173 matches
-
științific, de la minim, în cel de vulgarizare, crescînd în cel didactic și atingînd un maxim, în discursul de cercetare sau specializat. Privită prin prisma clasificării semnelor pe criterii funcționale pentru stabilirea raportului dintre determinările lingvistice ale cunoașterii și reprezentările nelingvistice vulgarizarea este determinată de concretizarea acestora din urmă sub forma sistemelor semnificante iconice, indiciale și simbolice. Discursul vulgarizator se caracterizează prin prezența limitată a elementelor deictice textuale, ceea ce reprezintă o consecință firească a depersonalizării și a neutralizării parțiale ale acestui subtip
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
forma sistemelor semnificante iconice, indiciale și simbolice. Discursul vulgarizator se caracterizează prin prezența limitată a elementelor deictice textuale, ceea ce reprezintă o consecință firească a depersonalizării și a neutralizării parțiale ale acestui subtip de discurs. Din perspectiva emițătorului de discurs de vulgarizare sau publicistic, se remarcă tendința de orientare și de adaptare a mijloacelor de comunicare la publicul căruia îi este destinat mesajul. Selecția mijloacelor discursive se face în funcție de particularitățile de receptare ale destinatarului comunicării. Orice tip de comunicare specializată a științei
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
specializată a științei trebuie să fie centrată în jurul conceptelor și informațiilor transmise, în vederea centrării asupra caracterului denotativ și a păstrării expresiei lingvistice neutre, clare și concise. Gradul de codificare și de abstractizare este minim în subtipul de discurs științific de vulgarizare, crescând în cel didactic și atingând un maxim, în discursul științific pur sau de cercetare. Ca instanțiere, discursul vulgarizator scris sau oral se regăsește sub diverse forme, în spații speciale destinate științei și tehnicii din presa scrisă și vorbită, destinată
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
apoi a dezvoltat baza teoretică și a diversificat cîmpul de investigație în analiza discursului. Temele sale de interes privesc subiectul vorbitor, identitățile sociale și discursive, contractul de comunicare, strategiile discursive, genurile discursive, imaginarul socio-discursiv, discursul politic, discursul mediatic, discursul de vulgarizare științifică ș.a. Este coautor, împreuna cu D. Maingueneau, la Dictionnaire d'analyse du discours, lucrare fundamentală pentru viziunea din lucrarea noastră. Alte lucrări: Langage et Discours. Eléments de sémiolinguistique, Hachette-Université, Paris, 1983; Grammaire du sens et de l'expression, Hachette
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și pe tipologiile propriu-zis discursive, adică acelea care nu separă caracterizările legate de funcții, de tipuri și genuri discursive și caracterizările enunțiative. Odată cu progresele făcute în cercetarea discursului, vom asista și la dezvoltarea unor asemenea tipologii. Ceea ce numim "discurs de vulgarizare", de exemplu, corespunde unei funcții sociale, dar este legat în același timp de anumite funcționări lingvistice: cele două aspecte nu pot fi separate. 4. Utilitatea genurilor discursive Un factor de economie Pentru un locutor, faptul de a stăpîni genurile discursive
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
a comunicării, asistând, astfel, la: - „civilizația” monologului, a publicității, a propagandei, a sloganurilor, a discursurilor incoerente. Cuvântul nu mai transmite idei, trăiri, convingeri, ci este pus să explice și să justifice sentimente. Totul se traduce la ce „s-a spus”. - vulgarizarea limbajului printr-o falsă democratizare socială. Totul se petrece ca fiind fără nuanțe, sub semnul imediatului, al rapidității, de aceea greșelile de exprimare sunt considerate fără importanță. - impunerea și promovarea anonimatului. Omul este un nimeni. Primplanul televiziunii și fabricarea starurilor
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Lidia Carmen LĂMĂTIC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93103]
-
oamenilor. În loc să ia în considerare convulsiile și masacrele pe care Franța avea să le cunoască în curînd, această elită acceptă himerele propuse de niște visători. Acești iluminați de salon par să fie primii susținători ai unei științe fictive, întemeiată pe vulgarizarea științei, greșit înțeleasă, pe doctrine esoterice pripite, pe spiritualitate inițiatică ieftină și pe o necunoaștere totală a faptelor economice, ca și a principiilor ce se pot deduce din ele. Unii propun, ca Dubois de Crancé, care redescoperă cețurile economice ale
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
1464). La fel se întâmplă cu numeroase alte expresii și sentințe, care, tocmai datorită notorietății lor, par să fi devenit deja "bunuri comune" ale umanității. Mai mult, în urma acestei tranziții dinspre text către limbă se produce adesea un proces de vulgarizare, în urma căruia sensul originar al textemului nu numai că este redus la o formulă generică, dar suferă uneori chiar un proces de alterare. 4.2.2. Acest lucru este valabil cu precădere în cazul "clișeelor frazeologice internaționale", cărora unii lingviști
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
