173 matches
-
înțelegând militantismul ca „mediere” între personalitatea culturală și opinia publică, ca factor de „orientare” și „educare” a gustului, nu doar de informare. Intervențiile lui, chiar și atunci când înclină spre forma de studiu, păstrează un aer de propedeutică și de onorabilă vulgarizare didactică. De o asemenea factură sunt cele câteva articole literare din Jurnal ieșean (1971), unde marea majoritate a cuprinsului o constituie comentariile de politică internă și europeană, și cele mai multe dintre cele strânse în Confruntări literare (I-III, 1966-1988). Aici, pe lângă
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
a intelectualilor autoexilați în anonimatul universului sătesc. În Revizori și inspectori, capacitatea de observație rămâne omniprezentă, situațiile și comportamentele sunt contabilizate cu sobrietate, dar aici funcționează o neinspirată tendință de coborâre a esențialului în cotidian, de unde și o impresie de vulgarizare întinsă peste zonele de viață investigate. Romanul Vitrina cu păpuși de porțelan este o compunere epică grațioasă, intermitent meditativă, transcriind povestea provincialului visător Mircea Severin, care imaginează scenariul unei iubiri perfecte și ireversibile. Pământul ispitelor-Delta aspiră la statutul de roman
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
cu seamă. Imaginând o spovedanie a eroinei (Gelia) către un tânăr medic (Vladimir), „romanul” Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim (1936) inspiră mai adesea comentarii ce-și caută premisa în datele psihanalizei și în complexul freudian schițat (de unde însă și vulgarizări, aserțiuni riscate ori superflue). Decepția trăită de Antim, inadaptat învățător de țară, la vestea nașterii unei copile ce pare să uzurpe locul fiului dorit, e o „figură” epică tranșantă, comună și mentalității maniheice a basmului - lume a absurdului naiv. Reacția
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
politica de cadre și de Învătământ ale partidelor comuniste român și german (acte legislative); la modul de recrutare a studenților (delegarea pentru studii) și a profesorilor pe baza documentelor serviciilor de cadre; disciplinele predate În aceste școli, trecerea de la faza vulgarizării doctrinei marxist-leniniste, cu primele traduceri și ediții ale operelor „clasicilor” la construcțiile teoretice sau la cercetările empirice cărora ele le-au servit drept bază, precum și stabilirea unei Întregi ierarhii profesionale și savante, cu posturi, titluri, premii și medalii; deprinderea de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
la noi - Al. Macedonski, sunt asociate în apărarea principiului artei pentru artă: „Arta nu e o meserie și nu slujește în principiu decât sieși, și rolul ei nu e cel de a «produce efecte convingătoare» [...], nu e un apendice de vulgarizare. Înțeleasă sau nu, trăiește.” Axa textului este disocierea versificației de poezie, „dar al zeilor”, sfidând „corsetul” de „cuvinte măsurate și rimate la capăt” și plutind „ca o vapoare ideală” printre stările sufletului omenesc; poetul e alesul care pune „poezia interioară
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
germană a textelor shakespeariene, realizată de August Wilhelm von Schlegel și de Ludwig și Dorothea Tieck. Structura metrică a versului este păstrată, în schimb limbajul familiar și localizant ori grave inexactități duc, fără intenție, la unele efecte comice și de vulgarizare. S. a transpus în germană scrieri de Vasile Alecsandri, Cezar Bolliac, Ioan Slavici. În manuscris s-au păstrat și tălmăciri din Lessing, Giosuè Carducci, Giovanni Pascoli, Gabriele D’Annunzio, precum și din Shakespeare: Furtuna, Nevestele vesele din Windsor, Romeo și Julieta
STERN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289926_a_291255]
-
