252 matches
-
frica. Să decupeze secvența în care toți strămoșii sînt oameni, fără ca slăbiciunea lor să fie ceea ce ne apropie, cum au crezut rînduri de poeți care le-au bătut armură, ci tocmai ceea ce, definitiv, ne desparte. Fiindcă e multă distanță de vulg în felul cum pătimește o regină călugărită, sau în cum desfide lumea cea numită, laconic, Aspra, plătindu-și tristețea cu venin. Oameni prin ale căror umbre treci, fără să-i poți, vreodată, cuprinde. Stări paralele, parcă mai jos, și totuși
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
dacă nu și pe stirpe. Iar conștiința aceasta are drept urmare o sporire a pretențiilor intelectuale. Iată de ce medicul caută rafinamente culturale și le cultivă cu bună-știință, ca semn al elitei căreia îi aparține. De aceea, cei mai scutiți de mrejele vulgului sunt tocmai medicii. Ei sînt sectari prin pregătire și mizantropi prin conștiința superiorității lor, și în van vei aștepta să-i vezi nutrind simpatii față de mulțime. Simțul ierarhiei i-a făcut imuni la apeluri de solidaritate cu gloata. De aici
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
de semeni. Mizantropi și retractili, scopul meditației lor sînt ei înșiși și numai ei, de aceea e nefiresc a privi filosofia ca pe o terapie menită a face binele în mod echitabil. Filosofia nu e echitabilă. Ea nu e pentru vulg și cu atît mai puțin pentru spiritele egalitariste. Filosofia e deprindere elitistă și morb aristocratic, rafinamentele ei neavînd nici o înrîurire asupra prostiei maselor. Tot ce poate spera un filosof este să se schimbe pe el însuși, dar sub nici un chip
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
Tocmai de aceea, riguros vorbind, sfînțenia nu poate fi dovedită prin probe menite a depista virtuțile sanctității. Toate criteriile de canonizare, cînd sunt privite drept condiții de verificare a purității, sînt bieți parametri născociți pentru apărarea clerului și pentru împăcarea vulgului. Un sfînt nu se dovedește, ci se recunoaște spontan prin prezență vie, ceea ce e totuna cu a spune că un sfînt nu se probează, ci se mărturisește prin testimoniul liber al celor care l-au cunoscut. În fond, cartea părintelui
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
locului. Stocul de date - recognoscibil până la detalii asimilabile, azi, aspectelor numite de Fernand Braudel structurile cotidianului - ni se precizează de către pasionatul, aproape posedatul răscolitor de vechi documente, poate să incite într-un mod paradoxal, vivificând, adică, dosare de existență necunoscute vulgului, și oricum, nerespectabile în ochii lui, fixați în prezentul sinonim cu a trăi neresponsabil, dar profitabil. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, când Gorgias, în calitate de spițer, însă cu misiune diplomatică secretă încredințată de Casa de Habsburg, oricum înalt mason, sosește
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
că vocabulele neolatine posedă o aură poetică proprie, o sonoritate stranie, care poate fi valorificată poetic. Nu ne învățase Heliade însuși, încă de la primul său studiu din 1831 (Regulile sau gramatica poeziei), că poezia posedă o limbă proprie, superioară limbii vulgului, și că poezia întreprinde în societate o operațiune de esență civilizatorie? Poetul - împrumutînd argumente de la istoricul culturii și de la filozof - trece astfel de la o poezie scrisă în limba apropiată de cea cotidiană (vezi suita de sonete începute cu acela închinat
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
marginile deznădejdii, și nimeni nu și-ar dori să trăiască într-un univers ca cel înfățișat de tomul Religie și spirit. Și din nou se simte la Stăniloae stenahoria preotului în fața intelectualului laic: liber-cugetătorii sunt niște fanfaroni care abat privirile vulgului de la catapeteasma altarului, punînd în locul tainelor așchiile serbede ale ifoselor meditative. Mai mult, în loc să se închine icoanelor, ei urzesc calambururi ieftine, și în loc să se smerească în fața dogmei, ei preferă strălucirea fadă a figurilor de stil. Numai că în spatele tropilor estetici
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
elită și dedesubt o masă de manevră debusolată, al cărui orizont de viață se mărginește la plăceri josnice și la satisfacții meschine. Honestas ca noblețe impusă prin rang, educație sau înzestrare devine un termen gol, fiind repede înlocuit cu obiceiurile vulgului. Riscul democrației e că, flatînd ideologic gusturile plebei, îi încurajează viciile pe cale mediatică, de unde și colapsul moral spre care ne îndreptăm. Într-un asemenea colaps, postulatul civilizației (a căuta adevărul în condiții de libertate și ordine) nu mai are sens
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
