190 matches
-
rezolvat problema prin dizolvarea parlamentului. În cei doi ani succesivi, 1680 și 1681 au fost constituite două noi Parlamente, amândouă dizolvate după câteva luni din aceleași motive. Criza de excludere a contribuit la dezvoltarea sistemului bipartidist al Angliei moderne: partidul Whig,(liberal) favorabil aprobării legii de excludere și partidul Tory (conservator) contrar și fidel liniei conservatoare a suveranului. Succesiunea nu a fost modificată în cele din urmă, dar Carol a fost constrâns să-l exileze pe Iacob, care a plecat la
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
Sunderland, care fusese unul din principalii exponenți a partidului de excludere, a devenit consilierul de încredere al lui Iacob. Curând Iacob a fost constrâns să înfrunte o rebeliune care a fost cunoscută cu numele de rebeliunea lui Monmouth. Membri partidului Whig, care organizaseră complotul pentru asasinarea lui Carol al II-lea și a lui Iacob, fuseseră exilați în Olanda. Printre ei se aflau două persoane importante: James Scott, I Duce de Monmouth, fiul nelegitim a lui Carol al II-lea și
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
fie numită o comisie de anchetă a relațiilor noastre comerciale cu China." Ca răspuns, Parlamentul a fost dizolvat la cererea Lordului Palmerston. În urma alegerilor din 1857 a rezultat o creștere a majorității parlamentare a lui Palmerston, și vocile din facțiunii Whig care susțineau China au fost reduse la tăcere, iar noul parlament a hotărât să ceară rezolvarea problemei chineze pa baza raportului lui Harry Parkes, consul britanic la Guangzhou, referitor la incidentul "Arrow". Imperiul Francez, Statele Unite și Imperiul Rus au primit
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
Din 1860, în Regatul Unit au apărut organizații politice restructurate, conduse de noi lideri eficienți. John Bright și William Gladstone au transformat Partidul Whig în Partidul Liberal, iar Benjamin Disraeli i-a reunit pe Tory cu Partidul Conservator. Liberalii și conservatorii au declanșat o campanie de extindere a dreptului de vot, fiecare partid aspirând să capete sprijinul cetățenilor. Partidul Liberal, influențat și inspirat de
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
Din 1860, în Regatul Unit au apărut organizații politice restructurate, conduse de noi lideri eficienți. John Bright și William Gladstone au transformat Partidul Whig în Partidul Liberal, iar Benjamin Disraeli i-a reunit pe Tory cu Partidul Conservator. Liberalii și conservatorii au declanșat o campanie de extindere a dreptului de vot, fiecare partid aspirând să capete sprijinul cetățenilor. Partidul Liberal, influențat și inspirat de
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
Marea Britanie Marlborough și-a pierdut influența politică: sursa acesteia era prietenia dintre soția lui și regina Ana, iar aceasta din urmă a demis-o pe ducesa de Marlborough din toate funcțiile și a izgonit-o de la curte. În plus, guvernul Whig care susținuse războiul a căzut, iar noul guvern Tory dorea pacea. În 1711, arhiducele Carol a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman, în urma morții subite a fratelui său mai mare, Iosif. În acel moment, o victorie decisivă pentru Austria, cu
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
în momentul în care un sclav părăsește jurisdicția unui stat în care sclavia este legală, el încetează a mai fi sclav; că el continuă însă să fie om și lasă în urmă legea care îl făcea sclav. Ales din partea partidului Whig în Consiliul Municipal Cincinnati în 1840, Chase a părăsit partidul în anul următor. Timp de șapte ani a fost liderul Partidului Libertății în statul Ohio. A încercat să-și echilibreze idealismul cu abordarea pragmatică și cu gândirea politică. Era priceput
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
au convins pe Chase de inutilitatea încercărilor de a-i influența pe democrați. A fost lider al mișcării de înființare a unui nou partid care să se opună extinderii sclaviei. A încercat să-i unească pe democrații antisclavie cu Partidul Whig, aflat în declin, ceea ce a dus la înființarea Partidului Republican. „Apelul democraților independenți din Congres la adresa poporului Statelor Unite”, scris de Chase și Giddings, și publicat în "New York Times" la 24 ianuarie 1854, poate fi considerat a fi prima propunere de
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
și a făcut mai multe împotriva sclaviei ca orice alt republican. Dar el se opunea unei taxe vamale protecționiste, care era susținută de mulți alți republicani, și colaborarea sa din trecut cu democrații i-a iritat pe mulți republicani foști Whig. La Convenția Națională Republicană din 1860, a obținut 49 de voturi în primul tur, dar nu a avut prea multă susținere în afara statului Ohio. Abraham Lincoln a obținut candidatura, iar Chase l-a susținut. Chase a fost ales din partea republicanilor