ea însăși numeroase filme documentare și a analizat impactul lor educațional (Ellsworth și Whatley, 1990)73. Dar Ellsworth a studiat și conținutul politic mai mult sau mai puțin latent al filmelor documentare realizate de alții. A ajuns la concluzia că „vulgarizarea culturii” urmărește, în mod subtil, și scopurile politice ale reproducției sociale și dominării culturale. A sesizat, de asemenea, că popular culture țintește chiar scopuri rasiste și antifeministe. În 1991, Aronowitz și Giroux au publicat Postmodern Education: Politics, Culture and Social
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Aronowitz și Giroux au publicat Postmodern Education: Politics, Culture and Social Criticism 74. Adoptând o teză enunțată de Ellsworth, cei doi autori au calificat popular culture ca fiind un element central al educației postmoderne. Raportând-o însă la pedagogia critică, „vulgarizarea culturală” le apărea ca o formă postmodernă de rezistență la curriculumul oficial. După Giroux, în lumea postmodernă pedagogia critică se transformă în „pedagogie de graniță” (border pedagogy). Rostul „pedagogiei de graniță” este de a funcționa ca un „contratext” și o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să critice nu atât păcate general-omenești, cât mai ales înclinarea unor români ardeleni către ceea ce nu are legătură cu tradiția și nu este „străbun”, cu timpul programul se va lărgi. Se publică versuri și schițe pe tema neînțelegerilor provocate de vulgarizarea darwinismului, despre raporturile între creditori și datornici, despre lipsa de cuvioșie a unor fețe bisericești ș.a.m.d. Insistându-se asupra suferințelor îndurate de țărani, se critică aspru atitudinea unora (Pasivitatea românilor), se ironizează simulacrele de procese politice (Procesul „Tribunei
VULTURUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
Noțiuni elementare de versificațiune latină. Prosodia și metrica (1916) sau al antologiei Istoria literaturii latine pe bază de texte (1928) este cunoscut mai cu seamă elevilor și studenților clasiciști, P.-L. capătă o notorietate mai largă datorită unei cărți de vulgarizare a cunoștințelor despre Antichitate, Mitologia greco-romană în lectură ilustrată (I-II, 1912-1926). Cultura română îi datorează și câteva bune traduceri din Cicero, Pliniu, Eutropiu și Lucian. SCRIERI: Mitologia greco-romană în lectură ilustrată, I-II, București, 1912-1926; ed. București, 1999; Noțiuni
POPA-LISSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
Mănăstirea Neamț, 1969, cu versiuni în germană, engleză, franceză). Textele nu au calități literare deosebite, ilustrând fidel directivele ideologice ale epocii. Reportajele din Catedrala scufundată (1968) îmbină notațiile asupra locurilor vizitate cu observații muzicale, artistice, într-un stil facil, de vulgarizare, departe de modelele consacrate ale genului. SCRIERI: După alungarea faraonilor, București, 1957; Însemnări din țara nouă, București, 1959; Țara vinurilor, București, 1961; Bacchus în România, București, 1964; Și noaptea credeau în lumină, București, 1964; Călătorii, București, 1967; Catedrala scufundată, București
PRISNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289026_a_290355]
-
vechi român, 1898). Va părăsi mișcarea socialistă în 1899. Ulterior se înscrie în Partidul Liberal (1903) și va conduce „Voința națională”, oficiosul acestuia. Mai publică articole de istorie și drept în „Noua revistă română”, în „Viața românească” și compilații de vulgarizare a științei în „Albina”. Ieșit din viața publică, îmbătrânit și îndurerat (îi mor doi fii), N., din 1918 jurisconsult pe lângă Înalta Curte de Casație, traduce lucrări de drept, face studii asupra istoriei instituțiilor juridice românești etc. Și-a încheiat viața
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