spațiu, geamul pe primul peron efect de gară în timpul provincia, desface ritmul călătorul, cîte stații sînt pînă la Timișoara! te-a rugat să mi le scrii pe toate! din Ilia Lugojul sau Aradul, poncife de distincții spațiu și timp la vulgarizarea matematicii pe pat de vorbe indiferent, prin urmare atribuind emoția dă sensul și în banalul operației stă vorbirea! vulpea și cioara în cîmp asociate din fabulă, nu-mi răspunzi la telefon, Dănești stilul romanic în cărămida aparentă, rozariul, Cîrțani, Cîrța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Noțiuni elementare de versificațiune latină. Prosodia și metrica (1916) sau al antologiei Istoria literaturii latine pe bază de texte (1928) este cunoscut mai cu seamă elevilor și studenților clasiciști, P.-L. capătă o notorietate mai largă datorită unei cărți de vulgarizare a cunoștințelor despre Antichitate, Mitologia greco-romană în lectură ilustrată (I-II, 1912-1926). Cultura română îi datorează și câteva bune traduceri din Cicero, Pliniu, Eutropiu și Lucian. SCRIERI: Mitologia greco-romană în lectură ilustrată, I-II, București, 1912-1926; ed. București, 1999; Noțiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
politica de cadre și de Învătământ ale partidelor comuniste român și german (acte legislative); la modul de recrutare a studenților (delegarea pentru studii) și a profesorilor pe baza documentelor serviciilor de cadre; disciplinele predate În aceste școli, trecerea de la faza vulgarizării doctrinei marxist-leniniste, cu primele traduceri și ediții ale operelor „clasicilor” la construcțiile teoretice sau la cercetările empirice cărora ele le-au servit drept bază, precum și stabilirea unei Întregi ierarhii profesionale și savante, cu posturi, titluri, premii și medalii; deprinderea de
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cu seamă. Imaginând o spovedanie a eroinei (Gelia) către un tânăr medic (Vladimir), „romanul” Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim (1936) inspiră mai adesea comentarii ce-și caută premisa în datele psihanalizei și în complexul freudian schițat (de unde însă și vulgarizări, aserțiuni riscate ori superflue). Decepția trăită de Antim, inadaptat învățător de țară, la vestea nașterii unei copile ce pare să uzurpe locul fiului dorit, e o „figură” epică tranșantă, comună și mentalității maniheice a basmului - lume a absurdului naiv. Reacția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
polemizând cu tendințele rutiniere și dogmatice pretinse uneori, din păcate, a reprezenta o așa-zisă ortodoxie marxistă, au militat, deși de pe poziții diferite, pentru luarea în calcul a specificității literaturii". Paul Cornea îl apreciază pe Sartre pentru "critica insuficiențelor și vulgarizărilor unui anume marxism dogmatic, legat, prin anii '50, de practicile staliniste (subl. n.) ale puterii"65. Nu există foarte multe texte în românește, publicate în România comunistă, în care adjectivul stalinist să fie folosit în context negativ. Era și o
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cităm acest pasaj, fiindcă reflectă maniera în care noua conducere dorea să se erijeze în postura celei care face dreptate și introduce normalitatea: "În domeniul științelor sociale și-au făcut loc fenomene de superficialitate, de îngustime de vederi și de vulgarizare a unor teze teoretice, ceea ce a determinat scăderea nivelului științific al cercetărilor, tratarea neștiințifică a unor probleme ale vieții noastre sociale aflate în plin proces de transformare revoluționară, precum și a unor probleme ale dezvoltării socialiste contemporane. Nu a fost înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Nicolae Ceaușescu și cei care-l sprijiniseră în ascensiune au făcut parte și din vechea conducerea a lui Gheorghiu-Dej, caracterizarea distrugerii unei științe, a instituțiilor sale și chiar și a destinelor reprezentanților săi numai prin "superficialitate", "îngustime de vederi" și "vulgarizare" dă dovadă de o atitudine vecină cu cinismul. Mesajul din aceste fraze (considerate drept semnal de liberă trecere pentru sociologie) arăta însă fără echivoc că partidul avea nevoie de sociologie pentru a sprijini "transformarea revoluționară" și rezolvarea "unor probleme ale
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
posturile-cheie În toate sectoarele de activitate. În așteptarea zilei când toată lumea avea să vorbească și să citească rusește, traducerile din rusă au invadat piața. Se traducea orice, de la marii clasici, până la broșuri de propagandă, cărți pentru copii sau lucrări de vulgarizare științifică. O carte privitoare la aviație Începea cu propoziția: „Avionul este o invenție rusească.“ Tot ce se dăduse mai de seamă În cultură, știință și tehnologie era operă rusească: de asta românii trebuiau să se convingă. Dar nici alte culturi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
n.n.], este această distincție critică între munca productivă și neproductivă, care rămâne baza întregii economii burgheze" (vezi: K. Marx, Teoria asupra plusvalorii, ed. cit., p. 101). Spre deosebire de Malthus, care apreciase opinia lui A. Smith, Marx când discută despre "Procesul de vulgarizare a economiei politice burgheze în problema definirii muncii productive" (Ibid., subcapitolul 5, p. 115) -, îi consideră (cu o profundă notă de ironie) pe toți cei care și-au expus opiniile referitor la această problemă ca fiind niște "zei mai mărunți
