136 matches
-
într-o antologie britanică dedicată lui Poe, cu ilustrații de John Tenniel, cunoscut pentru realizarea ilustrațiilor din "Alice în Țara Minunilor" ("The Poetical Works of Edgar Allan Poe: With Original Memoir", London: Sampson Low). Poemul a fost publicat independent, cu xilogravură de Gustave Doré în 1884 (New York: Harper & Brothers). Doré a murit înainte de publicare. În 1875, o ediție franceză, cu text în limbile franceză și engleză, a fost publicată cu litografie de Édouard Manet, fiind tradusă de poetul simbolist Stéphane Mallarmé
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
am mai spus-o - temeinică și ea va rămâne, nu ne îndoim, un titlu de referință în bibliografia cercetărilor asupra istoriei artei românești transilvane [...]". Prof. univ. dr. Mircea Toca ― recenzie la Secvențe ..., în Tribună, nr. 21, 1993. "Veritabilă monografie despre xilogravura de la Blaj, dar cu largă deschidere spre istoria acestei arte la români în general, cartea este foarte utilă specialiștilor, dar nu numai lor, ea fiind accesibilă și cititorilor de formații diferite." Dr. Gheorghe Buluță ― recenzie la Gravorii în lemn de la
Cornel Tatai-Baltă () [Corola-website/Science/317456_a_318785]
-
aducerea clopotului mic în acel an) și 1928. La interior, alături de unele motive sculpturale, mai sunt vizibile, pe alocuri, mici pete de culoare, aparținătoare, poate, unui program iconografic imposibil de reconstituit in prezent. Din patrimoniul bisericii au făcut parte câteva xilogravuri și icoane pe sticlă, parte a zestrei decorative a tâmplei. Conscripțiile anilor 1761-1762, 1805 și 1829-1831 menționează lăcașul in dreptul localității “Brasso”; cele din 1733 și 1750 îl omit. Într-adevăr, edificiul a deservit, dintotdeauna, și obștile credincioșilor din Brășeu
Biserica de lemn din Deleni () [Corola-website/Science/321173_a_322502]
-
extragerea materialului folcloric din răspunsurile la Chestionarul lui Hasdeu. Din păcate, nu va reuși să o ducă la bun sfârșit, fiind publicată abia în 1970 de către Octavian Bârlea. În schimb, în 1957, a încheiat lucrarea monografică „Icoanele pe sticlă și xilogravurile țăranilor români din Transilvania”, care - dat fiind conținutul - nu va vedea lumina tiparului decât în 1994. În aceiași ani ’50, deosebit de rodnici, Mușlea publică ediția critică a colecției Nicolae Pauleti, lucrările despre Ion Pop-Reteganul sau comunicările despre "Jocurile de copii
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
avem la Acmariu, singura mărturie a activității sale, după prezenta, alături de Stan și celălalt frate Iacob, în 1761, pe șantierul de la Curtea de Argeș. Pereții lăcașului de la Acmariu nu au fost pictați, ci, printr-un sistem de panouri, au fost împodobiți cu xilogravuri, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, și prima parte a celui următor, atestând perioadă de înflorire a acestei creații artistice a țărânilor români din Transilvania.
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]
-
fierar în dosul stâlpilor. După uscare, între dulapii fixați au apărut spații libere, ceea ce a creat probleme de izolare a pereților, și așa subțiri. Spațiile au fost acoperite din interior cu șipci. Între șipci se pare că au fost cândva xilogravuri. Uștiorii, sau stâlpii, sunt prinși prin cozi în tălponi dedesubt și în grinzi de-asupra, formând o ramă la fiecare perete exterior. Această structură de rezistență este făcută din lemn de stejar. Fundătura de dulapi de brad rigidizează pereții. Dulapii
Biserica de lemn din Vălari () [Corola-website/Science/308672_a_310001]
-
este un fin observator al realității și încearcă să confere un rol terapeutic propriei opere. Albrecht Dürer reprezintă pionieratul artei plastice burlești. Deși a trăit cu cinci secole în urmă, activitatea lui Dürer dăinuie (publică peste 350 de gravuri și xilogravuri care au apărut cu faimoasa lui monogramă). S-au pierdut peste 60 dintre ele, însă cele mai importante tablouri ale sale ilustrează scene religioase sau mitologice, hărți și animale exotice. De asemenea, autoportretul este un motiv artistic des întâlnit, în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
va ocupa un loc important decît în secolul nostru; de exemplu, abia în 1894-1895 va fi introdusă în L'Illustrations și în Le Monde illustré, iar 10 ani mai tîrziu va înlocui complet lemnul. Totuși ilustrația tradițională își contiuă drumul, xilogravura cu Lepčre și Vierge, acvaforte cu Flameng și Rops, litografia cu Steinlen. Ea urmează curentul epocii și se adaptează modern stil-ului în 1900 cu Eugčne Grasset și artei decorative în 1925 cu François-Louis Schmied. Lucrînd în domeniul cărții, mari
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