de luciditate în legătură cu propria persoană. Simptome depresive (pierderea interesului, iritabilitate, oboseală cronică...). Inferioare pragului: numărul sau intensitatea simptomelor sale nu sunt suficiente pentru a stabili diagnosticul, în ciuda disconfortului și a suferinței provocate. Prin intermediul Internetului și a mai multor lucrări de vulgarizare. Ea nu vorbea despre aceste probleme decât cu mama sa, simțind cât de vinovată se simțea aceasta din urmă aflând despre suferințele fiicei sale. Andrș, 2004. Capitolul 1: "Anxietăți normale și anxietăți patologice". Capitolul II: "Care este sursa anxietăților și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
document din 1965. Voi cita, pentru „parfumul” exprimării, actul de recunoaștere a științei. În decembrie 1965, Într-un document oficial, Ceaușescu afirma: „În domeniul științelor sociale și-au făcut loc fenomene de superficialitate, de Îngustime a unor vederi și de vulgarizare a unor teze teoretice, ceea ce a determinat scăderea nivelului științific al cercetărilor, tratarea neștiințifică a unor probleme ale vieții noastre sociale aflate În plin proces de transformare revoluționară, precum și a unor probleme ale dezvoltării societății contemporane. Nu a fost Înțeleasă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ce definesc înzestrarea dramaturgului. Cațavencu este un personaj reinventat, la fel ca în Viața și pătimirile lui Publius Ovidius Naso, și aici spectatorul/cititorul asistă la o reîntemeiere, dar situația este inversă. Dacă marele poet latin suferă un proces de vulgarizare, Cațavencu al lui M. devine un personaj inatacabil din punct de vedere moral. Prin raportarea la celelalte prezențe din piesă, dramaturgul impune o ordine, o ierarhie ce surprinde prin ineditul ei. Astfel, asemănările cu modelul din O scrisoare pierdută de
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Sunt traduse și adaptate la nevoile unui învățământ filosofic aflat la primii săi pași manuale de logică și filosofie, îndeosebi din limba germană, în care erau prezentate și dicutate ideile lui Kant. Vulgarizarea ideilor filosofice era puternic impregnată de teme și concepte expuse în lucrările filosofului din Königsberg. Astfel într-o carte utilizată în școli din Țara Românească, tipărită în 1835, întâlnim o definiție a filosofiei formulată într-un spirit accentuat kantian: „Filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
definițiile propuse În DEX. Așa cum se știe, ori de câte ori operăm cu o clasificare, trebuie să ne stabilim criteriile specifice. După opinia Danielei Rovența-Frumușani, În cazul discursului științific vom distinge: a) discursul didactic (specific manualelor școlare, cursurilor universitare etc.); b) discursul de vulgarizare, În care cele mai noi cuceriri științifice dintr-un domeniu sunt transmise Într-un limbaj cât mai accesibil, pentru o largă categorie de cititori; c) discursul specializat, adresat exclusiv unui cerc restrâns de specialiști. Discursul didactic și de vulgarizare presupun
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de vulgarizare, În care cele mai noi cuceriri științifice dintr-un domeniu sunt transmise Într-un limbaj cât mai accesibil, pentru o largă categorie de cititori; c) discursul specializat, adresat exclusiv unui cerc restrâns de specialiști. Discursul didactic și de vulgarizare presupun un receptor outsider, căruia i se inculcă sau transmite un corpus de cunoștințe, În timp ce discursul specializat implică un partener insider, deținător al aceluiași background knowledge, ce se cere dezvoltat sau reexaminat (Rovența-Frumușani, 1995, p. 32). Clasificarea speciilor stilului științific
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
modul superficial în care a pus problema Aurel Baranga; vorbitorul a considerat necorespunzătoare autocritica poetei Maria Banuș. Cicerone THEODORESCU a lăsat să se înțeleagă că diferitele critici cu privire la influența formalismului la unii poeți contemporani s-ar datora unei neînțelegeri, unei vulgarizări, pentru că «poetul este în primul rând poet». În cuvântul său Cicerone Theodorescu nu a spus nimic despre puternicele influențe ale ideologiei burgheze în creația sa și a manifestat tendințe liberaliste, indiferență față de conținutul ideologic al operelor literare, subapreciind rolul îndrumării
