1,106 matches
-
celor care o apreciază și o cumpără. Un răspuns rezonabil ar fi că, dincolo de promisiunea abordării eficiente a problemelor de personalitate și de integrare, autorul care se încumetă la o asemenea muncă adresează mai degrabă o încurajare, un Hello! amical, zâmbitor și empatic, confirmare totodată a faptului - nu lipsit de importanță - că și alte persoane se confruntă cu tot soiul de dizarmonii, adesea similare, și că încearcă la fel de stăruitor, și uneori cu aceeași exasperare neagră să afle soluții. Apoi, dacă cineva
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
ascuns în anonimat, care trebuie să fi fascinat pe cititorul peruan: "În anii '60, cînta la Lima prima dată o orchestră compusă în mare majoritate de dizidenți români: premiera și recepția de rigoare. În acea seară, un personaj liniștit și zâmbitor, devine în chip neașteptat centrul atenției generale. Era momentul prezentărilor și Grigore Cugler, "Riri" pentru cei apropiați, a fost recunoscut de către unul dintre compatrioți: "Nu sînteți cumva rudă cu acel Cugler care a scris celebrul Apunake?" "Autorul nu e ruda
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
Valorosul, Emanatul, Marele Emanat, Emanel, Emanache, Emanaev, Ion Iliescu-Consens, Ion Iliescu-Liniște, Domnul Consens, Liniștea noastră, Eliot Ness-Iliescu, Trandafirul prezidențial, Ion de Oltenița, Omul din Oltenița, Ghinion Iliescu, Zîmbărețul, Zîmbilici, Zîmbilică, Președintele Ales, Cel Ales, Alesul, Alesul Majoritar, Alesul Națiunii, Alesul Zîmbitor, Realesul, Urmașul ciuruitului, Urmașul reales, Locatarul de la Cotroceni, Titanul de la Cotroceni, Farul de la Cotroceni, Unghie-n gît, Ăsta De-Acum, Actualul, Încă președintele, Destabilizatul etc. Ajungem astfel la actualul președinte, pentru care seria denominativă este extrem de redusă. Chiar în presa
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
la Buenos Aires sau la Kanberra era nevoie de ei, ci pe malul Dâmboviței, gata să înceapă lupta la baionetă cu rămășițele bolșevismului. Numai că noului președinte îi cam pierise cheful de confruntari. Păduricea de la Cotroceni, armata de chelneri silențioși, consilierii zâmbitori l-au demobilizat total pe insurgentul care, cu vreo lună-două înainte, promitea să fie un Sfânt Gheorghe luptându-se cu balaurul corupției și minciunii. "La ce atâta grabă?!", și-o fi spus. De ce să renunțe la plăcerea de a face
La adio (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16888_a_18213]
-
Nu mai știu dacă eu sau un coleg de grupă l-am ajutat în seara aceea pe palestinian să facă traducerea din română în engleză și invers, dar știu că a continuat să ne viziteze vreme de câteva săptămâni. Mereu zâmbitor și rostind aceeași propoziție-tip: "Faci la mine tema!" Zâmbitor, dar și imperativ. în acele seri am aflat că nu venise să studieze nici medicina, nici științele economice și nici măcar limba română. Ca și alte câteva zeci de conaționali, se
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
între grupuri pare a-l agasa peste măsură. Toate acestea încurajează ideea că Ion Iliescu a devenit foarte atent la felul în care va rămâne în istoria României. Masca zâmbitor-contondentă de la începutul anilor '90 are tendința să devină o mască zâmbitoare pur și simplu. E drept, condițiile politice interne sunt altele. Jalnica evaporare a opoziției, dispariția motivelor majore de conflict politic imediat, transferul discuțiilor și polemicilor mai ales în domeniul economiei îi lasă d-lui Iliescu suficient timp pentru filozofică, tihnită
Președinția (via "Plai cu boi") salvează monarhia! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15946_a_17271]
-
privată a F.S.N.-ului? Nu e, oare, o răzbunare a râurilor secate faptul că tocmai în parohia lui Miron Cozma oamenii au ajuns astăzi să moară de sete?! Că e și destul circ în brusca îngrijorare pogorâtă pe chipurile altminteri zâmbitoare ale guvernanților, n-am nici un dubiu. Când eu văd pe geam că, la Timișoara, apa băltește pe străzi iar ministrul de resort mă anunță că în Banat e jale, e clar că cineva trișează. Și cum să nu trișeze, când
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
nu-l credem atunci când ne va spune că, dacă rămânem, totul se va schimba, totul va fi mai interesant, mai funny, mai frumos, mai puțin plictisitor. Nici când va abjura de la violență și ne va promite suporteri pașnici, blânzi și zâmbitori și atmosferă romantică pe stadioane să nu-l credem. S-a terminat și gata! Nu mai există cale de întoarcere. În încheiere, niște versuri din modelul lui Crin Antonescu, Tu-dor Chirilă: „Adio, dragă fotbal! Noi, fetele, vom pleca în curând