folclorul, Cluj, 1928; Șcheii de la Cergău și folclorul lor, Cluj, 1928; Obiceiul junilor brașoveni, Cluj, 1930; Cercetări folclorice în Țara Oașului, Cluj, 1932; Contribuțiuni nouă la viața și opera doctorului Vasilie Popp (1789-1842), Cluj, 1936; Ovid Densusianu, folclorist, București, 1939; Xilogravurile țăranilor români din Ardeal, București, 1939; Din istoria tipografiei, editurii și librăriei românești din Ardeal (1830-1918), Cluj, 1939; Ioan Maiorescu despre nașterea și copilăria sa, Cluj, 1939; Din istoria unei vechi cărți românești, București, 1941; Dr. Vasilie Popp (1789-1842). La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
Pitiș, folclorist și etnograf, București, 1968; Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B.P. Hasdeu (în colaborare cu Ovidiu Bârlea), București, 1970; Cercetări etnografice și de folclor, I-II, îngr. și introd. Ion Taloș, București, 1971-1972; Icoanele pe sticlă și xilogravurile țăranilor români din Transilvania, București, 1995; Bibliografia folclorului românesc: 1930-1955, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 2003; Arhiva de Folclor a Academiei Române, îngr. Ion Cuceu și Maria Cuceu, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Nicolae Pauleti, Cântări și strigături românești de cari cântă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
de cercetare a culturii populare românești, AAF, 1991-1993, 265-288; Alexandru Dobre, Ion Mușlea și chestionarele Arhivei de Folclor a Academiei Române, MCF, 1992, 121-172; Alexandru Dobre, Comisia de Folclor a Academiei Române (1946-1948), MCF, 1993, 91-128; Gh. Pavelescu, „Icoanele pe sticlă și xilogravurile țăranilor români din Transilvania”, REF, 1997, 5-6; Datcu, Dicț. etnolog., II, 100-102; Dicț. scriit. rom., III, 352-354. I.Ș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
mâine”, „România literară”, „Universul literar”) -, câte un text de comentariu, ca Revistele provinciale de Ștefan Codreș, relevă emulația presei locale cu capitala, adesea surclasată de „atitudinea impecabilă” moralmente și profesional a „provinciei”. O mențiune se cuvine și graficii revistei, cu xilogravuri de Marcel Olinescu. G.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287823_a_289152]
-
Polo a avut cuvinte de laudă la adresa stațiilor de poștă: "Chiar și un rege s-ar fi simțit ca la el acasă"9. Dominația mongolă a favorizat răspândirea unor invenții chineze în imperiile Ilhan și Hoardei de aur, precum: introducerea xilogravurii în Europa, pentru tipărirea unor lucrări mici cu caracter religios, armele de foc, folosite în China în sec. XIII, în timpul luptelor între statele Song și de armatele mongole în Europa, pentru prima oară în anul 1241, la bătălia de la Sajo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
1923-1926), Botoșani (1926-1927), Arad (1927-1937) și București (1937-1958). Debutează publicistic în 1918, la Huși, iar cu poezie în revista „Hyperion” din Cluj (1932). La Arad este în comitetul de redacție la „Hotarul” (1933-1940), publicație pe care o și ilustrează cu xilogravuri proprii. Împreună cu Al. Constantinescu și Tiberiu Borneas-Maier conduce revista „Duh” (1934-1935), în același oraș fiind și redactor la ziarul „Știrea” (1933-1937). A colaborat la „Decalogul”, „Fruncea”, „Înnoirea”, „Pământul”, „Societatea de mâine”, „Artă și tehnică grafică”, „Sociologie românească”, „Tinerimea română”, „Plastica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
cu o neistovită interogare a eului în căutarea, lucidă și în același timp dramatică, a identității. SCRIERI: Păreri de rău, Arad, 1934; Eu. Poeme în versuri și linii, Arad, 1935; Nimfă și sclavă, f.l., 1938; Mitologie românească, cu desenele și xilogravurile autorului, București, 1944; ed. îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2003; Peisaje, București, 1983. Repere bibliografice: Alexandru C. Ionescu, Poezia lirică românească contemporană, București, 1941, 260-262; Romulus Vulcănescu, Mitologie română, București, 1985, 6; Dan Grigorescu, Un artist al sufletului românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
Giovanni Papini, Alfredo Panzini, Fausto M. Martini). Dimitrie Sandu traduce din Marta Kasterska, iar Al. David, din proza sovietică. Alți colaboratori: C. Șaban Făgețel, Istrate Micescu, I. Simionescu. Prin bogăția și calitatea informației literar-culturale, prin ținuta artistică deosebită (desene și xilogravuri de Marcel Olinescu, G. Simionescu, D. Ghiață) și nu în ultimul rând prin durata de apariție, D. se impune ca una din importantele reviste ale momentului. M.W.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
oficiile poștale, legate între ele prin aceste tuburi, mesagele erau distribuite de cicliști. 10 Oraș din Ardeni, locul înfrîngerii și al abdicării lui Napoleon al III-lea (2 septembrie 1870). 11 În 1870 Carol I nu devenise încă rege. 12 Xilogravuri populare cu care unele clase sociale (mica burghezie și țăranii) își împodobeau locuința. 13 "Aș trebui". Cuvinte ce evocă supărarea și amenințarea (din Eneida lui Virgiliu, care le pune în gura lui Neptun, mîniat de vînturile care se deslănțuiseră). 14