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cultură”. Și faptul se străvede chiar din sumarul foarte eteroclit, care se adresa în primul rând unui cititor mediu, chiar puțin cultivat. Pentru el se fac destul de mari concesii, în scopul de a-i câștiga abonamentul. De aici paginile de vulgarizare (mai ales despre Freud și psihanaliză), de literatură „la modă”, ca memoriile lui Casanova, de biografie a oamenilor iluștri (Napoleon, Tolstoi, Dostoievski), de „umplutură”, caricaturile și reproducerile de „nuduri” care, în anumite perioade, ocupă un spațiu considerabil. În acest „grund
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
Dacia; Vuk Karadžić, cu o monografie a prințului sârb Miloš Obrenović; Jan Kollar, cu o istorie slovacă și slavă; Jovan Rajić, cu o sinteză privind evoluția popoarelor slave din Sud-Est; Katona Istvăn și Pray György, cu istorii ale poporului maghiar. Vulgarizarea științei nu e cu nimic mai prejos: opuscule despre cai, apicultură, sericicultură, plante industriale, arbori fructiferi, cultura tabacului etc. În fine, progresele medicinei sunt și ele popularizate prin același intermediar. Adesea, cărțile vor fi difuzate gratuit prin Consiliul locumtenențial, imprimarea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
eșec (Roma nu i-a acordat binecuvântarea), succesorii săi, care vor avea mai mult noroc, nu vor uita lecția profesorului. „Sources” (așa se numea, la origine, colecția) se dorește un fel de „Budé” creștină, altfel spus, o colecție de „Înaltă vulgarizare”. Ce argumente justifică Întemierea unei asemenea colecții? Le regăsim În primul proiect, redactat de Fontoynont: Părinții „ne oferă exemplul unic al unor spirite remarcabile care doresc să câștige la credința lor o lume cu totul păgână”. De ce istoria nu s-
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
semnul lui Homer, romanul Cetatea de pe stânca verde (1959) demonstrează abilitatea lui A. de a percepe simpatetic neliniști și pasiuni adolescentine, punând în scenă revelațiile personajelor, studenți care lucrează pe un șantier arheologic. În N. Bălcescu - revoluționar (1959), lucrare de vulgarizare, respectul pentru adevărul istoric este în cele din urmă corupt de teza partinică. Căderea Bastiliei (1959) este o istorisire marxistă a Revoluției franceze de la 1789, în timp ce o ficțiune romantică, Trandafirul roșu (1963), își plasează povestea în același moment, urmărind tribulațiile
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
al dragostei, un ceremonial artistic rafinat. Din punctul de vedere al istoriei literare, al psihologiei și concepției autorului, personajul nu putea fi construit în această manieră spectaculoasă. Sigur, opțiunea lui Codrescu, uneori exprimată, de a spiritualiza iubirea, repulsia lui față de vulgarizarea acesteia nu implică obligatoriu absența perspectivei psihologice, considerarea femeii doar un pretext pentru imaginație, pentru scriitură. Am cădea fără voie în cursa textualizării, pierzând astfel relieful gândirii. Adela este o frumusețe ispititoare, sculpturală, a cărei feminitate eroul o aspiră cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
amar și sarcasm, dar și cu umor. Comedia tragică Dezertorul aduce pe scenă lumea mahalalei, din care Caragiale luase situațiile comice. Mihail Sorbul prezintă drama „mahalagiului” Silvestru Trandafir, bucureștean de la periferie, cu suflet mare. La această trăsătură Sorbul adaugă expresiile, vulgarizările și accentul limbajului specific mahalalei, procedeu preluat de la I. L. Caragiale. Având, ca și Caragiale, o mare vocație pentru teatru, Mihail Sorbul dovedește o bună știință a plasării replicilor, a notării minuțioase, a exactității gesturilor și indicațiilor scenice pe care le
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]