291 matches
-
a încins o bătaie în toată regula, care pe care și care apoi s-a transformat într-una fiecare cu fiecare, că nimeni nu mai știa în cine dă și de ce dă. Scaune rupte, geamuri sparte, tablourile de pe pereți, totul vraiște. Afară așteptau răbdători oamenii de ordine și când ambele tabere au cerut time-out, au intrat și ei cu chitanțierul de amenzi, ca într-un spectacol de operetă cu carabinierii lui Offenbach. Așa că unii au plecat la spital, alții la cabinetul
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_2.html [Corola-blog/BlogPost/359592_a_360921]
-
mi pare că șunt bucuroși, că-nsfâșit, Țîțîna, s-a întors acasă. În grădina casei, altădată vie, nucul verde, mare și rotat, prin foșnet de frunze azi mă dojenește că de-atâta vreme din sat am plecat. Totu-n jur e vraiște, totu-i dezolant, nu stiu ce sa fac, de ce să m-apuc, să repar căsuța, să-nviez grădină, sau cat văd cu ochii iarăși să mă duc? Numai Luna clară sus pe ceru-albastru mă încurajează în felul ei tăcut: “nici nu ști
ACASĂ, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Acasa_poezie_de_titina_nica_tene_al_florin_tene_1333290075.html [Corola-blog/BlogPost/358763_a_360092]
-
uitat prostit la ceea ce ni se întâmpla... Gemea și tresărea, transfigurată de plăcere, încât îmi era teamă să nu facă vreun atac de cord din cauza unui asemenea efort la vârsta ei. Privind-o cum era așezată lângă mine, pe patul vraiște și mototolit, răsuflând din greu, marcată de efortul depus, mi-am dat seama, totuși, că am gândit greșit: prietena mea ascundea în făptura sa firavă o forță nebănuită și o imensă capacitate de iubire... Privindu-ne unul pe celălalt, parcă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401015232.html [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
place să repare chestii, pentru că se emoționează că la balamuc dacă ai surprinzi cu un “La mulți ani!”, dar se străduiesc din răsputeri să nu arate, pentru că desfac computerele în bucăți și le fac la loc, pentru că își țin banii vraiște prin buzunare, pentru că se duc la sala ca să facă mușchi, pentru ca, de multe ori, nu-și cer iertare de frica că n-o să-i ierți, pentru că observa că ți-ai schimbat coafura doar dacă-ți faci părul verde, pentru că se
De ce barbatii e niste copii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18655_a_19980]
-
Simona Tache Bună seara. Sunt din nou pe teritoriu românesc, la mine în sufrajărie. Constat cu surpriză că, deși n-am lipsit decât o săptămână, v-am găsit vraiște. Nimic nu mai seamănă cu ce-am lăsat. PSD-ul a ieșit de la guvernare, Andreea Bălan e “între dragoste și Dumnezeu” (am primit un comunicat de presă de la casa ei de discuri, care mă anunță chestia asta și ilustrează toată
Job de vampir, condiții grele, salariu mic by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21216_a_22541]
-
trădat). Ori poate, pentru ca poezia ei să nu fie catalogată drept feministă. Se știe, poetul, artistul e un creator de lumi interioare, unde poți intra dacă ai primit o cheie potrivită ca să pătrunzi în acel univers mirabil. Unii lasă ușile vraiște, alții le zăvorăsc cu obloane de nepătruns. Nu toți oamenii sunt receptivi, însă. Pentru poezie, îți trebuie un organ special, ca să empatizezi cu cel/cea care și-a așternut „Anotimpurile sufletului” pe un suport, pentru a da posibilitate ochiului străin
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1470319247.html [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
la Silistra; când pleca la Ruse..., și l-a concentrat la muncă obligatorie împreună cu grupul nostru dintâi, din 1942. Până am trecut eu granița, am mai ajutat pe unii să treacă granița în România nu tocmai cu acte. Era țara vraiște. La București, l-am căutat pe el la Teatrul Alhambra. El locuia în sectorul 3 Albastru (nota red.: Capitala Regatului României Mari era împărțită în patru sectoare de culori diferite: sectorul I Galben, sectorul II Negru, sectorul III Albastru și
Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
prin sacristia cu lespedea criptei pe care scrisul este Încă lizibil: Hic somno dormientem Maximus Mariscalli Hierusalem, Johanes de Herseny. În urma ei, mirosul tare, de crini regali, se amestecă, se diluează În aerul ce intră prin portalul cu ușile lăsate vraiște. Va continua...
