333 matches
-
justificări artistice, nefirescul replicilor devine de nesuportat. Iată cum vorbesc doi soldați aflați la un pas de moarte, într-un episod din piesa Capcana, datat și localizat „1942, noiembrie, 18. Cotul Donului, Kleskaia“: „GRIGORE: Să învingi clipa... Să învingi destinul vremelniciei... ia din rafturile memoriei legenda Paserii Phoenix... În propria-i ardere preexistă zborul reînălțării în azur... MIHAI: ...Simt la piept bănuțul de argint al vamei... Vâslașul ne așteaptă nemișcat pe sterpul mal al Styxului... N-auzi scheunatul Cerberului?...“ Este greu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vârstă prezentă, a istoriei în curs de desfășurare, și una viitoare, de cu totul altă natură și calitate. Între cele două vârste nu încape absolut nici o asemănare. Ele sunt substanțial divergente. Vârsta de acum (ho aion autos) se caracterizează prin vremelnicie, perisabilitate, efemeritate. Vârsta viitoare (ho aion mellon), dimpotrivă, are toate atributele durabilității: veșnicie, trăinicie, soliditate. Vârsta de acum e alcătuită din succesiunea imperiilor terestre (patru, după Daniel, 4Ezdra și Baruh); vârsta viitoare, atemporală, de fapt, e reprezentată de Împărăția lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
conchis urmașul lui Manole, retras undeva într-un ungher al construcției, ce a conservat o faptă măreață și un nume deseori întâlnit în Bucovina înstrăinată și peste tot în Țara Românească. Îndurerat peste măsură, întâiași dată a pus la îndoială vremelnicia marilor nedreptăți îndurate de întregul său neam de ropceni plecați în pribegie. Povara originii Mihai Zimbru s-a trezit mahmur de-a binelea după o băută gospodărească, cum îi zicea el, de două-trei zile în șir, cu ulcioare de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
punct, / în traiectorii, în jupuitul de piele volum. / Ca să fim cum ne-a vrut Dumnezeu, trebuia să nu ne fi oprit din a nu fi" (Litanii la diferențele magice). Meditația poetei încearcă a aprofunda diferența dintre gol și plin, dintre vremelnicie și eternitate, "necontenind / a se împuțina prin cele ce se adaugă, necontenind / a se înmulți prin cele care scad" (Tripticul numărării), ca tot atîtea raportări la Neantul suveran.: "Nimic să nu intre, nimic prisosind / fără nimic al nostru, fiind zidiți
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
sublimului conștiinței, a răsucirii acesteia dinspre insensibilitate și apatie către lumina harului. Chiar dacă lumea dată e discontinuă, umbrită de imperfecțiunea creaturii, în raza unei asemenea lumini se poate ivi acel spațiu privilegiat între toate în care se unifică eternitatea și vremelnicia, transcendența și imanența, absolutul și contingentul. Individualitatea fragilă, inconsistentă se poate degreva astfel de sine, topindu-se în mișcarea ascensională a năzuinței sale expiatoare. Transpus într-un mit al nupțiilor solare, al regenerării din cenușa pierzaniilor, poetul se rostește înaripat
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
Pavel Șușară Rămase strict înlăuntrul propriilor programe administrativo-confesionale (Răsăritul, cu viața lui interioară, cu sobornicia și cu grija, de multe ori vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în cotidian ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
Pavel Șușară Rămase strict înlăuntrul propriilor programe admi-nistrativo-confe-sionale (Răsăritul, cu viața lui interioară, cu sobornicia și cu grija, de multe ori vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în cotidian ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
și de iarbă. Câteva stânci și niște bolovani, rostogoliți cine știe de unde printre tufișurile rare, sporeau impresia de pustiu. Cartierul acesta făcea parte din periferia orașului, sortită unei dispariții lente. Nu era întâmplător faptul că străzile și străduțele purtau pecetea vremelniciei, ca și când nu s-ar fi îndurat să dispară definitiv. Și nu era întâmplător nici faptul că mărăcinii erau zi de zi tot mai cutezători, înmulțindu-se tocmai acolo unde nu te așteptai: în mijlocul drumului, lângă cișmea, în ogradă, ba unul
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
contradicție cu propria natură. Binele de care este în stare se naște din cel mai mare Rău, răul definitoriu - moartea. Fiindu-i refuzată revelarea în absolut, hărțuiește cu întrebările sale misterele, le deschide, le obligă să-i îmbogățească rătăcirea în vremelnicie. „Omul nu poate sări peste sine însuși”, dar poate să-și locuiască durabil efemeritatea. Conviețuirea activă cu moartea echivalează viața cu un proces continuu de autopoiesis: „Drumul tău nu e-n afară / căile-s în tine însuți”; „Mă îndemn să
