81 matches
-
dar acceptat de toți ai casei, din ambele părți, perechile, mai ales cea mai tânără fiind mai mult decât reușită, care nu așteptau nimic altceva de la viață, decât să fie cei mai fericiți tineri din lume. Vremea însă începe să vremuiască. Începe teribilul măcel mondial, avândui ca protagoniști pe cei mai scelerați conducători de state din epoca modernă a Europei. Războiul care parcă nu se mai termina, se încheie după cum se știe cu victoria rușilor, țara noastră căzând în zona lor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
trezesc eu că mă confesez dumneavoastră, conule Alecu, pe care vă consider aidoma unui părinte al prieteniei. Au venit acum încet, pe nesimțite, necazurile, durerile din urmă, valurile, vânturile, vânturile, valurile - mai exact , vorba poetului, și am ajuns să ne vremuim pe nesimțite, să ne umbrim ușor fața cu un rid, cu o neîmplinire, să ne gândim mai puțin la noi și mai mult la urmași. Știți, așa cum am mai discutat în vară, am un an greu pentru Titel, dar, în urma
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
atât de minunată declarație spontană. Eu credeam a fost răspunsul de o simplitate dezarmantă al lui Eminescu și cu aceasta dialogul a intrat în neant. Aceeași simplitate ca ploaia de stele din bisericuța familiei, dovadă că pentru Feții-Frumoși vremea nu vremuiește 80, iar timpul nu ostenește; zăbava asupră-i e în zadar. Când se pune în cumpănă credința lui Eminescu, impresia generală este că doar educația din școlile comu niste a deformat percepția relației poetului cu Divinitatea, că, în fapt, ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-i spun adevărul, Scrie să ne trecă timpul, din fericire Theo e-n stare să răspundă unei atât de complicate întrebări, Cum adică? Nemulțumită Ileana de răspunsul primit la repezeală, Așa cum ploaia plouă, vântul vântuiește, neaua ninge, soarele însorește, vremea vremuiește, așa și mâna care mânuiește stiloul nu se mai oprește odată pornită, și Theo zâmbește, Ca și roata de la căruță?! neștiutoare întreabă Ileana, Întocmai! Ești o fată deșteaptă, Ileana, frumoasă și cuminte, Și Daniel va fi preot? se tot întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
al schimbării, sunt societăți fracturate, scufundate în imanent și în singularitate, care nici nu mai visează colectiv și au uitat deplin mecanismele simbolice esențiale din care sunt țesute viețile, poveștile, emoțiile și creațiile noastre. Sunt societăți înghețate. Vremurile nu mai vremuiesc. 2.4. CELĂLALT CA MÎNGÎIERE Dacă chipul nostru s-a șters, Levinas ne îndeamnă să vedem chipul celuilalt, să facem din acesta o prioritate, pentru că este elementul care ne poate reda umanitatea și moralitatea. Gîndirea filosofului evreu de origine lituaniană
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
să așteptăm, Iar, pe zece d-o porni, Până zece n-o-mplini, Mireasa să-i mărităm Și să nu-l mai așteptăm, C-atunci nici c-o mai veni, Nici în lume n-o mai fi. Vremea grea a vremuit, Anișorii s-a-mplinit, Soțioar-am logodit, Nuntă mare i-am nuntit. Io, de ciudă, de necaz, Nici la masă n-am rămas, Ci d-acolo m-am sculat, Tot la Domnul m-am rugat, Târnăcop am apucat, Sapa-n mână am luat
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mi-au dat și alții sânge și cuvinte -/ nisipuri galbene trecură-n zbor,/ purtate-n vântul Asiei fierbinte,/ să-ngrașe primitorul meu ogor.// Și din Apus, din Miazăzi, veniră/ umane pulberi, umbre și lumini,/ cu bine și cu rău mă vremuiră -/ Pe toate le-am sorbit în rădăcini!// Și nu-i nimic străin - a'mele-s toate,/ dator nu sunt: plătit-am cu prisos! -/ că tot plătind uitucilor la rate,/ cuțitul mi-ajunsese pân-la os.../ Dar am rămas așa cum scrie-n
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
mi-au dat și alții sânge și cuvinte -/ nisipuri galbene trecură-n zbor,/ purtate-n vântul Asiei fierbinte,/ să-ngrașe primitorul meu ogor.// și din Apus, din Miazăzi, veniră/ umane pulberi, umbre și lumini,/ cu bine și cu rău mă vremuiră -/ Pe toate le-am sorbit în rădăcini!// și nu-i nimic străin - a"mele-s toate,/ dator nu sunt: plătit-am cu prisos! -/ că tot plătind uitucilor la rate,/ cuțitul mi-ajunsese pân-la os.../ Dar am rămas așa cum scrie-n
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
a trăit dintotdeauna sub semnul eternității. Ambele idei sînt urmărite de Noica în scrieri mai vechi sau mai noi (de la învățăturile lui Neagoe, prin Cantemir la Blaga) sau în ziceri populare (cum ar fi " Ceasul umblă, lovește, și vremea stă, vremuiește" sau " Unde e multă minte, e și prostie multă") și în legende de felul celor culese de Tudor Pamfile. Demonstrației nu i se poate reproșa decît foarte îngusta bază "documentară". Se pot găsi oricînd texte sau expresii potrivnice. Dar e
