105 matches
-
în urechi-mi bate Că sâmburele lumii e-eterna răutate!! Cîntați-o dar popoară! În glasu-adînc al stranei Voi mesteca legenda cea veche a Satanei. O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemetul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară... Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din rădăcine marea s-o-mproști în soare, Ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vină, Nu vezi că Delfinul tău moare În mare. ONDINA Vedea-vom! Să cânte Sirena ruga-vom De nu vei iubi-o - - îmi fură O gură! Tu dalbă Cu piepții de marmură albă O, dă-mi a ta gură - privirea Zâmbirea Pe mândra Sirenă ruga-vom Să cânte. De-i ști să reziști la {EminescuOpVIII 282} Atunce O undă în brațe-ți m-arunce, Că știu a iubi eu prea bine, Delfine. Ascultă! De vreme-ndelungată și multă În sufletul meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stele Mizeria-mi s-o cauți și dorul vieții mele! Un înger ești, un suflet ce-i rătăcit de mult Al cărui glas de noapte eu noaptea îl ascult! O, cine ești? îmi spune, de ce mă prinzi în brațe, De ce zâmbirea lină e-amor și e dulceață? De ce cuvântul buzei e lamură de miere? De ce-mi întinzi tu gura când sufletu-mi te cere Și sânul tău de marmur lași pradă gurei mele Și buclele-ți în valuri ca să mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu e ca și tine senină și cuminte... Oh vino! vin ș-acuma... surîde-mi ah! surâde Vorbește-ncet... la vorba-ți eu ochii-mi voi închide, Căci nu pot deodată cuprinde-a ta frumsețe... De-aud... nu pot să caut zâmbirea blândei fețe, De văd a ta cerească, armonic-arătare Urechea mea e surdă și gura-mi glas nu are... O, înger! stea din ceriuri... nemaigîndită! scumpă! {EminescuOpVIII 285} O! sufletul din pieptu-mi spre tine să se rumpă Ar vrea... Dar cine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dulcea stea de diamant Plină de iubire Ce vedea pe-al ei amant În al lumei mire POESIS În hăină de imagini cu fruntea visătoare Apar în fața lumei zâmbind cu întristare; Când veselă, când tristă, dar totdeuna jună, {EminescuOpVIII 291} Zâmbirea mea atrage, cântarea mea adună Mulțimea curioasă - ce o răpesc în cer, În visuri fără margini, în raiuri de mister; Și azi ridic palatul iluziilor dalbe, Și azi chem împrejuru-mi sororile-mi rozalbe Ca să le-ngîn viața și-n cupa lor aurie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
inimă nu se răni nicidecum de triumful tovarășului său de învățătură. Cu toate acestea, zicea Pergoleze, pusesem eu în Olimpiada mea toată instrucția și dumnezeiescul foc ce îmi dăruise cerul, aceasta era cel mai frumos al meu vis, cugetarea mea, zâmbire îmbălsămită preste care eu îmi luam zborul către viitor și către slavă...... Slava, vai! Romanii m-au respins cu ocară: o cabală nedreaptă, obraznică, urâcioasă m-a necinstit în ochii concetățenilor mei, și de față cu Enrieta de Serrei numele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi socotit că sunt călugări benedictini, numai că pe cap purtau bască. Mergeau iuțit, înturnându-și din când în când capul cu grijire. Când ajunseră în Văioaga Ursului, făcură popas. — Preacuvioase Metodiu, grăi cel tânăr cu sfială, dar nu fără o zâmbire scurtă în colțul gurei, îi fi și matale ostenit de atâta cale. Să stăm oleacă întru Domnul. — Domnul a dat, Domnul a luat! oftă cel bătrân, așezându-și ciolanele turcește. Fiule, urmă el scoțând de mâncare, să dăm trupului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
surprind suspinând câte-odată, O privesc, nu-înțeleg, și-s mirată Nu-i vorbesc și nici ea nu-mi vorbește Nici unul din noi nu vrea, nu-îndrăznește. Poate e - un vis, sau poate o nălucire, Poate că tristul liman vrea să respire, False zâmbiri și inima-mi geme, Zâmbiri de-o secundă ce dor peste vreme! Când vântul hain cu tristă suflare Nălucește-a furtună și umple paharul, Viața-i lovită din plin cu unde amare Și nu știi cine-i cenușa ori cine
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
nu-înțeleg, și-s mirată Nu-i vorbesc și nici ea nu-mi vorbește Nici unul din noi nu vrea, nu-îndrăznește. Poate e - un vis, sau poate o nălucire, Poate că tristul liman vrea să respire, False zâmbiri și inima-mi geme, Zâmbiri de-o secundă ce dor peste vreme! Când vântul hain cu tristă suflare Nălucește-a furtună și umple paharul, Viața-i lovită din plin cu unde amare Și nu știi cine-i cenușa ori cine e jarul! Doar nălucirea umple