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
apa vie și apa moartă. Vitele răgeau la iesle, călcând în copite fânul. Femeia se opri în mijlocul curții și ascultă. De la răsărit și apus nu se auzea nimic. Nu avea nici o scăpare." În viziunea expresionistă a lui Marin Bucur, urgia vremelniciei istorice capătă proporții stihiale, afectând până și cadrul de natură în care eroina își duce existența de țărancă nevoiașă, cu gesturi de o ritualitate ancestrală în actele ei gospodărești: „Pomii cei tineri erau smulși de la garduri, pentru că știau să stea
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
a fost cea care în permanență a pus în dialog realitatea exterioară cu idealurile personale, lucru în care Djilas s-a opus fundamental lui Stalin: "Pentru Stalin, de asemenea, totul era trecător. Dar această eră viziunea să filosofica. În spatele acestei vremelnicii, dar și în miezul ei stăteau ascunse unele idei importante și decisive - idealurile sale, de care se putea apropia modelând și deformând realitatea și pe oamenii vii din care era compusă" (p. 96). Fie că realitatea subordonează idealurile sub forma
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
zidirile celor de demult se înalță iarăși spre Cer și își cer iarăși locul lor uzurpat de sub Soare. Revin, cu o majestuoasă nepăsare la timpul și vremurile scurse, iarăși spre vechile lor rosturi, încercând să aminteasc doar că a apelor vremelnicie este, din când în când, biruită de taina fără margini a Luminii chemătoare. Această Lumină care, nu știu de unde venită, face ca oamenii de demult, zidirile și gândurile lor, chemările și încercările lor, amintirea lor întăritoare să nu se lase
Dintre ape... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10775_a_12100]
-
pot Înțelege, nu numai Între ei, dar și cu cei de prin jur fără probleme, doar cu limba vorbită acasă, deși ei au fost timp de secole fără școli sau mijloace publice de comunicare, iar aceasta În ciuda Înstrăinării voite de vremelnicii stăpânitori. Ardelenii și bucovinenii aflați sub austrieci, basarabenii sub guvernare rusească, timocenii, care au stat secole sub stăpânire turcească, apoi sârbească se Înțeleg fără dicționar, ei toți vorbind dialectul daco-român. Mai mult, orice daco-român poate pricepe după numai câteva săptămâni
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
așteptare în turle târzii liliecii se scutură de somnul zilniciei despicând cu tăișuri de zbor dezlegat crângul adânc la nopții Nici o rană semnul incandescent întru neuitare crestat pe frunte să fie pedeapsa ascunselor treceri rana lăsată de aripa necruțătoare a vremelniciei? nici un drum îngeresc nu piere'n gol nici o rană nu-și găsește stingerea
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
surâsul lor de copaci, pe poteci. mai stai! spuneau norii, văzând cum picură a toamnă peste frunzele căzute din părul tău, a mine. lienele mă prindeau în însângerări de rugină doar ca să mă vadă cum murmur la sânul tău, de vremelnicie ascunsă, a nimănui niciodată; doar a ta! dospită între catafalcuri de crengi fecioralnice, mângâiată în flămânzirea gurilor de vânt,argint prins la urechile primăverii, voluptate și tremur pe fiecare arcuș ce mă sorbea pe coapse, pulbere de iubire pârguită în
TRECERI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385298_a_386627]
-
vides Privește, suflet al meu în fața ta, departe, acest pământ al oamenilor singuri asculta, suflet al meu inima divină, tainic bătând în lucrurile crescute bucură-te, suflet al meu de bucuria lucrurilor ce ți s-au arătat bucură-te deasupra vremelniciei intru bucuria Celui-Prea-Inalt ! ridică-te, suflet al meu ca să fii din nou altul într-o altă vremelnicie de căutări și poeme... Referință Bibliografica: Credendo vides / Marius Horvath : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1551, Anul V, 31 martie 2015. Drepturi
CREDENDO VIDES de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382567_a_383896]
-
inima divină, tainic bătând în lucrurile crescute bucură-te, suflet al meu de bucuria lucrurilor ce ți s-au arătat bucură-te deasupra vremelniciei intru bucuria Celui-Prea-Inalt ! ridică-te, suflet al meu ca să fii din nou altul într-o altă vremelnicie de căutări și poeme... Referință Bibliografica: Credendo vides / Marius Horvath : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1551, Anul V, 31 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marius Horvath : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CREDENDO VIDES de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382567_a_383896]
