118 matches
-
școală a imitației. Și a trecut. „Duelul“ său, purtat iarăși de unul singur, cu ofițerul este un argument în acest sens. Cît privește romantismul „pragmatic“ pe care‑l ridiculizează la alții, acesta este și istoric. De fapt, romantismul rus se vulgarizase de un secol. De la Pușkin încoace toți tinerii funcționari, ofițeri, studenți erau romantici. Preluat din literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul este marginalizat, considerat „prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
tot mai mult segmentul antisemit. Vechi legende despre evreul-Satana Învățate și bine asimilate de tânărul xe "Stalin"Stalin În seminarul din xe "Tiflis"Tiflis (Gruzia), cunoscut pentru atmosfera sa de obscurantism 1, la care se adaugă elemente ale unui marxism-leninism vulgarizat despre „ascuțirea luptei de clasă”, vor domina crepusculul perioadei staliniste. În condițiile ajungerii la paroxism a cultului personalității, ale conducerii dictatoriale, fixația antisemită avea să se transforme În politica oficială a Întregului bloc sovietic. Această politică va cunoaște punctul maxim
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Gayraud. Numeroase scrieri traduc filosofia lor: părintele Léon Dehon, fondatorul congregației preoților de la Sacré-Coeur, preot al acțiunilor de la uzina din Val-des-Bois pe care o conducea Léon Harmel, a publicat Manualul social creștin în 1894 și un Catehism social în 1898, vulgarizînd astfel Rerum novarum; abatele Gayraud a publicat în 1899 Creștin-democrații. Doctrină și program, în care insista asupra aspectelor economice și sociale ale activității lor; Democrația și creștin-democrații, lucrarea din 1900 a abatelui Naudet, trebuie de asemenea menționată. Acestor lucrări trebuie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
stoice, neopitagoreice etc. Discipolii lui Hristos revendică același Dumnezeu, aceiași profeți, aceeași istorie ca și poporul evreu. Dar ecuația care a produs diviziunea sectei (în cele două sensuri, ca traseu și reacție) este Întrupare + Difuzare. Creștinism = sfîntul Ioan + codex. Codexul vulgarizează cuvîntul lui Dumnezeu, dar este în același timp înnobilat de către acesta. Biblia-codex reunește în diptic cele două cărți ale Tablelor Legii, iar Noul Testament va putea chiar, mai tîrziu, să beneficieze de simbolistica Vechiului Testament. Biblia-codex dă credincioșilor posibilitatea de a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
era o teorie idioată. Dacă apropierea de artă e numită liniștire (și nu ne-liniștire, întrebare!), atunci între mințile oamenilor și acea țară a trîntorilor închipuită cromatic de Bruegel nu e nici o diferență! Nu suport lenea și n-am să vulgarizez spunînd precum sociologii comuniști găgăuți că lenea e un apanaj burghez. Pe naiba! Lenea e sinonimul prostiei. Pentru că numai prostia e mulțumită în suficiența ei. Inteligența nu e niciodată statică.. Snobismul este tot o "absență a minții". Nu e modă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și în aceeași poveste, deși în istorie trăiseră în epoci diferite. Și ceea ce mă consolase pe mine era ideea lui Teilhard de Chardin (un preot iezuit savant) din Fenomenul uman, pe care nici nu știu cum să o explic fărĂ să o vulgarizez. (SĂ mai adaug că noi eram generația SF ?) Ideea centrală era că, de fapt, Dumnezeu va învia de-abia la sfârșitul zilelor și că știi sigur că Dumnezeu va învia prin faptul că s-a întrupat, asta era un fel
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
s-a părut că o recunosc între spectatorii, câțiva, la o repetiție, într-o sală de teatru din București, unde urmau să dea seara reprezentația o echipă de tineri actori francezi, în turneu, în epoca „destinderii“: părea o femeie consumată, vulgarizată de silniciile utopiei comuniste cărora și ea trebuise să-i plătească tribut. N-am îndrăznit să intru în vorbă cu dânsa: discuta cu cineva, acum cu adevărat competentă. Dar era oare într-adevăr ea? Cine m-a influențat însă decisiv
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cuprinde nike (victorie) și laos (popor). Ajungem apoi la Nicolae sfântul și dăruitorul, făcătorul de minuni, născut prin părțile Lichiei (Asia Mică). Ne mândrim cu numele pe care îl purtăm, cel puțin în măsura în care reușim să nu compromitem și să nu vulgarizăm aceste nume în scurta și nesigura noastră viață. Latinescul Ocimum basilicum (ochiul templului) este echivalentul românescului busuioc, floarea căreia i se atribuie o mulțime de însușiri. 78 Da, alături de multe cărți (peste 6000 volume) am și diverse obiecte de artă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