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
se încruntă și se apleacă peste birou ca să asculte mai bine. MARIA: Domnule Miorescu, aveți cumva vreo oglindă la îndemână? Miorescu rămâne puțin blocat, pentru ca mai apoi să-și idea seama ce vrea eleva să facă. El caută puțin prin vraiștea de pe birou, după care îi întinde fetei o oglindă mică. Fata i-o pasează dirigintei, care imediat începe să își retușeze în ea părul proaspat coafat. MARIA: ... Voiam să spun că nu mi se pare corect ce faceți, pentru că machiajul
ATELIER DE EDUCAȚIE PARTICIPATIVĂ ȘI TEATRU FORUM: STAI JOS! () [Corola-website/Science/295973_a_297302]
-
ăla de la templu. A adunat băieții din sat și iarăși se joacă de-a războiul. Trei-patru oameni urcară dealul și se opriră în fața sălii principale a templului. Ușile stăteau larg deschise, iar înăuntru era așternută cenușă. Transeptul și sanctuarul erau vraiște. Arzătorul de tămâie se spărsese. Se părea că praporele fuseseră folosite într-un scop dubios, draperia de brocart auriu, smulsă, zăcea aruncată în lături, iar pielea de pe tobă era ruptă. — Shobo! Yosaku! începură să strige părinții, căutându-și copiii. Hiyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
am supraviețuit, deși am pierdut mult sânge. După vreo zece zile am fost eliberat de trupele americane, la Gunskirchen. Noi știam că aliații sunt foarte aproape, așa Încât acum era debandadă totală. Ne-am trezit că nemții au fugit, lăsând totul vraiște. Ăștia, deținuții, atacau acolo unde era mâncare. La 4 mai, spre seară, sunt eliberat de trupele americane. Să organizezi o mișcare de rezistență În lagăr era foarte greu. Am simțit cel mai mult la Mauthausen - și la Auschwitz - această politică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mirosul dulceag al igrasiei ce venea din toaletă cu tencuiala căzută, din pereții cu tapetul scorojit, din salteaua și cuvertura patului, din mocheta cenușie și murdară în care doar petele de vopsea îi dădeau un aer mai omenesc. Pe măsuța, vraiște: paletă plină de vopsele, tuburi, pensule, creioane. A trebuit să le împing cu grijă ca să găsesc un colțișor pe care să pun scrumiera. Era luna martie și lumina care intră pe fereastră era atât de slabă încât ținea lampă aprinsă
Magdalena by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/8388_a_9713]
-
produse, prin analogie, combinații noi: unele se păstrează încă, sub aspect lexical, în registrul popular - "cocoșii rurali care cucurigesc a pagubă" ("Gazeta de Vest", 36, 1990, 8); altele așează nonșalant în tiparul construcției diverse neologisme, chiar terminologie politică contemporană: "ușile vraiște, care dau a remaniere prin restructurare" ("România liberă" = RL, 2566, 1998, 1); "am scuipat cu toții-n sîn a scepticism realist" ("Evenimentul zilei", 2333, 2000, 10). Aș mai aminti aici o altă construcție în care apare a: în prepoziția compusă de-
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
ce decupau prim-planuri asupra tenebrei. Acum, În dreapta lui, aproape jos, lângă orizont, spre nord-est, răsărise o seceră de lună. Când și când Turnul mi-o Încadra ca pe-o iluzie optică, o fluorescență a vreunuia dintre ecranele lui puse vraiște, dar era de-ajuns să mă mișc puțin din loc, că ecranele Își schimbau formatul, luna nu mai era, se dusese să se ghemuiască printre niscaiva coaste metalice, dihania o sfârtecase, o digerase, o făcuse să dispară În altă dimensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu mai păreau aceleași. Brusc, m-au trecut transpirațiile. Am fugit pe culoar și-am împins cu umerii ușa lui Mihnea. A sărit cât colo, izbindu-se de perete. Toate hainele erau răvășite pe jos. Dulapul spart, noptierele răsturnate. Patul vraiște, cu așternuturile atârnând. Un cablu electric sucit pe pernă. Niște bucăți de cauciuc sub picioare. În baie, nimeni. Valijoara cu role zăcea în mijlocul camerei, despicată cu un cuțit pe toată lungimea. Nici o mișcare, nicăieri. Doar pe pat, în mijlocul așternuturilor răscolite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
duceai și-ți luai și nu exista că-i bun, nu-i bun... Îți luai de-acolo și pe-ormă te duceai În celulă și Încercai pe tine dacă ți-e bun, dacă nu, schimbi cu altu’... Bocancii erau acolo vraiște, de-ăștia din armată, ce știu eu de pe când erau... No, io am prins o pereche: una avea vreo 44, celălalt avea vreo 48! Până n-am ajuns la cabinetul medical, eu așa am stat, și domne, n-aveai cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dincolo de grilajul sobru al gardului de fier forjat, de la stradă, cu marea majoritate a surselor proprii de iluminat, aprinse. Poți să te piși pe el de șperaclu, băi, frățiorilor, constată Dănuț, evaluând situația de la distanță, cu ochi ager. Ușile sunt vraiște. Poftim! Chiombeliți-vă! Perfect adevărat și explicabil! zice Fratele. La afișier, scrie clar că muzeul organizează, toată săptămâna, nopțile porților deschise, cu vizitare gratuită. Ce baftă! Baftă, pe dracu'! se acrește Poetul. Să vă văd pe voi, inadaptaților, cum sfeterisiți armele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
