359 matches
-
lor social : Urechea muzicală nu e totul / Mai e și muzica, domnilor, strigam / Chiar în vreme ce pasărea măiastră / Cădea de pe ram". Lipsit de orice echivoc stilistic, scrisul Ilenei Mălăncioiu dovedește talent și inteligență, deopotrivă de limpezi în magia rostirii. Chiar dacă pune zăbală sentimentalismului ei de tip elegiac, lupta cu sine este acerbă : ,Simt arcul ultimului nerv bine întins / Și aștept să văd ce se întîmplă; / Ca într-o vînătoare lăuntrică / Inima trage către tîmplă".
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
Of, Margine, Margine, / cu buzele agere! La movila cu sulfine / a murit calul sub mine, / amândoi sub anatem / aolică șo cherdem. Și cum stam cu șaua goală / și cu frâul alandala, / până să-mi dezleg sandala, / mi-a ros rugina zăbala.” În ultimele două stihuri, Baltag parafrazează un cunoscut „poem într-un vers” al lui Ion Pillat. Adresându-se unei statuete din Antichitate - o tanagra -, poetul dintre cele două războaie mondiale constată că : „De când îți legi sandala, s-au dezlegat milenii
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
cuvintele i se supun lui Cezar Baltag „cum vine calul la palmă” (Ultima ursitoare). Într-o strofă de descântec, o ursitoare îl „leagă” pe cel chemat cu un joc obsedant de rime interioare: „Cum se leagă cerc de doagă / și zăbala de dârloagă / și dârloaga de stănoagă / și stănoaga de zănoagă...” Aceste sonorități folclorice se continuă în glosa baltagiană Pulberea, dispusă de autor la capătul volumului Madona din dud, și încheiată cu două stihuri în limba Ecleziastului : „Știu un zvon pe
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
mai termină odată și pe țigănușul ăla l-au închis că furase inelul din degetul femeii găsite sub dărîmături ordinea e bestială logica o adevărată leprozerie cînd nu mai înțeleg trebuie să mă joc nu pot să țin la nesfîșrșit zăbala între dinți spuma dintre buzele calului e emanația unei umilințe nazismul comunismul scularea și stingerea totdeauna cînd noaptea e mai dulce ciocîrlia a fost nu privighetoarea dar cînd culorile zilei și ale nopții se uniformizează cum dimineața la mare cerul
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
împovărați de multe gânduri, doar tăcerea-și torcea firul, cu nerăbdare, când legi nescrise s-au deșirat în rânduri și-am dezlegat gândul păstrat, întrebare. Gândului ostenit i-am pus hamuri-cuvânt și-am înhămat caii ce zburdau pe pereți, iar zăbale le-am tras din fuioare de vânt, căci fără potcoave vor părea petrecăreți. Dintre tăcere și cuvânt izvorăște alt gând, filon de nădejde prin deșertul singurătății, neostoit dar optimist mi-e gândul flămând, chiar dacă-n fiece zi, e mai mic
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
și cuvânt izvorăște alt gând, filon de nădejde prin deșertul singurătății, neostoit dar optimist mi-e gândul flămând, chiar dacă-n fiece zi, e mai mic fitilul vieții. Caii gândurilor trec la trap printre poeme, am învățat să-i strunesc cu zăbale de dor, dar înfășurată-n speranță, aștept o vreme, ... Citește mai mult CAII GÂNDURILORUmerii erau împovărați de multe gânduri,doar tăcerea-și torcea firul, cu nerăbdare,când legi nescrise s-au deșirat în rânduriși-am dezlegat gândul păstrat, întrebare.Gândului ostenit
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
mult CAII GÂNDURILORUmerii erau împovărați de multe gânduri,doar tăcerea-și torcea firul, cu nerăbdare,când legi nescrise s-au deșirat în rânduriși-am dezlegat gândul păstrat, întrebare.Gândului ostenit i-am pus hamuri-cuvântși-am înhămat caii ce zburdau pe pereți,iar zăbale le-am tras din fuioare de vânt,căci fără potcoave vor părea petrecăreți.Dintre tăcere și cuvânt izvorăște alt gând,filon de nădejde prin deșertul singurătății,neostoit dar optimist mi-e gândul flămând,chiar dacă-n fiece zi, e mai mic
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
și cuvânt izvorăște alt gând,filon de nădejde prin deșertul singurătății,neostoit dar optimist mi-e gândul flămând,chiar dacă-n fiece zi, e mai mic fitilul vieții.Caii gândurilor trec la trap printre poeme,am învățat să-i strunesc cu zăbale de dor,dar înfășurată-n speranță, aștept o vreme,... XXII. POEM DE IUBIRE, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. Am deszăpezit gândurile prinse-ntre troiene, în suflet pâlpâie lumânarea ce picură amintiri, altă
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