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
verde teritoriilor noi la sclavie prin afirmarea statului de suveranitate populară. Mișcările anti-sclavie și forțele pro s-au luptat în noul stat de Kansas pentru supremație, ajungându-se la lupte sângeroase. Indignarea nordului privind Legea Kansas-Nebraska duce la decăderea Partidului Whig vechi și nașterea unui nou partid, Partidului Republican. În 1857, decizia Curții Supreme în cazul lui Dred Scott , a abrogat Compromisul Missouri prin hotărâre că în toate statele, sclavia să fie legală. Raidul abolirii continua cu condamnarea la moarte a
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
limbaj tehnico-stiințific și imortalizând recomandări morale pentru societatea oropsită din lumea industrializată. S-a născut la Field Place în Horsham, sudul Angliei, fiind fiul lui Sir Timothy Shelley, (7 septembrie 1753 - 24 aprilie 1844), membru al Parlamentului britanic, din partea Partidului Whig și al soției acestuia Elisabeth Pilfold, proprietară de terenuri în Sussex. A fost cel mai în vârstă dintre frații săi, având cinci surori și un frate. Educația primară a primit-o acasă, avându-l profesor pe reverendul Evan Edwards din
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
de către Ordinul Orange, care mărșăluiește în fiecare an în cinstea victoriei. Padraig Lenihan sugerează că bătălia este înconjurată de un anumit farmec: doi regi, separați de un râu luptau pentru trei regate. Mai mult, bătălia de la Boyne reprezintă pentru tradiția Whig (liberală) triumful libertății religioase și civile asupra absolutismului. După Revoluția Glorioasă, Parlamentul a reușit pentru prima oară să dețină mai multă putere decât monarhul țării. Bătălia are rezonanță și în rândurile naționaliștilor irlandezi: cei mai mulți irlandezi văd lupta ca pe un
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
cel de-al cincilea președinte american, James Monroe, au ajuns la concluziile lui Alexander Hamilton. Ca atare, toate propunerile lui Hamilton, o bancă națională, tarife federale, îmbunătățiri structurale interne, o armată și o marină, au fost puse în fapt. Partidele Whig și Republican au adoptat multe din temele etern prezente în scrierile și discursurile lui Hamilton, chiar dacă nu au ajuns să recunoască aceste surse de inspirație directă decât foarte târziu. Alexander Hamilton a avut numeroase conflicte de idei și principii cu
Alexander Hamilton () [Corola-website/Science/303198_a_304527]
-
Alegerile generale din 1818 ale Mării Britanii i-au surprins pe cei Whigs câștigând câteva mandate, dar cei de la Tories sub conducerea contele de Liverpool au păstrat o majoritate de aproximativ 90 de mandate. Cei de la Whig erau împărțiți în a spori tulburarea socială și a prezenta legile porumbului. Rezultatul alegerilor a fost cunoscut pe 4 august 1818 Al cincilea parlament al Mării Britanii a fost dizolvat pe 10 iunie 1818.Noul parlament a fost convocat pentru
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1818 () [Corola-website/Science/319687_a_321016]
-
a fost redusă de monarh care dizolva parlamentul înainte că termenul sau să expire. Conducătorul partidului Tory era contele de Liverpool, care fusese prim ministru de la asasinatul predecesorului său în 1812. Liderul Tory din Camera Comunelor era Robert Stewart. Partidul Whig suferise mult din cauza unei conduceri slabe în special în Camera Comunelor. La momentul alegerilor generale contele Grey era figură conducătoare printre aristocrații din Whig. Ultimul prim ministru aparținând partidului Whig, lordul Grenville, se retrăsese din politica în 1817.Era adecvat
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1818 () [Corola-website/Science/319687_a_321016]
-
ministru de la asasinatul predecesorului său în 1812. Liderul Tory din Camera Comunelor era Robert Stewart. Partidul Whig suferise mult din cauza unei conduceri slabe în special în Camera Comunelor. La momentul alegerilor generale contele Grey era figură conducătoare printre aristocrații din Whig. Ultimul prim ministru aparținând partidului Whig, lordul Grenville, se retrăsese din politica în 1817.Era adecvat că contele Grey să fi fost invitat să formeze un guvern, veniseră cei din Whig la putere,deși în acea perioadă monarhul mai degrabă
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1818 () [Corola-website/Science/319687_a_321016]
-
1812. Liderul Tory din Camera Comunelor era Robert Stewart. Partidul Whig suferise mult din cauza unei conduceri slabe în special în Camera Comunelor. La momentul alegerilor generale contele Grey era figură conducătoare printre aristocrații din Whig. Ultimul prim ministru aparținând partidului Whig, lordul Grenville, se retrăsese din politica în 1817.Era adecvat că contele Grey să fi fost invitat să formeze un guvern, veniseră cei din Whig la putere,deși în acea perioadă monarhul mai degrabă decât partidul conducător decidea care individ
