70 matches
-
din Gara Centrală, Vilma ieși glonț și se duse să plîngă În bucătărie. Nilda nu putu suporta nici ea, ieși și-i trimise În locul ei pe majordomi. Julius simți o mare ușurare cînd Îi văzu intrînd pe cei doi majordomi, zîmbitori și cu fețele neplînse. Sosi Îndată și Carlos cu o sticluță cu calmante, medicul spusese să recurgă la ele În caz de nevoie. — Ia să vedem, Julián... Carlos avea dreptate: a doua zi s-a trezit liniștit, dormise bine. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dimineață. Abia se ținea pe picioare, dar voia neapărat să danseze. Și lui Susan i se făcuse tare milă de bietul băiat. Dar venise totuși momentul să facă ceva ca să scape de el. Juan Lucas, cu paharul În mînă și zîmbitor, se apropie și-l luă prietenește de braț. — Prietene artist... Arhitectul la modă auzi ceva care-i plăcea și se Întoarse să-l privească, trebuia să-i facă o casă... GÎndul acesta sau cine știe ce alte gînduri se amestecară cu casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
complet Încurcat și ridicol și se gîndea că cel mai bine ar fi fost s-o lase pe fată la de Altamira și să plece, fiindcă Julius pesemne că era lihnit de foame. Coborîră toți trei de pe terasă și Înaintară zîmbitori printre puținele grupuri de invitați care mai stăteau Încă de vorbă În patio. Arhitectul la modă se Îndrăgosti iarăși de Susan, văzînd-o cum trecea și vorbea englezește cu suedeza care Înainta cam ponosită și cu douăzeci de ani de frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
luă paharele de vin cu gesturi franțuzești și un salariu foarte bun și se Îndepărtă patinînd printre mese; puțin mai Încolo se Întîlni cu un alt maître și desenară Împreună un arabesc, patinînd acum Într-un singur picior și alunecară zîmbitori, aplecîndu-se Înainte și cu piciorul sting Întins Înapoi, pînă ajunseră la masa unde premierul terminase de mîncat prăjitura cu cremă și voia să plece. Juan Lucas regreta În clipa aceea că nu are o minge de golf pentru a i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în speranța că aparatul fotografic va înregistra o căzătură fatală, de la mare înălțime, pe rumegușul de jos. Când corul începu să cânte pentru a doua oară, i se alătură tot ansamblul și în timp ce se balansau, atârnau, se smuceau și pluteau zâmbitori, cântau cu entuziasm despre succesul ce trebuia negreșit să urmeze. — O, Cerule! strigă Ignatius, incapabil să se mai abțină. Floricelele de porumb îi lunecară pe cămașă și se adunară în faldurile pantalonilor. Ce degenerat a putut să producă acest avorton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Parcă eu de-astea mă țin! ― Mai ai de gând să stai mult? ― Nu, sânt gata numaidecît! Fără să vreau, mă gândesc la Barbă și la cuvântarea lui. Ce de profesori erau în jurul directorului! Mai toți bătrâni, unii încruntați, alții zâmbitori... și mai toți moțăiau din cap cu multă bunăvoință, în semn că așa este tot ce spune Barbă! Ba unii aplaudau, și după ei se luau și cei câțiva părinți rătăciți pe-acolo. Când a terminat de vorbit, s-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
scoaseră un sunet jalnic. Asemănător unui scheunat de câine. Mașa Își ciuli urechile Înroșite de ger și ascultă ecoul: sunetul semănă Într-adevăr cu un scheunat de câine. Priveau spre propriile imagini răsfrânte În adâncuri. Trei chipuri Îngrijorate și unul zâmbitor, al mamei, care voia, pesemne, să-i Încurajeze. Nicanor dădea a lehamite din mâini: tovarășii aveau să ajungă și aici. Bruma de agoniseală pe care reușise s-o strângă avea să se risipească precum pleava-n vânt. Nu-i părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
moment, dar e suspectat de poliție și considerat o persoană foarte periculoasă. Nu știe oare Gaston ce-l așteaptă dacă pornește atât de senin în căutarea acestui asasin? Dacă ar ști, n-ar sta el atât de liniștit și de zâmbitor, privindu-i pe copii cum se joacă.“ — Ascultă, Gaston... — Da. Tomoe mai repetă o dată întrebarea pe care i-o pusese de atâtea ori. Vorbea ca o mamă care-și dădăcea copilul greu de cap. Chiar ai de gând să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la guvern de către căminele apusului fericit, În special acea frază contagioasă cu care se Încheia, Mai degrabă moartea, domnule prim-ministru, mai degrabă moartea decât așa o soartă. Când filozofii, Împărțiți ca Întotdeauna, În pesimiști și optimiști, unii ursuzi, alții zâmbitori, se apucau să Înceapă din nou pentru a mia oară disputa răsuflată a paharului despre care nu se știe dacă este pe jumătate plin sau pe jumătate gol, dispută care, transferată la chestiunea care Îi adunase aici, s-ar reduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ar putea veni să lucreze la olărie, n-a vrut pur și simplu decât s-o facă să renunțe la vopsitul păpușilor, ca nu cumva să vină mâine sau mai târziu un ordin de anulare a lucrării de la subșeful cel zâmbitor sau de la superiorul lui, fiind ea nevoită atunci să suporte suferința de a abandona munca neterminată, sau, dacă va fi terminată, nefolositoare. Mai surprinzător ar fi comportamentul Martei, impulsiva și într-un fel nepotrivita bucurie în fața unei îndoielnice supoziții că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
