, iar mâna dreaptă este sprijinită pe o colonetă pe care sunt așezate un vraf de documente ce simbolizează libertățile medievale ale sașilor. De unul din documente atârnă sigiliul regal al Ungariei. Pe colonetă este aplicat un medalion circular ce redă simbolic fondarea Sibiului și venirea sașilor; pe medalion sunt reprezentați în basorelief cei doi
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
Ionuț Niculescu este, astăzi, posesorul unic al cheii care deschide fascinanta ladă de zestre a Naționalului bucureștean. Împătimit de istoria teatrului cel Mare, dăruit ei, îmbătat fericit de parfumurile ei ascunse în cărți, gazete, afișe, scrisori, jurnale intime, albume, fotografii, vrafuri de role răsfoite de mâinile celebrilor magicieni ai primei scene, tablouri și busturi semnate de nume ilustre, suveniruri fără număr, dintre acestea nelipsind nici ochelarii lui Caragiale, Ionuț Niculescu mai este și un înzestrat povestitor, în stare să facă vii
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
îndeajuns să ne amintim de monografia pe care i-a dedicat-o profesorului, un document impresionant ca putere de cuprindere a informației, ca să ne facem o idee despre anvergura Dorei Mezdrea. Numai că, scotocind în arhive publice sau private, în vrafuri de corespondență și în ziare de epocă, doamna Mezdrea a ales să fie genul de cercetătoare prin excelență invizibilă. N-o veți vedea luînd cuvîntul la mese rotunde, la lansări de carte sau la întruniri mondene, și asta nu pentru că
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
și la legământul lui de renunțare, din cauza faptului că nu știuse să prindă - dacă existase vreodată - Momentul. Planul căpăta contur pentru că el se resemnase să-și construiască momente fictive. Îi cerusem nu știu ce text, iar el frunzărise pe masă Într-un vraf de manuscrise rău puse, gata să cadă și fără nici un criteriu de volum sau de mărime, unele peste altele. Reperase textul pe care-l căuta și Încercase să-l tragă, făcând ca restul să se prăbușească pe jos. Dosarele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ți-ar schimba viața. Tabula locorum rerum et thesaurorum absconditorum Menabani... Amușinând pe-acolo, am văzut ceva ca un fel de transcriere a unui alfabet secret, pe care doctorul tocmai o Încerca. Dar el a ascuns repede manuscrisul sub un vraf de foi Îngălbenite. Să trăiești Într-o epocă și Într-un mediu În care orice filă, chiar dacă abia a ieșit din laboratorul fabricantului de hârtie, e Îngălbenită. Îi arătasem doctorului Dee unele dintre Încercările mele, mai presus de toate poemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Librăria Sloane oferea Într-adevăr de toate, de la leagăn până la mormânt, până și distracția sănătoasă de seară, bună de dus copiii la ea Înainte de a-i pisa În mojar. Auzisem un telefon sunând și-l văzusem pe librar mutând un vraf de hârtii până să găsească receptorul... „Oui monsieur“, spunea el, „c’est bien ça“. Ascultase câteva minute În liniște, mai Întâi dând din cap aprobator, apoi luînd un aer perplex, dar - aș fi zis - numai pentru curiozitatea celor de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un latte. Apoi s-a ridicat, și-a luat geanta, le-a trimis un sărut și a ieșit din birou. —Ești bine? a întrebat Alice. Sherry a ridicat ochii, întrerupându-se din acțiunea energică de frecare a fustei cu un vraf de șervețele, și a clătinat din cap. Ar trebui să-i trimiți chitanța de la curățătorie, i-a sugerat Alice. N-ar fi mai bine s-o dau în judecată? Ochii mari ai lui Sherry au sclipit plini de furie. —De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dezastru juridic erau aproape la fel de chinuitoare ca și condițiile de la clasa economic. A început să scotocească prin geanta mare, dintr-o piele la modă - unul dintre multele cadouri pe care nu avea să le mai primească -, scoțând la lumină un vraf de reviste glossy, după care s-a apucat să le studieze copertele. Și asta era, desigur, o formă de tortură: îi amintea de lumea confortabilă pe care o lăsase în urmă. În esență, totul era o tortură. Amanda a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
meu... De la colegii mei de școală și de la contimporanii copilăriei mele, până la cei din urmă companioni în lunga călătorie care e viața mea; de la figurile care au format mediul meu familiar, până la cercul larg al relațiilor mele sociale... Răscolind însă vrafurile de lucruri vechi, unde mi s-a întâmplat să caut adesea mărturii și lămuriri pentru unele îndoieli ale mele, am găsit câteva asemenea încercări, asemenea reconstituiri de figuri de altădată, de figuri dispărute, în special. Deși concepute la timpuri diferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Moore pe mandolina lui Tudor Gheorghe. În fine, mai erau unele, parcă mai hoațe decât toate, care-ți întorceau spatele cu bună-știință. Le observai numai de la distanță, cocoțate pe câte-un calorifer lângă cancelarie sau ascunse prin clasă de-un vraf de cărți și caiete, jucându-se de-a tocilarele frumoase și inabordabile. Scria pe ele, mare și strălucitor, „belea“ și, naiba știe de ce, ardeai de nerăbdare să intri-n belele. Sarafanele lor, croite puțin deasupra genunchilor, păreau în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