Noiembrie, ultimul text despre fotbal by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19857_a_21182]
-
la începutul sec.XVI), ci la Arnota, ctitoria sa, scriitorul citește trăsăturile unui caracter din al cărui granit se dăltuiesc marii conducători: „În chipul tău smead și costeliv, înconjurat de o barbă albă și rară, în buzele-ți subțiri și zâmbitoare, în fruntea ta lată și înaltă, în ochii tăi mici și vii, afundați sub sprâncene negre și stufoase, îmi place adesea a descoperi câtă finețe, cântă înțelepciune și câtă energie trebuiesc spre a forma caracterul unui mare domnitor”. Șerban Cioculescu
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
minciuni au dominat discuțiile și, din nefericire, au influențat factorii decizionali. Peste tot au fost afișate poze de barbati ori femei tinere, arătînd sănătoși și sănătoase, zîmbind, cu fetele radiind de fericire, în compania unor copii drăgălași la fel de „fericiți” și zîmbitori că ei. Dar toate aceste imagini au fost o farsă. Un artificiu. „Familii curcubeu” fericite șunt puține, un adevăr ascuns și estompat de propagandă și dezinformare. O carte recentă - Fiicele lui Ieftae Iată însă că un grup de bărbați și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92485_a_93777]
-
pe jumătate plină. Când m-am întors la sculele mele, ce să vezi?! Un alt „pescar”, ceva mai bătrân decât mine - așa la vreo 70 de ani, înalt și gras, cu părul bogat, alb ca neaua, și cu o față zâmbitoare, de bunic sfătos - își pregătea sculele, lângă locul meu de prins pește. Da ce scule avea? Mamă-mamă! Undițe mufate, telescopice, cu mulinete noi și gută colorată (franțuzească), plute din dopuri lăcuite și pene frumos colorate, o grămadă de cârlige galbene
Amintiri de neuitat/ Colegul meu de pescuit – Așa l-am cunoscut eu pe Mihail Sadoveanu [Corola-blog/BlogPost/92731_a_94023]
-
Galerii foto Zicala"Muzica îi unește pe toți" îmi părea până vineri o vorbă fără prea mult adevăr. Acum, după ce am fost să îi ascult pe Mungo Jerry, lucrurile au căpătat o altă seminificație. Înconjurat de fețe zâmbitoare și alături de o prietenă dragă, seara mea în Hard Rock Café se anunța promițătoare. Ora 10 era stabilită ca fiind startul muzicii live de calitate. Evident că acolo unde e vorba de instrumente și nu de un CD, treburile au
Mungo Jerry la Hard Rock Café [Corola-blog/BlogPost/98342_a_99634]
-
întâlnesc în fiecare zi. Și pe bune că mi se pare că, încet-încet, se schimbă lucrurile. Un exemplu: sunt tot mai mulți cei care își cer scuze sau îți mulțumesc în trafic. Alt exemplu: chelnerii. Sunt din ce în ce mai politicoși și mai zâmbitori. Nu mai țin minte de când nu m-am mai enervat pe un chelner, iar pe cel mai scârbos din ultimele 5 luni nu l-am întâlnit în România, ci într-o țară unde, în general, oamenii sunt ceva mai distanți
De ce ne place atât de mult să vorbim urât despre noi, ca popor? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20260_a_21585]
-
copanul mai mare și bucata cea mai bună de tort? Că au o viață mai ușoară decât a celor care zâmbesc rar? Sigur ați observat, nu-mi ziceți că nu. Și e și normal să fie așa. Oamenii preferă fețele zâmbitoare celor severe și serioase. Când zâmbești, taximetristul te duce mai repede, vânzătoarea alege pâinea mai rumenită, chelnerul ia din frigider berea mai rece, doctorul scrie rețeta mai citeț, funcționara de la poștă te caută mai grăbit în registre, agentul de asigurări
Vorba dulce mult aduce, da’ să vezi cât aduce zâmbetul! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20915_a_22240]
-
azi. De cei încruntați, până și cățeii fug. Asta ca să nu-i amintim pe bebeluși. Să ne facă să zâmbim încearcă, în aceste zile, și pasta de dinți Signal. Există și o pagină de Facebook, unde vă puteți proba atitudinea zâmbitoare cu fotografii. Hai, la zâmbit cu noi. Uite, încep eu:
Vorba dulce mult aduce, da’ să vezi cât aduce zâmbetul! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20915_a_22240]
-
Simona Tache De când am văzut această reclamă, și mai ales fața veselă, blândă și zâmbitoare a soției domnului antilop Gnu, mă întreb o singură chestie: ȘI, DUPĂ PACE, CE O SĂ URMEZE? De ce am strigat? Ca să audă creativii care au făcut-o. Până ne lămuresc creativii, poate răspundeți voi: Ce urmează după pacea în familie, când
Ce urmează după pacea în familie? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18228_a_19553]
-
Recomandări Iașul este orașul meu de suflet și chiar dacă locuiesc aici de câțiva ani buni, în fiecare zi mă surprinde cu ceva nou. Străzile încărcate de legendă, clădirile desprinse parcă din cărțile poștale de demult și oamenii calzi și zâmbitori sunt ca un magnet pentru mine. La un moment dat, am fost plecată din oraș o perioadă mai îndelungată, iar când am revenit mi s-a părut cel mai frumos oraș pe care l-am văzut vreodată. Aș putea vorbi