schițase numai; continuă cu teoria monadelor, atât de admirată azi, (ființe simple din care decurg toate ființele viețuitoare) teorie care a fost demonstrată în principiu, mai târziu, de Geoffroy Saint-Hilaire; și sfârșește prin admirabila teorie a determinismului. Wolf condensează și vulgarizează, în nemțește, ideile lui Leibnitz. Kant, începând o eră nouă cu Critica rațiunii pure (1781), face tabula rasa cu sistemul cartesian și cu cele decurgătoare din el, arătând că forma matematică nu e bună în filosofie decât a clădi palate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui David, „inventă” pilda, apropiată ca gen și ca modalitate pedagogică de imaginația fabulatorie populară. O formă de „didacticizare”, o numeam eu, de capacitate de a „trece”, de a „muta” În „alt tip de semne”, de a „coborî” , de a „vulgariza” un conținut ideatic abstract și, mai ales profund, radical non-conformist. Să nu uităm că În primele decenii ale mileniului unu, Israelul, deși colonie romană, era condus În sensul și În forma cea mai strictă hasidică, ca stat autocratic religios, rabinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
încă trăim la o oră a recuperărilor. Lichidăm "petele albe", ca să folosesc o sintagmă din perestroika gorbaciovistă, sintagmă actuală, adică recuperăm și punem în circulație valorile la care nu am avut acces. Clasicii români au fost editați târziu, trunchiat, și vulgarizați în linia ideologiei acelei vremi. Cât despre referința la Patapievici, ne miră acest dispreț cioranian, deși Cioran nu a vorbit niciodată pe tonul acesta despre limba română și despre Eminescu. El doar se raporta la cultura română dintr-un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
românilor la începutul secolului al XIIIlea, și atribuit familiei sale ca titlu ereditar de ținută regală. Această etimologie pică odată cu schema elaborată de Dimitrie pentru a duce intactă romanitatea primilor descălecători până la cel de al doilea descălecat, când aceasta se vulgarizează. Cea mai apropiată ca aspect sonor de Io este forma italiană io, după care vezi lat. ego, vgr. εγο, germ. ich, vsl. ază, vind. Ahám, vpers. adam, got. ik, arm. es, fr. je, engl. I etc., ceea ce nu poate însemna
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aceste două concepții fundamentale ale Timpului și Istoriei s-au prelungit până în secolul al XVII-lea, când linearismul și concepția progresistă a istoriei se afirmă din ce în ce mai mult, ele fiind instaurate de Leibniz pentru a domina secolul Luminilor și a se vulgariza în secolul al XIX-lea odată cu triumful teoriilor evoluționiste. În filozofie mitul eternei reîntoarcei apare la Nietzsche, iar în filozofia istoriei îl întâlnim, la începutul secolului al XX-lea, la Toynbee și Spengler 21. În fața terorii moderne a istoriei, Eliade
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ce nu știu, sau nu pot să cinstească locul; altar care trebuie păstrat la loc retras, la loc curat, la loc plin de liniște. Mă tem că scriind despre tine fac un act de profanare, mă tem că scriind te vulgarizez, că te cobor de pe linia superioară pe care ai trăit, mă tem să nu te prezint ca pe o oarecare, pe tine excepția vieții, așa cum gândea bietul Eminescu despre urmașii săi . „Și-n convoi de-nmormântare, falnic ca o ironie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
clasicilor, de exemplu „Ființa istorică” a lui Lucian Blaga, nu pot fi puse decât în intenția regimului de a construi un miez doctrinar cultural, care să exercite un capital mare de aderență. Mizeria protocronismului a constat în aceea că a vulgarizat profund în principal noțiunea de timp, așezată în centrul demersului său, inițial circumscris unui singur domeniu, cel al creației literare. De la preempțiunea temporală în creația artistică, în care sursa de inspirație în a fi așa cum suntem ca națiune -, „stilul”, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mediul ne influențează viața pe mai multe niveluri decât suntem noi conștienți aici în Vest. (...) anumite energii invizibile par să afecteze oamenii în funcție de spațiul în care se află, locuiesc sau muncesc"496. Päivi Vilkki îi condamnă pe cei care au vulgarizat arta feng shui transformând-o în ceva extrem de comercial și de superficial. Aceasta consideră feng shui o artă, nu o știință, scopul său fiind acela de a crea un mediu pentru a prospera, de a avea un efect benefic asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
și stabilit la Paris în 1937), Jean Pierre Yvaral, venezueleanul Soto, germanul Günther Vecker. Toți sînt mai preocupați să ofere populației posthitleriste să trăiască în mijlocul unei arte autentice, inserată în spațiul urban și strîns legată de structura arhitecturală, decît să "vulgarizeze" o artă avangardistă închisă în muzee. Reinstalarea operei de artă în centrul universului cotidian al omului secolului XX a devenit de cincisprezece ani încoace și preocuparea promotorilor "artei sălbatice" creatori ai unor obiecte efemere ce nu pot fi comercializate, cum
