81 matches
-
reînființarea ei la 25 aprilie 1990, ca semn al libertății, a fost tot rezultatul îndemnului lăuntric al unor entuziaști, care au păstrat, fie și de la înaintași, amintirea și spiritul Academiei. Nimic nu se pierde! Cum a reușit George Tutoveanu, în ciuda vremu rilo r, să țină treaz și cu mândrie spiritul și faptele de la Academia Bârlădeană, explică tot C.D.Zeletin, colegul meu, în medalionul închinat maestrului: „Îl înzestrase Dumnezeu cu suplețe enigmatică și cu un respect adânc pentru devenire. Era un învățător
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
lac.’’ Uragan= ciclon sau vânt cu viteză foarte mare (30 50 m/s); Urbanizare= proces demo-economic și social, a cărui principală dimensiune cantitativă este creșterea numărului populației urbane și a ponderii sale în populația totală a unei țări; V ,,Vremea vremuiește, floarea se pălește.’’ Vegetație= totalitatea asociațiilor de plante existente într-un ecosistem situate într-o anumită regiune biogeografică, zonă climatică; Z Zonă populată= loc în care se înregistrează o creștere excesivă a poluanților (proveniți din una sau mai multe surse
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
antiteză, axiomă, obiect, spațiu, subiect, temă etc.), fie că sînt cuvinte vechi (adevăr, mișcare, timp etc.). Dacă terminologie înseamnă la el cuvintele și sintagmele analizate (fire, ființă, întru, rost, rostire, trecere, petrecere, troienire; ba nu, bădișor, depărtișor, lamură, lămurire, vremea vremuiește etc.), se pierde din vedere faptul că filozofarea (cea care uzează de terminologie) nu coincide cu obiectul ei, cînd acest obiect este limba, filozofarea și rezultatul ei (filozofia) uzînd de metalimbaj. La fel ca Blaga, Constantin Noica manifestă admirație pentru
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
al schimbării, sunt societăți fracturate, scufundate în imanent și în singularitate, care nici nu mai visează colectiv și au uitat deplin mecanismele simbolice esențiale din care sunt țesute viețile, poveștile, emoțiile și creațiile noastre. Sunt societăți înghețate. Vremurile nu mai vremuiesc. 2.4. CELĂLALT CA MÎNGÎIERE Dacă chipul nostru s-a șters, Levinas ne îndeamnă să vedem chipul celuilalt, să facem din acesta o prioritate, pentru că este elementul care ne poate reda umanitatea și moralitatea. Gîndirea filosofului evreu de origine lituaniană
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Pe cuptor nu este bine a se încălța, c-apoi lupul va mînca oile și uliul găinile. Cînd vine nora întîi în casa soacrei, să nu se uite în cuptor, că moare soacra. Cînd arde funinginea de la gura cuptorului, are să vremuiască. Curcă Dacă te spurcă puiul de curcă, cocăi*. Mărgelele de curcan să nu le pui în borș, căci n ai noroc la curci. Curcubeu Curcubeul este brîul lui Dumnezeu. Curcubeul e o „pompă“: totdeauna un capăt al său e într-
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de alun. (Gh.F.C.) Fum Cînd fumul din sobă năvălește uneori în casă e semn că vre mea o să se schimbe. Cînd fumul din hogeag* se suie drept în sus e semn de vreme bună; cînd se împrăștie pe pămînt, va vremui. Să nu te piși în drum, că-ți dă fumul în ochi. Furcă Cînd iese înaintea unui bărbat vreo femeie cu furca torcînd sau de se duce cu furca la niscaiva muncitori care lucrează pe cîmp, în acea zi va
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
culcă cu fața la lună pînă ce nu împlinește un an, căci slăbește. Nu-i bine să torci pe lună, că o mănîncă zvîrcolacii*. Cînd pe lună o mănîncă vîrcolacii, va fi război ori răzmiriță. Cînd luna are în juru-i țarcalan*, va vremui. La început, luna se lăuda că ar fi mai frumoasă decît soarele. Supărat, soarele i-a aruncat o baligă pe față. De-atunci lumina ei e mai slabă. Fiind în vremea aceea cerul lipit cu pămîntul, de puteai să întinzi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
va fi moloșag. Semne de stricarea vremii Cînd sfîrșitul soarelui se face în nori. Cînd țîrîiesc vrăbiile. Cînd vin vrăbii și ciocănesc la fereastră, arată vreme rea. Cînd paserile se izbesc iarna în ferești sau se vîră prin șuri, are să vremuiască. Cînd luna-i în țarcalan, are să fie vreme rea. Cînd se văd trei sori pe cer, are să fie vreme rea. Cînd trec cioarele în stoluri mari, fac a vreme rea. Cînd zburdă vitele. Cînd porcul duce paie-n gură și-
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
