66 matches
-
se diferențiază prin următoarele caractere: clipeul nu este delimitat de frunte printr-o strie transversală, iar tibiile mediane și posterioare au 2 pinteni terminali egali, fiind lipsite de o coroană formată din spini fini. În fauna României o singură specie xerofilă răspândită în Moldova. Cholevinus pallidus Ménétriés Oval-alungit, maroniu sau maroniu-deschis. Partea dorsală punctată, prevăzută cu o pubescență scurtă, culcată. Antenele subțiri, cu toate articolele mai lungi decât late. Al 3-lea articol antenal extrem de alungit, mai lung decât articolul 2
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
este factorul determinant al dezvoltării microorganismelor. Umiditatea atmosferică între 68-85% permite dezvoltarea diferitelor specii de Aspergillus, iar între 80-90% a speciilor de Penicillium. După Moreau, (1974), ciupercile se pot grupa după nivelul limitelor și optimului de umiditate necesar dezvoltării în: xerofile (sporii germinează la 75% UR, iar creșterea coloniilor se produce la 90-95% UR), mezofile (sporii germinează între 80-90% UR iar creșterea coloniilor are loc între 95-100% UR) și higrofile (sporii germinează doar peste 90% UR, iar coloniile se dezvoltă la
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
ani în urmă este confirmată de bătrâni, de documente, de toponimice, care pot atesta existența vegetației arborescente, precum:Schinărie, Soci. Azi pădurea ocupă o suprafață redusă, de cca.30 ha. Covorul vegetal spontan este dominat de vegetația ierboasă mezoxerofilă și xerofilă, dar o mare răspândire o au și plantele halofile și higrofile. Fragmentarea reliefului,, pantele accentuate, excesul de umiditate din lungul șesurilor și sărăturarea solurilor acestora, ca și larga dezvoltare a proceselor de degradare a versanților din multe sectoare au limitat
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
de tipul pajiștilor caracteristice stepei, cât și un număr bogat de asociații intrazonale și azonale de luncă (sărături,mlaștini, bălți) și buruienării de pe marginea drumurilor(ruderale) sau din culturile de câmp, din vii și livezi (specii vegetale). Vegetația de pajiști xerofile Pajiștile sunt reprezentate mai ales prin pășuni, unele fiind permanente și bine întreținute sau prin fânețe, din care unele sunt cosite anual, altele sunt temporar pășunate. Pășunile (21,9%) au o mare extindere pe numeroși versanți improprii agriculturii, în timp ce fânețele
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
graminee, ciperacee, juncacee) și tufișuri (argințica - Dryas octopetala, mesteacănul pitic - Betula nana). În America de Nord se diferențiază următoarele subtipuri de tundră: Tundrele mezohigrofile se dezvoltă în zonele depresionare umede din nord-estul Canadei și includ Carex aquatilis, Eriophorum, Polygonum viviparum etc; Tundrele xerofile se întâlnesc în zonele cu soluri mai bine drenate și includ specii de Carex rupestris, Luzula confusa, Dryas etc; Tundrele cu formațiuni fell-field care includ suprafețe sărace în vegetație, cu Dryas integrifolia, rogozuri (Carex nardina, Carex rupestris, Carex misandra), cu
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
în regiunile continentale interioare de la latitudini temperate, fiind caracteristic zonelor centrale din Asia și America de Nord și mai puțin în sudul Africii, America de Sud și Australia. Stepele sunt vaste teritorii în care vegetația spontană include aproape exclusiv ierburile (cu predominare a gramineelor xerofile), arborii fiind în general absenți. În cele mai multe cazuri, ca urmare a fertilității ridicate a solurilor pe care se dezvoltă, stepele au fost introduse în circuitul agricol, reprezentând azi cele mai mari grânare ale lumii. În regiunile mai umede (cca.500mm
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
uscate în sud, în apropierea zonelor de semideșert și deșert, stepele au o fizionomie diferită. Astfel, stepele nordice au o floră mezofilă, caracterizată printr-o mare diversitate și un număr mare de indivizi, în timp ce stepele sudice includ în general elemente xerofile, cu o diversitate mai redusă, cu un număr mai mic de indivizi și cu o productivitate mai scăzută de masă verde. În America de Nord, între arealul ocupat cu diferite tipuri de păduri din estul atlantic și până la poalele Stâncoșilor în vest
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
pitic (Chamaerops humilis), fisticul (Pistacea lentiscus). De asemenea sunt prezente tufe de ericacee, iarba osului, levănțica (Lavandula stoechas). Alături de aceste formațiuni cu caracter xerofil cresc și specii de arbori cu frunze căzătoare (castanul dulce, platanul, stejarul macedonean). Formațiunile de tufișuri xerofile mediteraneene care au o răspândire destul de largă, au un caracter sempervirescent și poartă diferite denumiri după așezarea lor geografică. Maquis-ul este o formațiune de arbuști și hățișuri de înălțime joasă și cu arbori ce ajung până la câțiva metri (3-8m). Este
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