legată și redusă la tăcere, pe patul din cameră, îi zise: ― Îmi pare rău, dar e spre binele tău, dacă vine cineva. Lui nu-i părea rău de loc. Era numai grăbit. Se repezi să-și caute servieta. Răsturnă uneltele vraiște pe pat, alături de fată. Din grămadă extrase un aparat atomic de tăiere și se repezi la peretele asupra căruia se decisese noaptea trecută, singurul care ar fi putut ascunde distorsorul. Acest distorsor trebuia să se afle acolo, în dreptul Mașinii jocurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
școală din viața unui om... Prima zi de școală, clasa Întîi... mai știi?...cu Monica, În curtea școlii, atîrnați de ghiozdanele cît toate zilele, rînjind ca niște ticăloși mici... Ia uite, ce dracu’ ne-au făcut ăștia? uniformele alea caraghioase vraiște pe noi, ne stînjeneau, dar eram și mîndri, deși parcă nu știam cum să stăm În ele. Nu știu de ce, pantalonii negri Îmi sînt foarte scurți, iar pantofii, foarte mari. Iar Monicăi Îi țîșnesc din sarafan două bețe subțirele, două
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vrea să o întrebi cum o cheamă și unde o mai poți vedea, iar ea pleacă surâzând misterios, în timp ce tu îți simți inima bătând cu putere; te-ai îndrăgostit la prima vedere, dar ți-e teamă să recunoști. Cu gândurile vraiște, te trezești plimbându-te prin parc, privești în jur și descoperi că a sosit primăvara, un cireș uriaș își etalează povara imaculată a florilor de mai, oamenii sunt surâzători, veseli, îmbrăcați în culori vii și proaspete. Te îndrepți spre casă
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și pe mărturiile propriu-zise ale oamenilor, citite sau provocate personal. Nu există informații, nu a pătruns nimeni În arhiva Uniunii Scriitorilor - cred că sunt a doua persoană care a făcut totuși asta, fără prea mare succes. Am găsit acolo o vraiște totală, documentele nu sunt Înregistrate, În plus se deteriorează de la o zi la alta din cauza condițiilor improprii de depozitare (am lucrat cu mască chirurgicală). Da, stăm și povestim despre torționari și anii ’50 - obsedantul deceniu -, dar nici generația aceasta, cea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
depunerea decurg cu o indolență exasperantă, ce evocă mai mult dezertarea și pierderea neglijentă de sine. Grija supremă și nepăsarea se confundă în ea. Și totul se petrece foarte jos - sub nivelul apei, în domeniul unei derive bazale cu referențiale vraiște. Insondabilă vâltoarea peste care se arcuiește, încrezător, un zâmbet. Arhitecții tocmai discutaseră între ei, pe drum, de muchiile vechilor acoperișuri chinezești, ce se încovoaie către cer aproape de streașină - spre a reconduce înapoi în tării excesul energiilor celeste, după explicația unuia
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
împiedicându-l să respire. O îmbăta puterea nou descoperită, felul de a fi al amazoanelor reinventat de circumstanță la treisprezece ani. Îl pedepsea acum pentru toate incursiunile nelegiuite în făptura ei, ce-i mutaseră de colo-colo zidurile interioare, lăsând-o vraiște, de nu mai știa dacă se găsește înăuntrul sau în afara sinelui său, nici cine era ea de fapt și ce voia de la viață. Adevărul cu neputință de admis era că asediul lui foarte exotic - nu prin ziduri, ci clintind zmeiește
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a cruzimii, și graba-i ucigătoare de tihnă, și tihna excesivă a cadavericului și stagnării. Rămas în bună parte neînțeles chiar și lui Dedal, Labirintul părea să nu fie nimic altceva decât spațiul uman cu-ale sale intrări și ieșiri vraiște. Ceea ce trebuia, sau, poate, nu trebuia demonstrat. * * * La ora 4:34 dimineața, când în Rotterdam nu se crăpase încă de ziuă, Ian Rechner se trezi din somn în furca unei duble împunsături: una în stomac, de la curry-ul prea iute amestecat
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de hârtie printre degele abile ale scamatorului impromptu. De-a lungul privirii ei fascinate, degetele cu pricina îi cotrobăiau deja lăuntrul cu indiscreții foarte delicate, de imputat unei ușoare tendințe a ei către sinestezie. Și, pentru că se simțea cu ușile vraiște rău de tot, își verifica redundant închiderea nasturilor de sub decolteu; căci un fel de trădare din partea veșmintelor ar putea fi scuza pentru o capitulare pe care rațiunea nu o poate nici asuma, nici suporta să întârzie, ci doar spera să
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]