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Administrative/935_a_2443]
-
accesibil. Unii vor considera poate că unele pasaje sunt cam tehnice și complexe. Medicii vor considera, dimpotrivă, că uneori sunt cam multe simplificări în comparație cu complexitatea fenomenelor biologice ale corpului omenesc. Aceste divergențe de opinie subliniază provocarea pe care o reprezintă vulgarizarea științifică. Vă invit deci să mă urmați în acest parcurs presărat cu piedici, păstrându-vă totodată spiritul critic. Fără îndoiala, faceți parte din acea categorie de oameni mereu dornici să învețe pe parcursul întregii lor vieți și care vor să beneficieze
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
de participare. Dar, pe de altă parte, învățarea prin repetiție dezvoltă insesizabile distorsiuni, ajungându-se, pe nesimțite, la un alt mesaj decât cel inițial. Reiterarea celor deja știute 45 fortifică certitudini minimale și facile, lăsând totodată suficient spațiu pentru speculații, vulgarizări, incoerențe. Deși învățarea școlărească nu pare suficientă pentru a construi apartenențe, ea poate susține, indirect, memoria identitară, individuală sau colectivă. Trecerea de la memorizare la memorie este condiționată de implicarea personală, afectivă și practică, capabilă să determine convertirea unui tip de
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ajutându-l să sublinieze unele efecte descriptive ori desfășurări de altfel foarte previzibile ale acțiunii istorice. Povestirile lui Dumitru Almaș au fost și au rămas un bun prilej de a demonstra, în același timp, atuurile și deficiențele unei forme de vulgarizare literară, considerată cumva inofensivă de istorici dar și de literați 228 dar bine instrumentalizată de educatori. Aderența lor la un public declarat imatur, dar nu lipsit de receptivitate, legitimează selecția subiectelor și impactul expunerii de tip foileton. Almaș a respectat
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
literare și științifice (1872- 1873), în care apar studiile de orientare filozofică materialistă ale lui Ștefan C. Michăilescu; Poporul (1871-1876), săptămânal aflat sub conducerea lui N. Bassarabescu; bisăptămânalul Oltul (1873- 1874), dirijat de foarte junele Al. Macedonski; Revista științifică (de vulgarizare a știin țelor „naturale și fizice“, 1870-1882), redactată de P.S. Aurelian, C.F. Robescu și Gr. Ștefănescu; Cititorii au putut observa din enumerația făcută cum că presa de acum 50 de ani se distingea prin două caracteristice: Întâia că erau puține
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
interpretarea iluministă a religiei. credem că un rol cu totul special în reabilitarea studiului științific, profund și autentic, al religiilor lumii l-a avut și Mircea Eliade. Acesta a dezavuat convingător în multe scrieri ale sale limitele acestor ideologizări și vulgarizări aplicate fenomenului religios. În termenii lui Eliade, religia - având drept centru sacrul - nu definește omul într-o etapă sau alta a vieții sale. Nu apare într-un anumit moment istoric pentru ca, mai târziu, să dispară. Religia este con substanțială condiției
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
caz, "a stăruit prea multă vreme eroarea definirii mitului ca pură invenție. E regretabil că această eroare a avut totuși, în anumite medii intelectuale, un rol decisiv. La răspândirea și consolidarea ei au contribuit mai cu seamă sistemele didactice de vulgarizare (mai demult manualele școlare și o anumită folcloristică, mai târziu excesele raționalismului, propaganda ateistă, jurnalistica periferică ș.a.), toate acestea făcând ca noțiunea de mit să fie identificată adesea cu noțiunea de născocire năstrușnică, în ultima instanță, cu noțiunea de minciună
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Boia, că mitologia modernă eminamente științifică nu face decât să recupereze un fond arhaic, transfigurându-l și inserându-l în realitate, pe un traseu care pleacă de la fondul arhetipal (mitul), decantat prin știință și filozofie (ipoteza), transmis în operele de vulgarizare (cvasicertitudinea) și în fine, pătruns în ficțiunea literară și cinematografică (vizualizarea). Însăși vulgarizarea științei adaugă la fondul imaginar și merge mână în mână cu fantazarea (literatura ficțiunii științifice impune teme și realități nedovedite științific, precum în cazul unor Verne ori
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
arhaic, transfigurându-l și inserându-l în realitate, pe un traseu care pleacă de la fondul arhetipal (mitul), decantat prin știință și filozofie (ipoteza), transmis în operele de vulgarizare (cvasicertitudinea) și în fine, pătruns în ficțiunea literară și cinematografică (vizualizarea). Însăși vulgarizarea științei adaugă la fondul imaginar și merge mână în mână cu fantazarea (literatura ficțiunii științifice impune teme și realități nedovedite științific, precum în cazul unor Verne ori Wells), de relativismul științific profitând praștiințele, spiritualitatea New Age, realitatea virtuală, care toate
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]