-
ascunde o sensibilitate aparte și un talent deosebit. Primul său volum, intitulat “Descântece”, a fost publicat la Editura Mirton în anul 2015 și este o colecție de poeme de dor, iubire, renaștere și iertare. Iubirea își caută alinarea în brațele vremelniciei, respirând printr-un dor intens. Renașterea prin vers este o cale de purificare, dar și de redescoperire și redefinire. Iertarea îmbrățișează liniștea, oglindindu-se în ochi de pace și echilibru universal. Toate aceste stări mistuitoare îl definesc pe autor și
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
pe urmele firimiturii. În urmă cresc lăstarii lor haotic, Sub mângâieri de vânt și ploi acide, Își strigă, noaptea, dorul prin firide, Și le răspunde, rar, ecou argotic. Ici colo'n câte-un pâlc stejari veghează, Țintesc cu fruntea spre vremelnicie, Se frâng lipsiți de orice bucurie, Încovoiați de timp, ei tot visează, Să îți chemi, Țară, înapoi damnații! Să faci să fie iar ce-a fost pădurea. În urmă taie răul cu securea, Cu sânge verde să-ți hrănești Carpații
COPACII NEPĂDURII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383609_a_384938]
-
în Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016. Amurgul dintre noi e o poveste scrisă în frânturi de timp pe brațele purpurii ale reveriei și lasă clipele ostenite să adoarmă pe umerii nemuririi fără să-și ia rămas bun de la vremelnicie.... Soarele răsfrânge o amintire într-un decor mirific undeva la poalele munților care se îneacă în amurg.... O lacrimă sfințește pământul însetat de jurăminte neîntinate când soarele învață să zâmbească într-un freamăt târziu.... Nu e vreme de suspine. E
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
E vremea amurgurilor din noi Care ard pe rugul eternității.... ... Citește mai mult Amurgul dintre noi e o povestescrisă în frânturi de timppe brațele purpurii ale reverieiși lasă clipele ostenitesă adoarmă pe umerii nemuririifără să-și ia rămas bunde la vremelnicie.... Soarele răsfrânge o amintireîntr-un decor mirificundeva la poalele munțilorcare se îneacă în amurg.... O lacrimă sfințește pământul însetatde jurăminte neîntinatecând soarele învață să zâmbeascăîntr-un freamăt târziu.... Nu e vreme de suspine.E vremea amurgurilor din noiCare ard pe rugul eternității
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
ascunde o sensibilitate aparte și un talent deosebit. Primul său volum, intitulat “Descântece”, a fost publicat la Editura Mirton în anul 2015 și este o colecție de poeme de dor, iubire, renaștere și iertare. Iubirea își caută alinarea în brațele vremelniciei, respirând printr-un dor intens. Renașterea prin vers este o cale de purificare, dar și de ... Citește mai mult Poezia e acea scânteie a cuvintelor care se aprinde în emoție și se stinge în fascinație. Iar poetul e acel spirit
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
ascunde o sensibilitate aparte și un talent deosebit. Primul său volum, intitulat “Descântece”, a fost publicat la Editura Mirton în anul 2015 și este o colecție de poeme de dor, iubire, renaștere și iertare. Iubirea își caută alinarea în brațele vremelniciei, respirând printr-un dor intens. Renașterea prin vers este o cale de purificare, dar și de ... XXXIII. CEA DIN URMĂ NINSOARE, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016. Cea din urmă ninsoare, Cel dintâi jurământ
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
lumii-n ruga mea se zbate tot mai tare, Și pentru ea cerșesc acu' la Tine-ngenunchiat. Ci iartă Tu, fără obol, scuipatul, biciul, spinii Unul e orb, un altui-i gol, iar altul ticălos. Ei n-au habar, nu știu ce fac, vremelnicii... meschinii... Să nu-i retezi, jelesc acu'..., să nu le ții ponos. Ci poate le mai dă un an, la ei m-oi duce iară Ude-voi dragoste noian și poate m-or primi. Îi voi plivi cu blând cuvânt
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
drumului se lasă Înghițit de mormintele mici cu nume anonime, acolo aproape de Valea plîngerii, superbă și fără pereche, doamna albă cu umbrela. Nici un nume, nici o dată, intrată În unica, eterna identitate a frumuseții ei. Nimic care să ateste urmele vreunei vremelnicii pămîntene, doar jos, parcă strivit sub botinele mici de marmură, numele unui artist florentin din secolul trecut. Oare mă veți iubi voi umbre ale viitorului, ale căror ochi, ale căror mîini sînt pentru mine mai abstracte decît ecoul unei explozii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]