Sufletul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16777_a_18102]
-
al taberei inamicului, înaintă spre Berrhoe, luă cu ușurință această cetate foarte deteriorată de cătră bulgari, strânse acolo mult proviant pentru trupele sale, tîrî cu sine oameni și vite din oraș și numai în vederea unei ierni grele, ce-ncepuse a vremui și care nu-l mai lăsa să înainteze mai departe în munții Emului, apucă drumul îndărăt spre Adrianopol. Totodată rândui o parte aleasă a oștirii sale în ținutul Archridei să biruie cetățile de acolo, cari și trecură curând în mînile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
această din urmă și unică cucerire a romîno-bulgarilor și cu acest scop înaintă din Adrianopol peste castelul Stenimachos spre Tzepaena. Însă abia în fața cetății i se lămuri dinaintea ochilor tăria poziției și anevoința unei cuceriri prin asalt repede și, mai vremuind pe lângă acestea anotimpul aspru cu ploi și ninsori cu de prisos, Theodor Laskaris II renunță de la întreprinderea sa, împărți prin alte locuri trupele ce le strânsese și plecă peste Adrianopol la Didymotichos. Aici însărcină cu conducerea trupelor rămase în partea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
destinată sertarului. Ar fi o explicație. Se poate spune că fostul cronicar literar al revistei Ateneu a știut să aștepte și în acest caz: și-a făcut cunoscute multe date de biografie interioară după consumarea momentelor „fierbinți”, după ce vremea a vremuit iar preopinenții, câți mai sunt în viață, vor accepta (să sperăm!) cu suficientă1 Gheorghe Drăgan • Ambrozie și poșircă 2 Editură acreditată CNCSIS - 66/2010 Șoseaua Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 4, Iași - 700497 Tel.: 0730.086.676; Fax
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
destinată sertarului. Ar fi o explicație. Se poate spune că fostul cronicar literar al revistei Ateneu a știut să aștepte și în acest caz: și-a făcut cunoscute multe date de biografie interioară după consumarea momentelor „fierbinți”, după ce vremea a vremuit iar preopinenții, câți mai sunt în viață, vor accepta (să sperăm!) cu suficientă detașare actul editorial ce rotunjește opera unui autor mai „complicat” și mai interesant decât părea în tinerețe. Dincolo de „meserie”, ce implică rigorile obiectivității asumate, constatăm că scriitorul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
n-o mai ști și dumneata, moșule... Pân-atunci poate-a cânta Gheorghe Barbă la o nuntă... Tăcură. Nimeni nu mai întrebă nimic. Numai moș Irimia oftă încet în barbă: —Ei, apoi a da Dumnezeu!... În horn bubui vântul. — Are să vremuiască... zise Mihalache Prescurie. Tăcură iar. Apoi Sandu vătaful murmură cu glasu-i aspru: Hm! acuma unde-or fi boierii noștri?... Cine știe unde-s! Zice că țara ceea a talienilor e pe unde-i Marea caldă. Acolo nu ninge, și-i tot primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe la Fântâna Moșneagului și după alte câteva minute oprea la poarta lui Victor Olaru. Era sâmbătă după-amiază și În timp ce gospodina casei scotea din cuptor plăcinte moldovenești și cozonaci, Victor Olaru urca păpușoi În pod. Câte o jumătate de sac, vremea vremuind transformase falnicul jandarm de altădată Într un moșneguț vânjos dar slăbit și complet albit de timp și necazuri, de gânduri și ... „mama lor de comuniști!”. Cei doi bătrâni s-au oprit din treabă și așa cum toți locuitorii satelor sunt stăpâniți
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se făcu nuntă mândră și frumoasă, cum n-a fost alta pe fața pământului. Ș-au trăit apoi în pace și în liniște ani mulți și fericiți, iar dac-a fi adevărat ce zice lumea: că pentru Feții-Frumoși vremea nu vremuește, apoi poate c-or fi trăind și astăzi. {EminescuOpVI 329} CĂLIN - NEBUNUL Era odat-un Împărat ș-avea trei fete și erau așa de frumoase, de la soare te puteai uită, da la dânsele ba. Acu cele două era cum era, da
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sună astfel : „Ne străduim din răsputeri să lăsăm urme eterne pe zăpada vremii”. Aș nota, în încheierea acestei evocări a omului, pedagogului și scriitorului Vasile Ghica, ideea că urmele lăsate pe terenul expresiei aforistice, la noi, vor rămâne atâta timp cât va vremui limba română, în care și-a zidit, cu modestie pilduitoare, căsuța gândului și a sufletului său. C-tin Parfene De același autor : Surâsuri migdalate, Ed. Junimea, 1989 Cristale de fum, Ed. Porto Franco, Galați. 1991 S. O. S. Iubirea!,Ed.