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
mama‐ n nesimțire, Mâhnit adânc de‐acel simptom, Chemă pe doctori cu grăbire - Consult făcură între ei Dar nu căzură la‐nvoire. Mult lăudații semizei Se tot certau pe leacuri multe La capul jalnicei femei ... Curgeau și vorbe și insulte, Zâmbiri amare fără spor, și alte lucruri zise culte ... Dar omul nostru din popor Privi icoana minunată și le grăi ca din topor și mi‐i luă la goană‐ ndată; Apoi la mamă‐sa cătă În letargie cufundată ... Iar când din
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu fală al său nume Orișiunde -l va purta. Însă inimi iubitoare, Așa ochi, așa femei Ca‐ n Moldova, sfântul soare N‐ a văzut pe alte căi. Deci Moldova să‐ mi trăiască! Ea‐ i grădina românească, Patria amorului, Unde sunt zâmbiri mai sfinte și ochiri mult mai fierbinte Decât raza soarelui ! ștefan Petre TE VOI GĂSI... Răscolesc tăciunii unei flori de tei Sperând să te găsesc printre cenușă Te caut trist în ochii mei, Dar nu găsesc decât o teamă jucăușă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pe a stelei blondă rază, Acum secolii străbate, o minune luminoasă, Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri. Sau visând o umbră dulce cu de-argint aripe albe, Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe, Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet, El îi pune pe-a ei frunte mândru diadem de stele, O așează-n tron de aur să domnească lumi rebele Și iubind-o fără margini, scrie: visul de poet. {EminescuOpI 33} {EminescuOpI
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-i sur și rece - marea noastră-i de îngheț. Voi urmați cu răpejune cugetările regine, Când plutind pe aripi sânte printre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeți. Cu-a ei candelă de aur palida înțelepciune, Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune, Lumina a vieții voastre drum de roze semănat. Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră, Ce la vântul cald ce-o mișcă, cântări molcome respiră; Ochiul vostru vedea-n lume de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu va avea la ce trăi. .......................................... Pe malurile Seinei, în faeton de gală, Cesarul trece palid, în gânduri adâncit; Al undelor greu vuiet, vuirea în granit A sute d-echipajuri, gîndirea-i n-o înșală; Poporul loc îi face tăcut și umilit. Zâmbirea lui deșteaptă, adâncă și tăcută, Privirea-i ce citește în suflete-omenești, Și mîna-i care poartă destinele lumești, Cea grupă sdrențuită în cale-i o salută. Mărirea-i e în taină legată de acești. {EminescuOpI 62} Convins ca voi el este
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pîn-în poale Plutești ca visul de ușor. Din încrețirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc - S-atîrnă sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi și noroc. O vis ferice de iubire, Mireasă blândă din povești, Nu mai zîmbi! A ta zâmbire Mi-arată cât de dulce ești, Cât poți cu-a farmecului noapte Să-ntuneci ochii mei pe veci, Cu-a gurii tale calde șoapte, Cu-mbrățișări de brațe reci. De-odată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ca-n furtuna lui de patimi și mai mult să o iubească. Știe oare ea că poate ca să-ți dea o lume-ntreagă, C-aruncîndu-se în valuri și cercând să te-nțeleagă Ar împlea-a ta adâncime cu luceferi luminoși? Cu zâmbiri de curtezană și cu ochi bisericoși, S-ar preface că pricepe. Măgulite toate sunt De-a fi umbra frumuseții cei eterne pe pământ. O femeie între flori zi-i și o floare-ntre femei - Ș-o să-i placă. Dar o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