fi eu... Clipă, o, rămâi! Am rămas prosternată ca un dac la picioarele Columnei traiane: mal, mazăre, viezure, îngânam nătâng... am pășit în universul tău tumultuos ca o cascadă, am zărit roibi înspumați zvâcnind lateral să nu li se pună zăbala, m-am simțit ca Zalmoxis, sclav la Pitagora, neînstare să cuprindă în memoria sa toate paradigmele matematicii și filosofiei... eu am rămas contemplând râul calm unde piroga s-a echilibrat continuând să alunece pe mare... un timp am crezut că
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > BĂIERILE DURERII Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Noaptea-și tăiase limba. Călare pe cumpăna zilei-surcea, dracii, schimbaseră zăbala timpului cu căpestre de frânghie, să-mi încerce băierile durerii, ceda-voi, ori ba? Mă dibuiseră mulți, dar nu-mi știa durerea niciunul. Plângeau pereții de mila-mi, strângându-mă la piept, cu surde-gemete-mi mângâiau în alint fruntea. Eu, însă
BĂIERILE DURERII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382389_a_383718]
-
pentru întâia oară Zăpada îngerilor rece. De-om fi ajuns la steaua nemuririi Acolo-i doar lumină și senin Acolo este patria iubirii Acolo nu-s nici lacrimi, nici suspin. Acolo sânt pășunile celeste Și caii pasc pe câmp fără zăbale Nu sânt ca în statuile rupestre Purtând armură pe grumaz și șale.” „Păcatul prim din naștere m-apasă Și-aș vrea plecarea să mi-o mai amân; Durerea grea de aripi nu mă lasă Mergi, calule, eu trebui să rămân
MANEJ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382901_a_384230]
-
trebui să rămân.” Ai mei sânt îngropați sub coarda viței Pe un tăpșan pe care îl iubesc Deși-s străin, de plaiul mioriței Mă leagă tot cei sfânt și omenesc. Un cal frumos mi s-a oprit în poartă Fără zăbale, fără frâu, fără stăpân. „Eu port o cruce, și-s legat de-o soartă Mergi, calule, nu-s gata, mai rămân.” Referință Bibliografică: MANEJ / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2128, Anul VI, 28 octombrie 2016. Drepturi de
MANEJ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382901_a_384230]
-
beznă. Observă o umbră enormă, În stânga, care se năpustea asupra lui. Pentru o clipă, crezu că un centaur uriaș dădea năvală peste dânsul. Corso Donati ajunsese În momentul acela la colțul rampei și Își cabrase armăsarul strunindu-l violent din zăbală. Garda lui personală dădea fuga. Pericolul cel mai imediat Îl reprezentau trei bărbați Înarmați cu platoșe greoaie, care alergau cu brațele Întinse ca să pună mâna pe el. Recunoscu plin de mânie tunicile gărzii mercenare a lui Acquasparta. Era și omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
umbră, dropie fără sare! Eu citesc, fraților, dați-mi voie, citesc mult, nu mă joc, am învățat să citesc pe cal! Pot citi și la trap și la galop, vă dau cuvântul meu de om! Dar până când? Urăsc corturile, harnașamentele, zăbala, dormitul ca iepurii pe care-i mănânc, iarba naltă din care nu știi cine și cum și de ce sare, goana când pe stânga, când pe dreapta; mă calcă pe nervi chiotele, strigătele, năvălirile, omnes, omnes! Vreau un loc liniștit, fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un sat, după ce dăm foc unui conac și ne încărcăm de pradă, ajungem la o câte-o răscruce și ne întrebăm: Ce-i de făcut? încotro s-o apucăm? Sufletul nostru e ros de îndoială, caii noștri sunt roși de zăbală, așezările ne sunt departe, stepa e uriașă și nevestele mici. Dacă te cobori de pe cal iarba ți-ajunge la umeri și nu mai vezi nimic în fața ta: iată de ce ne uităm noi atâta la cer; e singurul lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o cegă mai mare sau la un șalău, sau cînd strîngi hățurile ca să te ferești de o Încercare neașteptată, cînd din marginea pădurii Îți sare În fața căruței un urs ori Îți apar doi tîlhari, dintre care unul Înhață calul de zăbală, iar celălalt Îți Împlîntă țevile puștii În piept, luînd el cîrma; se aude o Împușcătură bubuitoare ca dintr-o pușcă de vînătoare, oricum la fel de răsunătoare pe strada pustie care dilată ecoul. A doua și ultima oară cumpărătorul folosise biciul cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu lauri. La cele patru colțuri ale carului pășeau, odată cu el, tot atâția sclavi Înlănțuiți: un maur, un tătar, un alb și un al patrulea costumat În triton. Frederic Își ținea În mâna dreaptă cupa de aur, iar În stânga strângea zăbala unui centaur călărit de un bărbat purtând o mască cu două fețe, care venea Înapoia carului, izbind cu copitele În dalele de piatră. - Un centaur? murmură Dante. Fără să ia În seamă Întreruperea, Marcello continuă: - Înaintea carului pășeau șapte fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