Descoperă Iașul literar cu Icar Tours [Corola-blog/BlogPost/97432_a_98724]
-
lunii, nu pot să nu mă plâng de agresivitatea campaniilor de marketing, tonelor de oferte promoționale care titrează cu litere de-o șchioapă reduceri periculoase de Crăciun. Oriunde te uiți vezi vitrine împodobite, decoruri elaborate, zăpadă artificială, beculețe colorate, moși zâmbitori, globuri sclipitoare. În fiecare magazin, mall, mai nou autobuz, taxi sau cafenea urlă colinde, aceleași de pe vremea când eram copii, melodii pe care în alți ani le ascultam cu mare plăcere. Am cedat și eu impulsului de a le asculta
Christmas Shopping Spree [Corola-blog/BlogPost/97543_a_98835]
-
probleme? Cînd te gândești că există totuși, oameni cu boli grave, măcinați de boli cronice, chinuitoare, cu handicapuri grele, cu traume fizice și/sau psihice !..Ori, oameni cu mulți copii, care trăiesc în sărăcie cumplită și, totuși, mereu veseli, mereu zâmbitori, radiind o fericire interioară, misterioasă...Dovadă că Fericirea nu se măsoară cu etaloanele Suferinței. Dar Suferința? Ce este și cu ce se măsoară? Uite la Gigi și Silvia! În loc să se acopere cu vălul vrăjit al Iubirii, ei îl rup cu
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
balonașe de săpun. Cum se mai zvârcoleau! Cum mai săreau în sus! Ca în mașinăria aia de la Loto. Zburau...zburau ca nebunele spre un câmp luminos...Când ajungeau acolo pluteau liniștite...Și în lumina ’ceea puternică, străluceau ca niște curcubee zâmbitoare... Până când se repezea vârtejul în ele, le răsucea, le amețea și le arunca în jos, în hăuri de beznă, unde Marele Întuneric, stăpânul haosului le murdărea cu duhori infecte. Bietele suflete...! Cum se mai răsuceau acolo ca animalele în cușcă
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
aceasta se transferă pe chipurile oamenilor, în atmosferă. Este adevărat că unele lucruri evoluează încet. De altfel, tot ce evoluează încet este și durabil. Vorbeam cu soțul meu Andrei, am remarcat încrâncenare, când intri în magazine nu găsești fața ceea zâmbitoare care te servește. Aerul miroase a încrâncenare... Se explică prin frământările etnice, economice, prin sărăcie. Prin asta a trecut și România. Dar nu poți să faci întotdeauna referire al dimensiunea economică a vieții tale, lucru care nu-l fac cei
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]
-
să-i fie aproape un asemenea om. Pare-se, are prieteni., cum să nu aibă?! Nu e ursuz, nu arată a fi omul ascuns, izolat, deși are în toată purtarea sa și o anume frăgezime, timiditate, chiar dacă este prietenos și zâmbitor. Cum s-ar purta oare, mai mult decât se poartă cei ce par păuni, de încrezuți și extravaganți ce sunt, dacă ar avea măcar o umbră din toată popularitatea admirabilă a actorului George Mihăiță?! Ca zeii pe pământ, pesemne! Oamenii
GEORGE MIHĂIŢĂ. UN ACTOR TÂNĂR, DOAR TÂNĂR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377104_a_378433]
-
mine după Câțu-Mâțu? -Îhî!a spus bucuros Mărin. Înarmați cu clopoței și un coș de răchită, am plecat pe uliță strigând la fiecare poartă cunoscuta cimilitură. Încet, încet, coșul se umplea. Aproape se apropia de jumătate. Gospodinele veneau la poartă zâmbitoare și toate ne dădeau cuvenitele ouă. Cum s-ar zice azi, afacerea mergea șnur. Când, deodată, ca din senin, ne-a apărut în cale un bărbat tânăr, s-a uitat în coșul nostru și a mustăcit cu prefăcută mirare: numai
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
greu te lăsai plânsă și sărutată/ și ne-a cuprins o mare întristare,/ păreai acolo de totdeauna/ iar noi păream veniți din întâmplare.// Nici nu știam ce-ar trebui să facem,/ noroc că tu știai să te porți,/ tu stăteai zâmbitoare și calmă,/ în mijlocul celorlalți morți." (M-așteptasem să fii numai tu). N-aș fi semnalat așa de insistent importanța lucrăturii migăloase și rolul nicidecum secundar al aplicației într-o poezie cum e cea dintre copertele Urcării muntelui, dacă nu aș
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
dușmănia lor ar porni de la conștiința unor valori adverse, dacă violența lor ar fi o reacție de gîndire, totul ar fi salvat. Dar nimic nu e serios, nimic nu e grav, nimic nu e adevărat în această cultură de pamfletari zîmbitori. Mai ales nimic nu e incompatibil. Iată o noțiune care lipsește total vieții noastre publice, pe toate planurile ei: incompatibilul. În cultură, ca în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet. Avem de aceea o cultură
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]