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1818 () [Corola-website/Science/319687_a_321016]
-
generale contele Grey era figură conducătoare printre aristocrații din Whig. Ultimul prim ministru aparținând partidului Whig, lordul Grenville, se retrăsese din politica în 1817.Era adecvat că contele Grey să fi fost invitat să formeze un guvern, veniseră cei din Whig la putere,deși în acea perioadă monarhul mai degrabă decât partidul conducător decidea care individ va fi prim ministru. Liderul opoziției în camera comunelor până la moartea să în 1817, era George Ponsonby unchiul soției lui Grey.La aproximativ un an
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1818 () [Corola-website/Science/319687_a_321016]
-
erau obligați să ajute la returnarea sclavilor fugari la stăpânii lor, indiferent de legalitatea sclaviei în statele lor. Compromisul a decis și în privința dreptului teritoriilor Kansas și Nebraska de a decide în privința sclaviei prin suveranitate populară. Compromisul propus de senatorul Whig Henry Clay, a fost susținut și de senatorul democrat Stephen Douglas și de senatorul Whig Daniel Webster. Acestui compromis i s-a opus senatorul John C. Calhoun. Compromisul a fost posibil după moartea președintelui Zachary Taylor, care și el se
Compromisul din 1850 () [Corola-website/Science/314491_a_315820]
-
în statele lor. Compromisul a decis și în privința dreptului teritoriilor Kansas și Nebraska de a decide în privința sclaviei prin suveranitate populară. Compromisul propus de senatorul Whig Henry Clay, a fost susținut și de senatorul democrat Stephen Douglas și de senatorul Whig Daniel Webster. Acestui compromis i s-a opus senatorul John C. Calhoun. Compromisul a fost posibil după moartea președintelui Zachary Taylor, care și el se opunea. Președintelui Taylor i-a urmat în funcție un puternic susținător al compromisului, Millard Fillmore
Compromisul din 1850 () [Corola-website/Science/314491_a_315820]
-
populară. Anna a fost încoronată regină la 23 aprilie 1702. Chinuită de gută, a fost purtată la Westminster Abbey într-un scaun deschis. Regina Anna nu a avut niciodată prietenii pe care i-a avut William. Acesta îi susținuse pe "whigi" pentru că sprijineau politica lui europeană, s-au dovedit mai toleranți în chestiunile religioase decât adversarii lor și erau străini de orice iacobitism. Anna a fost insulară, anglicană riguroasă și fanatică "tory". Curând după ascensiune, Anna și-a numit soțul Lord
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
soției lui Marlborough cu regina a început să se răcească. Ducii de Marlborough avansaseră pe plan social și datorită relaților apropiate cu regina Anna, dar campania neobosită a ducesei de Marlborough împotriva conservatorilor (Sarah era o susținătoare convinsă a partidului Whig, liberal) a izolat-o de regină, susținătoare a conservatorilor, suporteri fermi ai Bisericii Angliei. În plus, Anna nu mai era adolescenta timidă ușor de dominat de către frumoasa ei prietenă și era sătulă de lipsa de tact a lui Sarah și
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
Holmes, Marlborough este cel mai mare ofițer britanic din istorie, punct de vedere împărtășit în mod particular și de ducele de Wellington, care "nu a putut concepe nimic mai mare decât Marlborough în fruntea armatei engleze". Cu toate acestea, istoricul Whig Thomas Macauley, îl denigrează pe Marlborough în paginile cărții sale "Istoria Angliei", unde, în cuvintele istoricului John Wilson Croker, îl urmărește pe Marlborough "cu mai multă ferocitate și mai puțină perspicacitate decât un copoi bun". Conform istoricului George Trevelyan, Macauley
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
Având în vedere că alegerile generale precedente războiului dintre Poporul Napoletan și Franța, au fost reluate în 1803, Tory Henry Addington, ca prim-ministru a demisionat în 1804. William cel Tânăr a format o nouă coaliție pro - guvernamentală iar politicienii, Whig și Tory să analizeze războiul. Ei au fost susținuți de un grup de susținători din partea lui Pitt (cum ar fi vărul sau William Wyndham Grenville, primul baron) care s-au aliat cu Fox, în opoziție cu Addington după 1802 și
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1806 () [Corola-website/Science/319712_a_321041]
-
Review”", care a continuat să apară până în 1713. Defoe a scris fără întrerupere articole de ziar pentru douăzeci și șase de perioadice diferite, referindu-se la problemele curente și afaceri externe, controverse religioase și conflictul politic dintre partidele Tory și Whig. În anii 1690 Defoe și-a început cariera de scriitor iar în calitate de autor de pamflete va scrie "„Englezul get-beget”". Acest lung poem ridiculizează sentimentele antiolandeze în rândul englezilor. În 1719, la vârsta de cincizeci și nouă de ani, în timp ce continua
Daniel Defoe () [Corola-website/Science/313154_a_314483]