face bîrlog, vestește vreme rea. Cînd muștile pișcă rău e semn de vijelie. Cînd huiește pădurea. Cînd te mănîncă urechile e a vreme rea. Cînd fug negure în sus. Cînd e ceață mare pe păduri. Cînd arde fundul ceaunului, va vremui. Se crede că dacă sare mîța prin casă va urma vreme rea. Cînd ciocîrlanul se izbește în fereastră, va fi vreme rea. Cînd se scaldă rațele pe uscat. Dacă rațele, scăldîndu-se în vreo baltă, aleargă sau se cufundă, apoi se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Cînd umblă muște pe lîngă foc, mai ales țoabe*. Dacă îl mănîncă pe cineva spatele, se crede că va urma vreme rea. Cînd o cînta cocoșii de cu sară. Cînd huiește hornul. Cînd se aprinde funinginea de la gura cuptorului, are să vremuiască. Dacă vuiesc tăciunii aprinși în sobă, va fi vreme rea. Cînd ies broaște și rîme prin ogradă, va vremui. Cînd furnicile ies prin casă, are să vremuiască. Cînd cîntă cucuveicele urît pe vreme frumoasă. Cînd bate vîntul dinspre răsărit, are să fie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
urma vreme rea. Cînd o cînta cocoșii de cu sară. Cînd huiește hornul. Cînd se aprinde funinginea de la gura cuptorului, are să vremuiască. Dacă vuiesc tăciunii aprinși în sobă, va fi vreme rea. Cînd ies broaște și rîme prin ogradă, va vremui. Cînd furnicile ies prin casă, are să vremuiască. Cînd cîntă cucuveicele urît pe vreme frumoasă. Cînd bate vîntul dinspre răsărit, are să fie zloată mare. Cînd la două sau trei zile după luna nouă coarnele lunii sînt cam tocite e semn că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de cu sară. Cînd huiește hornul. Cînd se aprinde funinginea de la gura cuptorului, are să vremuiască. Dacă vuiesc tăciunii aprinși în sobă, va fi vreme rea. Cînd ies broaște și rîme prin ogradă, va vremui. Cînd furnicile ies prin casă, are să vremuiască. Cînd cîntă cucuveicele urît pe vreme frumoasă. Cînd bate vîntul dinspre răsărit, are să fie zloată mare. Cînd la două sau trei zile după luna nouă coarnele lunii sînt cam tocite e semn că va ploua, iar dacă discul lunii e
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în fond firescul nașterii și dispariției umane, odată cu cea a lumilor. Cheia finală nu e tragică sau apocaliptică, în sensul contemporan al termenului, în ciuda obsesiei "declinologice" a Occidentului, pătruns în așa măsură de secvențialitatea ceasornicelor, încît uită că timpul universal vremuiește într-o clepsidră, pe care o mînă cosmică o întoarce din cînd în cînd... Și, de fapt, cum spune și motto-ul romanului, sfîrșitul Romei nu a însemnat și sfîrșitul romanilor, după cum probabilul sfîrșit apropiat al civilizației noastre nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sună astfel : „Ne străduim din răsputeri să lăsăm urme eterne pe zăpada vremii”. Aș nota, în încheierea acestei evocări a omului, pedagogului și scriitorului Vasile Ghica, ideea că urmele lăsate pe terenul expresiei aforistice, la noi, vor rămâne atâta timp cât va vremui limba română, în care și-a zidit, cu modestie pilduitoare, căsuța gândului și a sufletului său. C-tin Parfene De același autor : Surâsuri migdalate, Ed. Junimea, 1989 Cristale de fum, Ed. Porto Franco, Galați. 1991 S. O. S. Iubirea!,Ed.
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-i spun adevărul, Scrie să ne trecă timpul, din fericire Theo e-n stare să răspundă unei atât de complicate întrebări, Cum adică? Nemulțumită Ileana de răspunsul primit la repezeală, Așa cum ploaia plouă, vântul vântuiește, neaua ninge, soarele însorește, vremea vremuiește, așa și mâna care mânuiește stiloul nu se mai oprește odată pornită, și Theo zâmbește, Ca și roata de la căruță?! neștiutoare întreabă Ileana, Întocmai! Ești o fată deșteaptă, Ileana, frumoasă și cuminte, Și Daniel va fi preot? se tot întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aceasta se modifică În permanență. Speranță, timp, doctor, medicament, proces, vindecare și alte multe neologisme se aud astăzi curent la sate, Întrebuințate fără greșeală. Zicători și proverbe, expresii fixe, legate, de pildă, de cuvîntul vreme rămîn În limbă ( În vreme ce, vremea vremuiește, În vremea aceea, nu tîrzie vreme); Însă timp ia locul lui vreme de multe ori În vorbirea liberă. E motivul pentru care vorbirea personajelor lui Sadoveanu, aceeași În structura ei de profunzime, cunoaște schimbări de-a lungul timpului: vorbirea țăranilor
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
se auzeau mai înainte de 1900. Speranță, timp, doctor, medicament, proces, vindecare și alte multe neologisme se aud astăzi curent la sate, întrebuințate fără greșeală. Zicători și proverbe, expresii fixe, legate, de pildă, de cuvîntul vreme rămîn în limbă (în vreme ce, vremea vremuiește, în vremea aceea, nu tîrzie vreme); însă timp ia locul lui vreme de multe ori în vorbirea liberă“ <footnote Mihail Sadoveanu, În legătură cu limba literară, p. 23. footnote> . E motivul pentru care vorbirea personajelor lui Sadoveanu, aceeași în structura ei de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