unde să pot aștepta fără să fiu Îmbrâncită de cei care, Într-o haotică mișcare, căutau, cumpărau, cărau... daruri pentru apropiatul crăciun! Afară era un ger care Îți spulbera orice urmă de plăcere, făcând să-ți Înghețe chiar și nervul zâmbirii. După ceva vreme, sosește și bunul meu prieten, căruia Îi Înmânez o carte. Am schimbat câteva impresii la cald. Nemilosul timp pândea Însă, cu ochi reci și vicleni, prietenul meu fiind nevoit să alerge spre locul de munca fără de care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în toată lumea, În văzduh și pe pământ. 5 Eu ș-atunci, în neființă, Vor fi încă norocit Că le sufăr aste toate Pentru una ce-am iubit* ÎNGER CU PĂR GALBĂN (Cîntec vechi de lume) (p. 634) În a ta zâmbire raiu-l regăsesc Înger cu păr galbăn, înger ce slăvesc, Viață și nădejde și amor îmi vin Din doi ochi albaștri ca ceriul senin, 1027 {EminescuOpXV 1028} 5 Și la glasu-ți piere chinul ca un vis Fericirea-mi râde, ceriul mi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
liniștită 20Dulce vis, Și al luncei vânt de vară Călduros Cîntă-n lira mea amară Lănguros. {EminescuOpIV 21} 25De-ai pătrunde c-o privire Al meu sân, Să vezi marea-i de mâhnire Și venin, Ai cunoaște-atuncia bine 30Traiul meu: Suflet mort, zâmbiri senine - Iată eu. {EminescuOpIV 22} CINE-I? (din drama "Steaua mării") Norul țipă, marea latră, Plioscăind de stânci în veci, Și scheletele de piatră, În natura cea maratră, 5Stau bătrâne, slabe, seci. În castelul trist și mare, Ce se nalță
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-nțeles, O, îmi surâzi cu gura ta fierbinte, Tu, înger blând cu ochii plini d-eres, Căci al tău zâmbet îmi aduce-aminte C-un înger ești ce fu din cer trimes, Ca să mângâi junia mea bogată Cu-a ta zâmbire dulce și curată. S-apropia, în aer suspendată, Și brațul ei grumazu-mi cuprindea, Priveam în sus la fața-i luminată, La gura-i mică, care surâdea - Din ochi albaștri raza-ntunecată, Plină de-amor în ochiul meu cădea, Talia ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
încet. {EminescuOpIV 116} Dar ieșind din templul sacru lasă gândul lui să cadă, Căci amorul îl așteaptă cu-a lui umeri de zăpadă Raze moi în ochii negri - el dă lirei alt acord: Căci femeile-l așteaptă cu șireata lor zâmbire, Brune unele ca gânduri din poveștile asire, Alte blonde cu păr de-aur - vise tainice de Nord. Dar venit-a judecata și de sălcii plângătoare Cântărețul își anină arfa lui tremurătoare; În zădar rugați peirea - muri se năruie și cad
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de ieri. Cedrii cad din vârf de munte și Livanul pustiește, Jidovimea risipită printre secoli rătăcește - În pustiu se-nnalță-n soare desfrunziții palmieri... O, lăsați să moiu în ape oceanici a mea liră! Să-mbrac sunetele-i dalbe cu a undelor zâmbire, Cu-ale stelelor icoane, cu a cerului azur; Să înnalț munții Greciei, scânteind muiați de soare, Cu dumbrave prăvălite peste coaste râzătoare Și cu stânci încremenite printre nouri de purpur. Peste văile adânce repezite-n regioane Nourate, stau ținute templele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de stânci în ruină, Pe-o stea prăvălită, cu cartea în mână, Adânc se gândește puternicul mag. "Părinte - el zice - și-adînc i se-nchină, Bătrânul meu tată aici m-a trimis ". "Venit-ai? - bătrânul răspunde - suspină, Pe fața lui trece zâmbire senină, C-o mână el cartea cea veche a-nchis. "Văzut-am din carte-mi, că viața bătrână Curând se sfârșește - ș-asupra-ăstui gând Uitat-am eu lumea - durere străină În suflet pătrunse, cu-aripi de lumină - Și pîn-mă uitasem scăpă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
numai al minții sbor de foc cutezător... Pe când mîna-ncă copilă pe-ochiul sânt și arzător Nu putea să-l înțeleagă, să-l imite în icoană. Însă sufletul cel vergin te gândea în nopți senine, Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger. Lângă tine-ngenunchiată, muma ta stetea-n uimire, Ridicând frumoasă, sântă, cătră cer a sale mâne. În pădurile antice ale Indiei cea mare, Printre care, ca oaze, sunt imperii fără fine, Regii duc în pace-eternă a popoarelor destine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ea plutind ca umbre Împărați din răsărit, Umbre regii și tăcute ce-urmau astrul fericit... Străluce pustia albă de a lunei raze ninsă, Iar pe muntele cu dafini, cu dumbrave de măslin Povestind povești bătrâne, au văzut păstorii steaua Cu zâmbirea ei ferice și cu razele de nea Ș-au urmat sfințita-i cale către staulul divin. ............................................................. Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul său, Dară inima-i deșartă mîna-i fină n-o urmează... De a veacului suflare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]