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
aceea numită psihologică: " Nu știu dacă cititorul consideră folositor și oportun ceea ce fac, dar critica poeziei se practică la noi - când înghesuită sub proporțiile recenziei, când studii ce nu sunt în realitate decât recenzii revărsate - cu scopul unic de a vulgariza o simțire de poet." Vladimir Streinu a afirmat răspicat (studiul Cu prilejul unui volum epuizat, partea I, apărut în nr. "-" ale "Cugetului românesc" din "Ă originalitatea frapantă a poeziei lui Bacovia: "El era după puțini ani de ucenicie poetică la
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
prin definiție sugerează caracterul static, diversitatea și bogăția plastică a obiectelor, a mărimii lor, atât de subtil și atent puse în relație compozițională, dau tabloului un aspect vioi, dinamic, inducând privitorului sugestia preocupărilor de cochetărie feminină cotidiană fără a o vulgariza, ci, dimpotrivă, făcându-l părtaș, printr-un minim efort imaginativ, la creionarea unor posibile tipologii sau personaje, dintr-o anume perioadă și categorie socială. Putem reconstitui secvențe de viață intimă din mediul și timpul autorului. Ușor ne vom putea imagina
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
de idei” s-ar înscrie în „beția de cuvinte” denunțată cândva de Maiorescu: „Adept integral al ideologiei și metodei critice a d-lui Ibrăileanu, animat de elan corporativ și înarmat cu fațete multiple de critic pledant, cu erudiție adesea superficială, vulgarizând abil teorii abstracte, într-un stil de o facilitate cursivă agreabilă, d. M. Ralea e un eclectic publicist și un nobil colportor de idei generale din atmosfera culturală a vremii.” Totuși, referindu-se la „critica universitară”, iat-o „eminent reprezentată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
se împărtășește alături de țăran din cultura populară). La Sadoveanu e vizibilă, în schimb, latura semicultă, de obicei ironizată, a unei specii de graniță: care preia din poezia populară formule fixe și versificație, dar urmează și modele culte, pe care le vulgarizează. Categoriile "impure" - în acest caz, e vorba de un fenomen de mixtură între oralitate și scris - au fost în genere neglijate de folcloriști. Altminteri, pentru o analiză a raportului dintre scris și oral, dintre o cultură "înaltă", savantă, și una
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
dezamăgitoare. Dar eu iubesc banalitatea vieții. Nu plictiseala, ci banalitatea ei. Toate minunile existenței mele se află aici. Pe această orizontală melancolică, viguroasă și foarte palpabilă, înfiptă în gaura orizontului”.). De altfel, există în roman nu doar tema „misterului feminin” (vulgarizată prin „colecția” de femei), dar și un element de intertextualitate cu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război: rochia albastră (a Elei), detaliu vestimentar care așază în aceeași sferă fascinatorie o femeie de celuloid, actrița Nicole Kidman, și una
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
noi mijloace de reperare a rădăcinilor analitice și sintetice ale opusurilor muzicale. Iar ceea ce apare ca extrem de incitant este pătrunderea tot mai adâncă în mecanismele intime ale acestor procese de creație, având în același timp grija de a nu le vulgariza, oferindu-le totodată o dimensiune proaspătă în perspectiva înțelegerii actuale a fenomenelor sonore (vezi Imago mundi și expresia muzicală, în rev. "Muzica", nr. 3, 2007). în definitiv, Tudor Misdolea demonstrează prin scrierile sale că este un fenomenolog. O mărturisește însuși
Matematica și muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8683_a_10008]
-
trăiești". Schema aceasta distributivă, cu un final mai pregnant contrastând cu anterioarele versuri incolore și inodore, este utilizată de Robert Șerban în diferite grade de îndemânare. În unele texte, cusăturile se văd de la mare distanță, ca la un Marin Sorescu vulgarizat: "acasă/ în singurătate/ sau alături de vreo femeie/ plâng uneori la filme// știu/ sunt prost/ iar prostia mă face emotiv/ cele mai banale povești/ despre moarte/ despre viață/ îmi provoacă uneori lacrimi și muci cât o gripă// ele au toate aceeași
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
ordona propria existență. Ființa care îl obsedează este Noa, amanta sa (care închide un patrulater conjugal - și ea, și Thomas fiind căsătoriți). Răsvan Popescu analizează în stilul său binecunoscut - sobru, succint - modul cum ideea de film din mintea regizorului se vulgarizează pe măsură ce devine film. Actorii iremediabil prozaici, dar și inhibați de autoritarismul și nervozitatea lui Thomas, fac de nerecunoscut povestea de dragoste. Romanul este compus din secvențe scurte și are un ritm alert (cinematografic; de altfel a și fost ca acceptat
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]