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
al lui Ștefan I. Nenițescu, note succinte despre evoluția tiparului artistic, de la edițiile venețianului Aldo Manuzio la cărțile de lux românești, cum sunt Tulburarea apelor de Lucian Blaga, cu desene de A. Demian, și Satul meu de Ion Pillat, cu xilogravuri de Ioan Theodorescu-Sion. Actualitatea culturală e surprinsă la rubricile „Teatrale”, „Revista cărților noi”, „Cronica revistelor”. Multe texte rămân nesemnate: traducerea nuvelei Floarea de lotus a lui Henryk Sienkiewicz, parodiile, epigramele și catrenele vesele. L. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290507_a_291836]
-
De exemplu, "liliac" (mamiferul zburător) se pronunță în chineză "bianfu". "Fu" înseamnă și "fericire". "Coțofană" se pronunță "xique", iar "xi" poate să însemne și "bucurie". Cât privește forma de realizare, este similară picturii în stil tradițional chinezesc sau prin folosirea xilogravurii. Ca mod de exprimare, este specific picturii populare în combinație, fie cu modele tradiționale, fie cu reprezentări preluate din picturile artiștilor autohtoni sau ale picturii occidentale, creându-se în final un mod specific de exprimare artistică și un gen de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din Iași, opera lui C. D. Stahi este reprezentată substanțial, acope- rind întreaga arie tematică și repertorială a cre- ației proprii, prima grijă aparținându-i autorului însuși, asigurată prin donațiile amintite. Aceas- tă reprezentare cuprinde desene, gravuri pe me- tal, xilogravuri, pictură, în general, incluzând și copii sau interpretări după opere semnate de mari artiști europeni. În totalitate, această listă însumează aproximativ 100 de lucrări. Privită în întregul ei viața și opera lui C. D. Stahi reprezintă o imagine unitară, echilibrată
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
tehnica ștampilei, iar apariția sa este confundată cu apariția hârtiei. Dacă la începuturile ei tehnica ștampilei era rezolvată cu ajutorul suporturilor din piatră, iar imprimarea se făcea pe pânză sau bambus, ulterior folosirea lemnului ca suport a făcut trecerea către tehnicile xilogravurii. Xilogravura este prima tehnică de gravură, precedând gravura în metal. Blocurile de lemn săpate de egipteni și de chinezi pentru imprimarea textilelor sunt cele mai timpurii exemple, identificate din secolele Vși VI e.n. Tot din aceeași perioadă apar primele xilogravuri
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
ștampilei, iar apariția sa este confundată cu apariția hârtiei. Dacă la începuturile ei tehnica ștampilei era rezolvată cu ajutorul suporturilor din piatră, iar imprimarea se făcea pe pânză sau bambus, ulterior folosirea lemnului ca suport a făcut trecerea către tehnicile xilogravurii. Xilogravura este prima tehnică de gravură, precedând gravura în metal. Blocurile de lemn săpate de egipteni și de chinezi pentru imprimarea textilelor sunt cele mai timpurii exemple, identificate din secolele Vși VI e.n. Tot din aceeași perioadă apar primele xilogravuri pe
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
xilogravurii. Xilogravura este prima tehnică de gravură, precedând gravura în metal. Blocurile de lemn săpate de egipteni și de chinezi pentru imprimarea textilelor sunt cele mai timpurii exemple, identificate din secolele Vși VI e.n. Tot din aceeași perioadă apar primele xilogravuri pe hârtie făcute în China, țara de origine a acestui material. Etapele răspândirii gravurii în lemn în Europa sunt greu de definit. Folosirea ei în secolele XIII-XIV era limitată la imprimarea stofelor. Se crede că țesăturile astfel decorate au fost
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
și cronologia primelor imprimări xilografice europene pe hârtie sunt incerte. Cele mai vechi provin din ultimii ani ai secolului al XIV-lea și au fost lucrate în Germania și Italia. Explicația acestei întârzieri poate fi aflată în istoria fabricării hârtiei. Xilogravura nu a avut o răspândire comercială decât din clipa când morile de hârtie au putut furniza acest suport în cantitate suficientă, la un preț relativ scăzut. Cele dintâi gravuri pe lemn, opere ale unor maeștri anonimi de la sfârșitul secolului al
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
sau țări îi aparțin. Erau confecționate în serie și vândute de colportori la bâlciuri și în locuri de pelerinaj. Cu toată distribuirea lor masivă, s-a ajuns la paradoxul că astăzi sunt extrem de rare. Până la sfârșitul secolului al XV-lea, xilogravura rămâne un gen artistic modest, o artă minoră. Devine importantă după 1490, când tipografii și au dat seama că puteau confecționa cărți ale căror ilustrații erau imprimate simultan cu textul, la același teasc, în timp ce gravura pe metal în adâncime cerea
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]