brațele pline de azur și culoare sau abisul flămând. Am participat la cursul festiv de absolvire a unei clase de a XII-a. Eu le-am Înmânat diplomele și albumele. N-am să le pot uita tremurul mâinilor... Au pășit zâmbitori pe scenă, Încercând să ascundă emoția care-i devora pe dinăuntru. Mâinile i-au trădat! Nici nu se putea altfel. Erau conștienți că se despărțeau de o anumită etapă din viața lor. Erau conștienți că aceste clipe mirifice nu se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să scriem. Mâna ne ajută să ne exprimăm prin gesturi gândurile. Mâna ne ajută să creăm arta. Mâna ne ajută să ne conectăm la ceilalți. Mâna este un puternic simbol al puterii și energiei În interacțiunea dintre oameni.” Au pășit zâmbitori pe scenă, Încercând să ascundă emoția care-i devora pe dinăuntru. Impsibil! Întreaga făptură le era cuprinsă de freamăt, de gânduri ce purtau În structura cea mai fină - sunetele silențioase ale destinului. Nici nu se putea altfel. Erau conștienți că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pare că toată lumea mă încuraja în acest sens, dar mai cu seamă vârstnicii. Iconoclast cum eram, n-am mai avut timp să mă gândesc și la moarte. În schimb, v-am demascat pe voi toți - bătrâni nenorociți - în timp ce voi acceptați zâmbitori. Era ca și cum totul vi se părea minunat... Și dacă mă gândesc la ce a fost, nici nu arătam rău pe atunci. Aveam părul ondulat, dar sănătos, electric. Pântecul îmi era plat, dinții albi. Eram mai bun pe atunci. Dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai târziu: „Khamenei, Rahbar!“. Dintr-odată știu că sângele ei curgea roșu și verde și că țara ei o întrista, dar că erau lucruri în care nu poți s-alegi: poți să vii dintr-o țară băftoasă sau bântuită. După ce zâmbitorul ei star a-necat Revoluția verde de catifea și a înroșit-o în piețe, la Universitatea Azad și în intersecția Enghelab, Sonia a continuat să croiască și să facă Islamul să devină la modă. A tăiat prosoape și scutece, rochii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
recunosc că era, pur și simplu, caraghioasă, deși cam asta era situația. Trimisul se numea Zoran. Cel puțin așa s-a prezentat, surâzând afabil, de parcă am fi făcut cunoștință Într-un salon monden. Cam extremiști indivizii: fie excesiv de sobri, fie zâmbitori cu sau fără motiv. Mi-era dor de un om normal. - Domnule profesor, vă rog, În primul rând, să primiți scuzele noastre pentru maniera neobișnuită În care am fost nevoiți să procedăm pentru a intra În contact cu dumneavoastră, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Anuanúa, șapte dintre fete, centura regală, chiar și Marea Perla Sfântă erau la adăpost. Fusese o călătorie lungă și dificilă, dar meritase. Totuși, bucuria lor nu dură decât câteva secunde, atât cât îi trebui prințesei Anuanúa ca să se posteze în fața zâmbitorului Miti Matái și să-i ceară direct și fără ocolișuri: După moartea tatălui meu îți poruncesc, ca regina a insulei Bora Bora, să mă duci înapoi pe uscat, alături de soțul meu, regele Octar. Dacă lumea s-ar fi oprit, daca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iarbă, Bătrânii răspund, murmurând rugi în barbă. Pomii salută cu ramuri de flori, Pe cer nu mai văd nici umbră de nori. Grădinile își pun mantie regească, Ne-mbie arome, de miel și de pască. Copiii se joacă și-s zâmbitori, Natura întreagă e-n sărbători. Miroase a muguri, e soare și viață. În verdele crud azi priviri se rasfață. Pe aripi de zori tremură vantul, Vestea de sus alină pământul. -Hristos a-nviat, strigă vesel o floare! -Da e viu, zic
De Pa?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83296_a_84621]
-
strident și șovăielnic, În timp ce-și șterge ochii din care-i șiroiesc lacrimile: Spune-i... Elsei... și glasul i se frînge Într-un chicotit subțire, e nevoit să se oprească să-și șteargă iarăși ochii. — Ce zici? Întreabă călătorul zîmbitor țipînd. — Spune-i Elsei, Începe din nou cu mai multă forță, că mătușa... Bertha... ah, Doamne! geme din nou istovit, se oprește, Își șterge ochii din care-i șiroiesc lacrimile și cade Într-o tăcere paralizantă. — Cum?... Ce-ai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
demersul interogativ este logic și complet. Întrebarea finală poate fi folosită ca să primiți feedback în legătură cu abilitățile dumneavoastră de moderare. Dacă ceva nu funcționează, participanții sunt de cele mai multe ori dispuși să vă spună ce anume nu este în regulă, dacă întrebați zâmbitori și le explicați că doriți să vă îmbunătățiți calitatea muncii. Uneori le explicăm participanților: „Acesta este primul dintr-o serie de astfel de focus grupuri pe care dorim să le organizăm. Aveți sfaturi care ne-ar ajuta să îmbunătățim calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
Domnului ca să se nască Mesia. Din acest motiv și datorită similarității dintre revelațiile Fecioarei si ale lui Iosif și revelațiile fratelui Fiacre, nașterea Delfinului a fost privită ca un act mistic, de bunăvoință divină, semn că Dumnezeu privea din nou zâmbitor la Franța și supușii săi. După venirea pe lume a lui Ludovic al XIV lea, regele a declarat sărbătoare națională și a închinat regatul Fecioarei Maria, dând naștere, așa cum numește Alexandre Yali Haran„cristomimetismului“ imaginii viitorului suveran. Într-o epocă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]