trezesc eu că mă confesez dumneavoastră, conule Alecu, pe care vă consider aidoma unui părinte al prieteniei. Au venit acum încet, pe nesimțite, necazurile, durerile din urmă, valurile, vânturile, vânturile, valurile - mai exact , vorba poetului, și am ajuns să ne vremuim pe nesimțite, să ne umbrim ușor fața cu un rid, cu o neîmplinire, să ne gândim mai puțin la noi și mai mult la urmași. Știți, așa cum am mai discutat în vară, am un an greu pentru Titel, dar, în urma
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
dependent de grup, călătoria o fac cu tine, cu toți, buhul fiecărui înțeles, Legiune numele lui, halta Budăi banca ruptă și prăfuită, clădirea pe spatele femeii în cojoc, pantaloni tricotați, unghiul pustiu, lumea feroviară merge cu de Chirico, vremea nu vremuiește, e de poveste cu trenul, exces de rectitudine gramaticală față de folosul ei practic, Sîrca în evidența fierului și restul ororilor infrastructură, excepție călătoria cu trupul precum beletristica între litere, truism de călătorie, stația electrică de transformare Tîrgu Frumos încetinită pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
dar el trece în condiție de ființare; determinarea temporală a acesteia din urmă este însăși condiția sa de posibilitate, dar, pe de altă parte, timpul însuși, în absența fenomenului în-ființării, nu ar fi ceva; sau ar putea fi "vremea care vremuiește", asemenea unui timp indiferent, fără "ecstază", cum ar spune Heidegger, ca un "încăpător" care nu ar interveni cu nimic în ființare, care nu ar lăsa nici o urmă în lume, funcționând strict formal, ca un "cadru" al evenimentelor, foarte apropiat, ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dar acceptat de toți ai casei, din ambele părți, perechile, mai ales cea mai tânără fiind mai mult decât reușită, care nu așteptau nimic altceva de la viață, decât să fie cei mai fericiți tineri din lume. Vremea însă începe să vremuiască. Începe teribilul măcel mondial, avândui ca protagoniști pe cei mai scelerați conducători de state din epoca modernă a Europei. Războiul care parcă nu se mai termina, se încheie după cum se știe cu victoria rușilor, țara noastră căzând în zona lor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
atât de minunată declarație spontană. Eu credeam a fost răspunsul de o simplitate dezarmantă al lui Eminescu și cu aceasta dialogul a intrat în neant. Aceeași simplitate ca ploaia de stele din bisericuța familiei, dovadă că pentru Feții-Frumoși vremea nu vremuiește 80, iar timpul nu ostenește; zăbava asupră-i e în zadar. Când se pune în cumpănă credința lui Eminescu, impresia generală este că doar educația din școlile comu niste a deformat percepția relației poetului cu Divinitatea, că, în fapt, ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în ritm propriu, a unui text cunoscut ¾ Utilizarea noilor cuvinte și expresii în construcții proprii (activizarea vocabularului) Obiective operaționale: 1. Să citească în ritm propriu poezia „Graiul neamului” de George Coșbuc. 2. Să explice sensul cuvintelor și expresiilor: graiul neamului, vremuiască traiul, nestrămutați, potop, panda, vreme tulburata, vifor, ispitind, pierzare. 3. Să integreze noile cuvinte și expresii în construcții proprii, oral și în scris. 4. Să explice care este semnificația titlului poeziei. 5. Să memorize câteva versuri/o strofa din poezie
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
stăm și noi la pândă, Si de cereți va mai dăm, Graiul vechi să-l apărăm; Numai dați-ne voi graiul Dar pe-ascuns dușmanii câtă Neamului” Și se sculară Să ni-l fure, să ni-l vândă. Să ne vremuiască traiul Dacă-n vreme tulburata Câți dușmani aveam pe lume! Nu ne-am dat noi graiul țării Graiul ni-l cereau anume, Azi, în ziua deșteptării, Să-l lăsăm! Cum să-l dăm? Dar nestrămutați strămoșii Repezi trec cu vifor
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
nu-i scoase Graiului român pierzare; Nici potop și nici furtună, Dar să piară ei cu toții: Graiul lor de voie bună Nu l-am dat, și nici nepoții Nu l-au dat! Nu-l vor da! -------------------------------------graiul neamului = limba română vremuiască traiul = (să) treacă viața nestrămutați = statornici potop = prăpăd, dezastru panda = observare directă dintr-un loc ascuns vreme tulburata = peridoadă grea, dificilă ziua deșteptării = (aici) momentul în care strămoșii se eliberează de sclavie vifor = viscol, ninsoare însoțită de vânt puternic ispita
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]