cap”, autoritar, prin forța morală, atât în orășelul A. (locuit de „aiști”, ni se spune, deși se propusese și noțiunea de „aeni”, respinsă ca fiind mai greu de rostit), cât și la nivel național. Retragerea sa cvasi-instantanee, aproape inexplicabilă pentru vulg, echivalând cu o metanoia, din schemele politice postdecembriste, pe care, simbolic, le declanșase, rămâne pivotul narativ și destul de moralizator al cărții, din simplul motiv că tema puritatății etice determină distopia lui Nicolae Stan să facă o neașteptat de bună casă
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
Sorin Lavric Octavian Buda (ed.), România fără anestezie. Discurs medical și modernitate în vremea lui Carol I, 1872-1912, prefață de Dan Berindei, București, Editura Vremea, 2013, 486 pag. Medicii sunt în genere firi de interior, cu repulsie față de vulg și cu apetență pentru incinta sobră a mediilor culturale. Însuși actul de terapie hipocratică, de o discreție mergînd pînă la pragul confidențialității, îi preschimbă în naturi retrase, iubitoare de tihnă mizantropică. E ca și cum secretul profesional le dă imboldul unei claustrări
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
jucat într-un mod extraordinar pe Picasso și Nixon își alege cu atenție instrumentele actoricești. Inclusiv grimasele încearcă să ne redea o personalitate în care inteligența cea mai vie și mai acidă se însoțește cu un fel aristocratică distanțare de vulg. Hopkins face din personaj un lord cu gesturi maiestuoase și dominatoare, cu o anume scârbă princiară, deloc disimulată față de nonvalori, cu un ochi vitrificat precum cel al camerei de filmat, însă care vrea să vadă tot, să surprindă tot, să
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
criminală a mașinii de cusut, iar, pe de alta, Concert pentru vioară și orchestră, de Radu Țuculescu, al cărui protagonist-interpret are darul levitației, instaurând cea mai pură spaimă în cei cărora le evocă, fără să realizeze, întâlnirile sale neverosimile pentru vulg. Alte rescrieri îi au în vizor pe Vasile Voiculescu (Limanul), Ioan-Pavel Azap (Câteva ore din viața ta), Mircea Nedelciu (DEX 305). Leon- Iosif Grapini face un exercițiu care lar califica pentru a ține un curs de inițiere în naratologie empirică
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
de-astă-toamnă“ (Primăvara). Perceperea citadinismului în astfel de tonalitate se înscrie la Philippide într-o perspectivă mai largă asupra socialului: elitismul autorului apare expus cu toată convingerea, uneori cu toată insistența. Mînat de sentimentul superiorității sale față de ceilalți, a detestat instinctiv vulgul, masa populară, a disprețuit în mod sincer spiritul gregar, fugind de „vuietul mulțimii“. S-a izolat orgolios de toți ceilalți, de ființele incapabile să se ridice la excelență. Autorul Visurilor... rămîne, poate, cel maipolitically incorrect scriitor al nostru, care, în
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
ca bon ton-ul care pretinde surâsul față de nevinovăție și considerarea virtuții ca mărginire, chiar dacă se crede în ea într-o anumită măsură. Aceste cercuri înalte (înțelese astfel, desigur, după ranguri spirituale) vorbesc ironic spre a nu fi înțelese de vulg, așa cum regii și prinții vorbesc franțuzește, și din acest punct de vedere ironia se află în primejdia de a se izola, nedorind a fi înțeleasă de lumea obișnuită. În asemenea caz, ironia nu se autoanulează. Mai mult, e doar o
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
colectiv românesc. Folosesc acest termen pentru că alții, precum patrie, națiune, popor, au fost deformați până la grotesc de rromâni verzi ca Nicolae Ceaușescu ori Corneliu Vadim Tudor - doi ,patrioți" des întâlniți în Libertatea urii. Spre deosebire de mulți, prea mulți literatori disprețuitori ai ,vulgului", artiști a căror măreție nu poate fi reflectată în oglinzile prea mici ale contemporanilor, Cristian Tudor Popescu a înțeles că adevărata partidă cu posteritatea se joacă și aici, pe terenul social ignorat de intelighenția autohtonă. De aceea figurile personajelor populare
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
Cristian Teodorescu Cărțile lui Alexandru Paleologu se vînd mai bine de cînd autorul lor a murit. Nu cred că l-ar fi încîntat succesul la publicul larg. Spre deosebire de mulți care afirmă că nu scriu pentru vulg, dar tremură de plăceri aproape erotice cînd află că au succes la cititorul obișnuit. Alexandru Paleologu scria chiar pentru inițiați. Rămăsese legat sufletește de conferințele de la Ateneu ale personalităților vremii din anii '30-40. Credea în comunicarea dintre cei puțini, care
Dialog cu Paleologu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10832_a_12157]
-