formațiunea vegetală cea mai răspândită în bazinul Lohan. Este alcătuită din pâlcuri de pădure constituite din tei, stejar, gorun, stejar pufos, alături de care se dezvoltă arbuști ca: glădiș (Acer tataricum), păducel, măceș (Rosa canina) și vegetație ierboasă, formată din specii xerofile: bărboasa (Andropegon ischaemum), sadină (Chrysopogon gryllus), coada șoricelului (Achillaea nelrechi și Achillaea panonica), sânziană (Galium verum), pelin (Artemisia absintium), peliniță (Artemisia austriaca) ș.a. 2. Vegetația intrazonală (azonală). Mai răspândită este vegetația de luncă, prezentă atât în lungul Lohanului, cât și
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
o frecvență mare au Achilea setacea, Teucrium chamaedrys, Centaurea rhenana, Centaurea austriaca, Linum austriacum, Scabiosa ochroleuca, Euphorbia cyparissias, Echium vulgare, Ajuga reptans, Dianthus membranaceus, Dianthus cartusianorum, Campanula persicifolia, Stipa capilata, Polygonum aviculare, Urtica dioica, Cynodon dactylon și multe alte specii xerofile, xeromezofile și ruderale, determinate de microclimatul secundar mai uscat și influența antropozoogenă. Ferigile se instalează frecvent în fisurile și părțile umbrite ale stâncilor, fiind reprezentate îndeosebi prin Asplenium ruta-muraria și mai rar, Asplenium trichomanes. Tot pe stâncăriile nude sau slab
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
teritoriul Mongoliei) și numeroase lacuri, mai ales sărate (1500), reprezintă rețeaua hidrografică. Vegetația este compusă din păduri de conifere (10% din suprafața țării), pășuni alpine În nord și stepe În partea centrală și estică. Deșertul Gobi are o vegetație săracă, xerofilă sau absentă. Fauna este caracteristică taigalei siberiene În nord, stepei În centru și Asiei Centrale În 576 Întâmpinarea soarelui. Pierzi noțiunea timpului, a orelor zilei care parcă zboară și ele repede. În schimb la Înapoiere vom zbura odată cu timpul. Timpul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
răcească regiunea. Uneori, vara temperatura aerului se ridică la peste 30C, numărul zilelor caniculare crescând în ultima vreme. Căldura excesivă și seceta au determinat, în ultimii 10-12 ani, scăderi dramatice ale nivelului pânzei freatice și „invadarea” vegetației de unele specii xerofile. Fiind în apropiere de Câmpina (zonă cunoscută pentru numărul de zile însorite) pe teritoriul comunei se înregistrează o radiație solară cuprinsă între 125- 130 kcal cm³/an. Expunerea sa și barajul orografic al coridorului montan din nord impun creșterea radiației
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
ha. 3. Pajiști zonale colinare și de câmpie 3.1. Pajiștile de Festuca valesiaca (păiuș stepic) Răspândire și ecologie. Aceste pajiști sunt reprezentative pentru zonele de stepă și silvostepă din țara noastră. Festuca valesiaca, specie ierboasă edificatoare, este o specie xerofilă, cu mare plasticitate ecologică, care se întinde din zona de stepă până în zona nemorală, și anume în subzona pădurilor de stejar pedunculat (Quercus robur) din Podișul Sucevei și subzona pădurilor de cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus frainetto) din Dealurile Vestice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/257529_a_258858]
-
microstațiunile depresionare. În structura covorului vegetal al sitului se regăsesc pajiști stepice xerotermofile, iar în imediata apropiere a sitului, în zona de mlaștină, chiar fitocenoze higrofile. Porțiunile de versanți însoriți, cu expoziție vestică, îndeplinesc condițiile pentru o vegetație de pajiști xerofile, cu accente stepice, ce constituie habitate pentru specii de interes conservativ cum sunt: dedițeii - Pulsatilla grandis și Pulsatilla patens, stânjeneii - Iris aphylla ssp. hungarica, târtanul - Crambe tataria și capul șarpelui - Echium russicum. Datorită prezenței acestor specii, habitatul are valoare conservativă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/271932_a_273261]
-
origine primară sau secundară, dezvoltate pe substrate calcaroase. În această categorie se încadrează pajiștile pontice, panonice, sarmatice sau, în funcție de compoziția de specii, combinații ale acestora. Porțiunile de versanți însoriți, cu expoziții puternic expuse, îndeplinesc condițiile pentru o vegetație de pajiști xerofile, cu accente stepice, ce constituie habitate pentru specii precum dedițeii - Pulsatilla grandis și Pulsatilla patens, stânjeneii - Iris aphylla ssp. hungarica, târtanul - Crambe tataria și capul șarpelui - Echium russicum. Primăvara, pajiștile sunt decorative prin coloritul florilor de dediței - Pulsatilla grandis și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/271932_a_273261]
-
vegetal se regăsesc pajiști stepice xerotermofile, cât și fitocenoze praticole xero-mezofile și mezofile, iar în imediata apropiere a sitului, în zona de mlaștină, chiar fitocenoze higrofile. Porțiunile de versanți însoriți, cu expoziție vestică îndeplinesc condițiile pentru o vegetație de pajiști xerofile, cu accente stepice, ce constituie habitate pentru speciile de interes conservativ. Fânețele au o diversitate floristică ridicată, fiind edificate de ierburi de talie mijlocie, cu anteza fie primăvara devreme, precum dedițeii - Pulsatilla grandis și Pulsatilla patens, ruscuța - Adonis vernalis, frăsinelul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/272331_a_273660]