culorile strigă în peștera așteptărilor? asta ești fericire? cine ești, umbră cu trup de femeie, furișându-ți picăturile de vopsea printre speranțe? cine ești tu, închisoare a iubirii? colivie a încercărilor cerului într-un pumn de pământ? ...strigă armăsarul mușcând zăbala, înainte de-a-și frânge trapul, în barierele de gheață ale umanului... Referință Bibliografică: cine ești? / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 423, Anul II, 27 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile
CINE EŞTI? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364533_a_365862]
-
așezat hamul pe el, fără probleme, calul răspunzându-i liniștit la comenzi. Emanuela îi vorbea cu voce joasă tot timpul, mângâindu-l în timp ce îi lega curelele la hlube. După ce a terminat, i-a pus hățurile și i-a așezat ușor zăbala în gură. A căutat coasa, furca, cutea pentru ascuțit coasa, care acum era în stare pefectă, fiind probabil pregătită de tatăl ei. Pe Emanuela o mulțumea aspectul acesta, deoarece surpriza va fi deplină... Zâmbind mulțumită, așeză scaunul, perna de burete
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
croit de către secretarul literar și PR Oana Georgescu, o colaboratoare pentru multe din făptuirile mele ziaristice, într-un asemenea mod în care cuvântul e fără puterea de a o spune. Artiștii Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” sunt cai nestrânși în zăbale, liberi, frumoși, zguduind nu pământul sub copite ci văzduhul sub care e aninată scena, nevârstnici, tineri cu toții în suflet, năpădind în iureș viața spectatorilor, alinând-o, îmbucurând-o, îmbogățind-o. Cu toate că fiecare duce în adâncul sufletesc o patimă, o nedreptate
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
Modesto la Frisco, aproape aceeași distanță până la Parcul National Yosemitti din Sierra Nevada pe care aveam s-o parcurgem câteva zile mai tarziu. Mii de mașini de toate culorile și mărcile își “strunesc” cu greutate “caii putere”, până ce scăpați din “zăbala” limited speed vor alerga nebunatici pe firul de beton al uriașelor panglici rutiere cu câte trei și patru benzi de circulație pe un singur sens, o lărgime care confirmă deloc ipoteticul “principiu al vastității” pe care se reazemă rânduielile vieții
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
veșniciei; / O clipă au crezut că-s izbăviți, / Că sunt stăpânii holdei și ai gliei. // Dar alți boieri, mai noi și hodiniți, / Pe bani puțini le fur' agoniseala, / Nimic nu s-a schimbat la obidiți / Atâta doar că alții strâng zăbala. Că nu-s mai împărați și proletari/ În lumea noastră? Totu-i o minciună! / Doar cei bogați, egali mi-s și sunt tari/ Iar ceilalți, obidită, biată turmă. // Cât alți fanarioți de pe pământ / Cu-ai noștri merg, ținându-se de
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
nr. 852 din 01 mai 2013 Toate Articolele Autorului Vis de vis depășim caii somnului cu șeile goale la sosirea dimineții Sângele urcă și coboară coline; știe drumul se grăbește, e încă departe de galopul nebun. Inima-l strunește din zăbale ca pleoapele să cuprindă cerul și cu lacrimi de ploi, să ude pământul rumen fugărit de vânt. Apoi ca o trecere prin câmpie lasă amintirea în gândul femeii, la început un plâns, un nechezat departe la cotitura râului sălbatic unde
CAII SOMNULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348037_a_349366]
-
statuie a zvâcnetului calul reazemă bolta în nări și copita stemă a libertății lui sudează nervos cerul de pământ nobilă dăltuire de curaj doar fluturele roșu îl inimii bate temător în pupila uleioasă și dilatată trădându-i ancestrala teamă de zăbală NĂUCA VARĂ, CÂINE TURBAT a venit vara în câmpie fecioarele sechestrează soarele în anafoarele ochilor minciunile lor vestimentare fac flăcăii să calce în străchini când vântul mai scapă din câte-o crâșmă ce închide peste program cireșii își mușcă buzele
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
Acasa > Stihuri > Momente > PRINȚESA PRIMĂVERII Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 426 din 01 martie 2012 Toate Articolele Autorului O caleașcă învechită, cu roțile scârțâind, Se apropie prin ceață, printre gene-o văd venind. Caii merg mușcând zăbala și se opintesc pe rând, Mai nechează câte unul, aburi scot pe nări suflând. Nici birjarul nu mai poate biciul să-l plesnească-n cai, Doar din când în când tresare și mai strigă: „Dii măi, hai!’’ Că nu știe
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]