se împodobească și a mesei mari la care să poftească tot pe cele sătule, ignorând pe cei „orbi, șchiopi, flămânzi, bolnavi și care n-au cu ce răspunde, dându-ți înapoi masa ta”. Așa încât am amânat „marele eveniment” pe care vulgul și vulgaritatea îl vulgarizează. Cu Slutica mea socotesc că nu s-a făcut nimic. Rog să cereți înapoierea manuscrisului în dublul său, când vi se va comunica sentința, pe care eu, totuși, nu vreau s-o consider fără drept de
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
ar fi putut continua cu noi istorisiri picante și/sau amuzante. Or el a ajuns la destinație cu parcursul scurt și lin al unui lift. În care ai fi vrut să mai rămâi puțin blocat. Just for fun! Poezie pentru vulg Al doilea volum de poezie al lui Adrian Urmanov, mult diferit de primul, Cărnurile cannonice, se deschide cu un manifest poetic mai interesant decât poemele în sine și asupra căruia mă voi opri. Problema pe care o ridică tânărul poet
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13636_a_14961]
-
situată la vârful conducerii statului deși ea a fost perturbată de 3 războaie. Nu cumva există o asemenea verigă de legătură miraculoasă pe teritoriul țării și noi o ignorăm? Ce ar fi să ne uităm puțin primprejur? Noi nu reprezentăm „vulgul” care și-a dorit-o de mult ci camera bicamerală cu toate instituțiile superioare care ar trebui să-și pună proteze și ochelari deoarece n-aude, n-avede. Deoarece tot am amintit de Divinitatea care a creat omul și l-a
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
alcoolici, de schizofrenici, de violatori, de criminali. De propriile rătăciri, atunci când, împinși de nu se știe ce îndemn, se ridică, năuci, împotriva cârmuirii. Dar nu faci asta! Între gloată și Magistrat poate să existe înțelegere. O stare de compromis, din partea vulgului; de obediență, de orbire. Dar între stăpânire, pe de o parte, și Actor, Filozof și Romancier, pe de alta, niciodată. Ai în minte un final pe măsura lucrurilor; posibilitatea de a-l schimba în ultima clipă, totodată. Nici un Magistrat, Dictator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
avați cu ceafa groasă mistuiau la umbra unei sălcii-n floare foste grupuri de obleți aventurieri căzuți într-o ambuscadă de nuferi. Porcușorii, văduvițele, săbițele, babuștile, biborții, carașii, plăticile, aspreții, murgoii, țigănușii, țiparii și roșioarele se vânzoleau pe lângă maluri, formând vulgul bălții. Frumoși și flegmatici, lini multicolori înotau într-un dolce far’niente spre ape mai limpezi. Pe margini, în propria lor mătasă, tânjind după amintirea zilelor când, cu oarecare efort, puteau deveni reptile și apoi - de ce nu? - chiar păsări, broaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sanculoți și iacobini. A doua variantă, În care tînărul va spera, pînă-n ultima clipă, la o Întorsătură magică, va fi consemnată de istoricii potentei dinastii habsburgice pentru a preîntîmpina nașterea legendelor. Istoria este scrisă de Învingători. Legendele sînt urzite de vulg. Scriitorii născocesc. Doar moartea e necurmată. CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR 1. CRIMA care se va produce cam cu patruzeci de ani mai tîrziu, va fi prefigurată Într-un ziar petersburghez din luna august a anului o mie nouă sute șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
își reuniră respectivele lor consilii de familie și hotărâră, fiecare în castelul său, dar unanimi în deliberare, să părăsească orașul. Considerau că situația creată, o nouă bombă care mâine ar putea exploda împotriva lor, iar străzile luate cu asalt de vulg fără să fie pedepsit, ar trebui să determine guvernul să se convingă de necesitatea unei revizuiri a parametrilor riguroși pe care-i stabilise pentru aplicarea stării de asediu, în special scandaloasa nedreptate care consta în a face să cadă aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Avea ea dreptul? Primise ea vreun răspuns? Nu, Contesa nu primise nici un răspuns. Misionariatul era vocația ei de când era copilă. Dar poți să fii un adevărat misionar de aici, dintre pereții fortăreței tale? Oare nu trebuie să te amesteci cu vulgul, să cunoști durerea și mizeria, să-i cunoști pe acești oameni în mediul lor de viață? Și dacă mai tare greșea încercând să facă bine? Dar realitatea era atât de rece, încât până și Contesa se trezi. Omul acesta își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ninge cu păpădii/ lumina/ și ți-e bine/ ai oprit pentru puțin/ timpul în loc” -descrierile sunt estetice, în nuanțe luminoase, elevate, rafinate și subtile. „Frunza cântă singură” În poezia erotică, autoarea „refuză extremismul verbal al unui erotism contaminat de bolile vulgului, resimțindu-l ca trecător, superficial și capabil să degradeze ființa. Devenirea ființei presupune și rafinamentul artei de a iubi, sentimentul acesta, așezat inclusiv sub razele spiritului, nu doar sub cele ale carnalului, înalță ființa. Un poem cârpit cu slove deșucheate
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]