culoarea ceaiului de trandafiri. M-aș fi culcat lângă prietenul ei, împărțind cu-aceeași tristețe și bucurie patul, sticla de votcă și zecile de fotografii. Toate astea le-aș fi făcut senin, excitat, convins că-mi sunt destinate, ca un vraf de scrisori peste care dai din greșeală. Maria mă cucerise. Odată ajunși împreună, franchețea ei erotică și cumințenia mea imaginară se contopeau într-un amestec pervers și-amețitor, ca două schițe ale aceleiași dorințe. Experimentam plăcerile tuturor celor care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noastre, îndosariați în catastife pe care nu se așternea niciodată praful. Știam de la studenți că, în decembrie ’89, când ușa de la etajul 3 fusese spartă, revoluționarii descoperiseră un dulap cu aparatură de ascultare, zeci de role de magnetofon și-un vraf de dosare legate, cu mențiunea „Secret“ pe coperți. Acolo s-ar fi înșirat numele tuturor informatorilor din facultate: studenți și profesori, secretare, paznici, femei de serviciu - de la primul turnător la cel mai puternic colonel. În focul evenimentelor, cineva reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe un ton care nu lăsa loc de comentarii: „A se vedea Anexa 1, pag. 10-15“. Am răsfoit paginile sub becul lanternei, ca într-un roman pasionant. Nu mică mi-a fost mirarea ca, la locul indicat, să găsesc un vraf de scrisori xeroxate și prinse în capse de cotorul dosarului. Scrisul se citea limpede, trecut ordonat și de mână, cu litere mărunte și grăsunele. Dar, oricât de mult l-aș fi sucit, un lucru rămânea clar: nu îmi aparținea. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aia. Un detaliu care m-a făcut să cotrobăi pe Net și să găsesc mai multe despre autor: prieteni, vizite, preferințe muzicale, artiști pe care-i frecventa.“ „Mai exact...“ „Mai exact, am ajuns de la o trimitere de subsol la un vraf de corespondență. Ghiciți cu cine era prieten T. O’ Donnell și cui îi scria scrisori înfierbântate de-amor?“ „Bărbat sau femeie?“, m-am avântat. „Depinde cum vrei s-o iei.“, m-a temperat Mihnea. Și-a vârât din nou nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a tatălui său spre neființă. Vedea că se Îndreaptă cu toții spre casa lui Grimaldi, că adună repede lucrurile lui, toate obiectele de care se Înconjurase vreme de zece ani și care Îi țineau loc de părinți și de bucurie, caiete, vrafuri de hârtii, haine, și că le Încarcă Într-un cufăr care urma să sosească a doua zi. Să sosească unde? De ce atâta grabă? Puteau fi urmăriți de cine? La Veneția. Mergeau, repede, spre Veneția. Cei patru aduseseră un cal pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sub genunchi cu șnururi roșii, ciorapi albi, o cămașă albă cu pieptul dantelat și o vestă de casă, galben-Închis. În cameră domnea o veselă dezordine. Două șevalete de dimensiuni diferite, fiecare având câte un tablou În lucru, pe jos, un vraf de coli Înnegrite de schițe În cărbune, pe birou, două teancuri de cărți legate În piele. Doar pereții rămăseseră la fel, acoperiți de colecția de hărți a contelui Matteo. Prin fereastra deschisă intrau ultimele raze ale unui soare roșiatic, reflectate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În locu-i liniștea și frumusețea infinită a depărtărilor. Ușa se deschise fără zgomot. Voievodul se Întoarse și Îl pofti pe căpitanul Pietro să se așeze Într-unul din jilțurile care Înconjurau masa largă, de stejar, pe care se afla un vraf de hărți. Se așeză și el, ascultând un zgomot abia perceptibil care venea de pe culoar și din curtea interioară. Garda Apărătorilor intra În dispozitivul de pază a voievodului pe timp de noapte. O ciocănitoare bătu repede, de trei ori, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Acoperea întreprinderea, Ministerul Economiei, școala era un intermediar, daaa, însă, era uniformă, începea de la uniformă, caiete, cărți, tot. Aveau desen foarte mult, se făcea ca obiect pentru că era eminamente tehnic. Desenul este un obiect eminamente tehnic și aveau, mi-amintesc vrafuri, unde are acuma Speranța biroul ei, așa, era magazia școlii, cu rechizite și-mi amintesc când am intrat odată, ca diriginte, să iau problemele să le dau la elevi, erau blocuri de desen până-n tavan... Și, după aia le-am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
putea să-i dea României o protecție egală cu aceea pe care i-o garantează o politică esterioară leală, corectă, corespunzătoare cu tractatele europene. Declarând că ne e peste putință de-a vedea vreo lămurire în acest articol care, prin vraful de cuvinte, nu cuprinde decât o calomnie la adresa trecutului partidului conservator și o parafrazare a unui articol din "Presa", trecem la alte ziare cu informațiuni mai materiale. Astfel "National Zeitung" din Berlin află următoarele: Se pare că misiunea d-lui
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fie atât de puternic organizat, existența și libertatea de muncă a claselor atât de asigurată, interesele într-o armonie atât de intimă, încît să nu-i pese nimărui de asemenea jucării caleidoscopice cari se-ntîmplă în centru. Atunci filozoful, uitîndu-se dintre vrafurile sale de cărți, din adunarea sa de prieteni seculari, cu atât mai buni cu cât nu-l supără întru nimic, ar râde de comedia aceasta a vieții omenești, de lupta acestor ființi efemere, care-și despută însemnătatea într-o picătură
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de lângă Schitul Vovidenie. Am vorbit cu Dumnealui!, îmi zice starețul Melchisedec. Te primește! E chiar curios să te vadă, auzind că ești licean de la Fălticeni, unde-a învățat și dânsul și unde-a stat multă vreme și-a scris un vraf de cărți... Mă frământ încă. Sunt stăpânit de sfială și, totodată, de teamă. Cum de-am cutezat să-mi iau inima-n dinți spre această mică și incredibilă întâlnire? Vreau să-l întreb ceva! Numaidecât! Să aflu de la El, Ceahlăul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]