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
reînființarea ei la 25 aprilie 1990, ca semn al libertății, a fost tot rezultatul îndemnului lăuntric al unor entuziaști, care au păstrat, fie și de la înaintași, amintirea și spiritul Academiei. Nimic nu se pierde! Cum a reușit George Tutoveanu, în ciuda vremu rilo r, să țină treaz și cu mândrie spiritul și faptele de la Academia Bârlădeană, explică tot C.D.Zeletin, colegul meu, în medalionul închinat maestrului: „Îl înzestrase Dumnezeu cu suplețe enigmatică și cu un respect adânc pentru devenire. Era un învățător
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
trebui să mai facă drumul la târg. Pâcule, dacă dă Dumnezeu vreme bună și pe noi ne ține sănătoși, în vreo zece drumuri am mântuit de cărat grâul - a apreciat situația moș Dumitru. Gândește-te, Dumitre, că acușica începe să vremuiască și va trebui să așteptăm omătul, că altfel nu prea poți ieși la șleau. Până a începe să vremuiască avem destul timp ca să terminăm cu grâul, Pâcule. Dacă tu spui așa, așa să fie. N-am să mă încontrez acum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în vreo zece drumuri am mântuit de cărat grâul - a apreciat situația moș Dumitru. Gândește-te, Dumitre, că acușica începe să vremuiască și va trebui să așteptăm omătul, că altfel nu prea poți ieși la șleau. Până a începe să vremuiască avem destul timp ca să terminăm cu grâul, Pâcule. Dacă tu spui așa, așa să fie. N-am să mă încontrez acum cu tine pentru un lucru de nimica. La bună vedere, Dumitre! Mergi sănătos, Pâcule, și nu uita că ești
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Brăduț... Poate de-asta mi-ar fi plăcut să trăiesc într-un sat anistoric. Poate de-asta știu pe de rost sfîrșitul basmului eminescian, Făt-Frumos din lacrimă ("iar dac'ar fi adevărat ce zice lumea: că pentru Feții-Frumoși vremea nu vremuiește, apoi poate c'or fi trăind și astăzi") și-l îngîn ca pe-o rugăciune a inimii. Mi-ar fi plăcut să duc o viață simplă, cu "munci și zile" care liniștesc, odihnesc mintea; o viață unde boala-i nimica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în doaga mistico-rasisto-etnică", așa cum ar formula (ce zic ar, a și formulat-o, într-un jurnal "deghizat" ca și "amintirile" despre care vorbim) Mircea Zaciu. Pendula bate de patru. Înăuntru, în casă, "ceasul umblă, lovește"; în grădina mea, "vremea stă, vremuiește". Afară-i toamnă intens-arămie, ca părul lui Șichy. Zburlit, parcă, de grija că a întîrziat la studio: "Vai, ce tîrziu e! Pleeec!" Ce diferită de mine este, prin vîrsta ei! Am altă experiență, îi vorbesc despre o experiență pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
imprevizibilul și să nu-l pot pune la dispoziția prietenilor care m-au stimulat copios să mai fac și acea încercare. Rămăsesem, deci, singurul dintre colegii de promoție, colegi care au plătit greu tribut în timpul războiului și apoi vremea a vremuit și ei, sărmanii, au plecat unul câte unul pe calea cea fără de întoarcere... După lansarea de anul trecut, bucurându-mă de o relativă stare de sănătate și poftă de lucru, am început unele pagini pe care le-am creat în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fără șovăieli, expedia sula în trupurile moi ale animăluțelor. În timp ce aruncam, mă gândeam din răsputeri la Re Marcone 8, brigandul care, de unul singur, ținuse piept trupelor spaniole. Auzisem oamenii vorbind despre el, adunați la teascul pentru măsline, când afară vremuia. Poveștile lor aveau ritmul cadențat al catârilor care învârteau piatra de moară. Am auzit și eu de Marcone ăsta, mama mea era italiancă și uneori îmi povestea întâmplări din țara natală. Spune-mi însă, este adevărat că păstrezi între paginile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ideea că mai putem spera la miracolul „păsării Phoenix”.) Zilele omului sunt ca floarea câmpului. (Mai ales cel care este un creator, un om al proiectelor Îndrăznețe simte acut această nevoie de timp, trăind puternic sentimentul efemerității existenței proprii: „Vremea vremuiește, și omul Îmbătrânește”; „Vor veni bătrânețele să-l Întrebe unde sunt tinerețile”.) „Când Îți propui un scop, timpul, În loc să crească, scade.” (Rivarol) „Cu momentul În care ne naștem timpul Începe să ne ia viața Înapoi.” (Seneca) „Degeaba ne-am tângui
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]