95 matches
-
Un salt. Fie în Lethe, fie în lumea palpabilă și nerotitoare. Ieșirea din amnios. („De-ai ști ce tulbure-i cînd te-ai oprit.../ E izbitura limitei sub stele, rămînerea în cruce” - Gimnast la inele) „Viața mea e o fereastră zăbrelită des cu limite./ Iar dincolo de ea stă ascunsă Fiara-Infinit” (Fiara-Infinit). Aceasta pare să fie drama trăită de poetul care, de altfel, imaginează spații ilimitate, mări și țărmuri fără-nceput și fără sfîrșit, aproapele și departele. Ei bine, dorința aceasta de
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
din comediile sale: Dimineața mă voi afla, să te văd, la biserica ta; după-amiaza, de vei ieși, la promenadă te voi Întâlni; la Prado voi merge pe seară, aproape de carâta-ți ușoară; apoi, pe strada ferită, șopti-voi la fereastra zăbrelită. Astfel: mesă, Prado, plimbare, rúa, grilaj, Strada Mare sunt a iubirii recapitulare. Nu exista, prin urmare, loc mai potrivit ca acela, pentru ca monarhul nostru, al Patrulea Filip, galant cum era În anii tinereții, să hotărască a organiza acolo prima Întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
în A-me-ri-ca, Am un băiat dincolo de mare, Am un băiat în A-me-ri-ca, Și cu mine-o să se-nsoare. Se uitară printr-o gaură dintre traverse, spre un drum cu digul canalului pe o parte și pe cealaltă cu ferestrele zăbrelite ale unui depozit. O fetiță sărea coarda și-și cînta într-un cerc de lumină sub un felinar. — Copilul ăsta-i prea mic să fie treaz la ora asta, zise Coulter. La ce rînjești? — O clipă am crezut că vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe Moșilor, străbătuse centrul orașului și în cinci ore ajunse pe aleile încărcate de locuri de veci ale cimitirului Bellu. Aici casele de piatră cu decorații de marmură și bronz înnegrit, cu statui și poze ovale, cu uși și geamuri zăbrelite, dădeau impresia unui oraș locuit de o altă specie, cu alte nevoi și altă anatomie. Chiparoși triști se desfoiau spre cer. Întortochindu-se printre morminte și cavouri, dricul ajunse în fața unei construcții stranii. Era o casă roz, care lucea nostalgic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
asta. Nici măcar nu ne-o imaginam, în loc de orice reprezentare cuvîntu-ăsta ne aprindea în minte lumina verde a fricii. Copiii mai mari fuseseră pe terasă, și asta le dădea prestigiu și încredere-n sine. Ei povesteau despre ușa îngustă, cu geam zăbrelit, care dădea în afară, despre balustrada de beton dincolo de care vedeai tot orașul și, dacă te aplecai, mai vedeai și șoseaua ca-n fundul unui puț, cu tramvaie și mașini minuscule... La opt era și casa liftului, și se vorbea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
capătul ultimei mișcări, se ivi Lumina." Cedric se-nfioră în sine și tăcu pentru câteva clipe. Noaptea era-n toi, și stele mici și-nghețate de iarnă înțepau ca acele peste Tîntava. Dar în casa bătrânească, prin ferestrele mici și zăbrelite, nu pătrundea nici o geană din aerul de cleștar al nopții. Surorile ascultaseră povestea cu palmele peste gură și cu pupilele atât de dilatate, de parcă în țuica din cănițele de lut ar fi presărat, aidoma bunicelor lor, sămânța fatidică de țigan
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de sticlă pisată sub ștergare de borangic, odaia umbroasă cu pământ pe jos, lampa cu sticlă din perete, oglinda înclinată și grinzile cu busuioc ale tavanului, crengile părului, pline de pere mălăiețe ciugulite de păsări, bătând în geamul îngust și zăbrelit, toate acestea-nsemnau pentru Mircișor o lume enigmatică, de care-i era puțin teamă, dar după care și tânjea într-un fel. Cât de uimit fusese când aflase din întîmplare primele lucruri despre Isus pe care el le putea înțelege, pentru că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
asta, Aloim. Trebuie să înțelegi singur. Altfel, se poate ca imaginea văzută să nu fie cea adevărată. ― Vorbești în dodii... ― Se prea poate. Sunt obosit. Veștile zilei de azi nu au fost tocmai fericite. Aloim privi prin fereastra îngustă și zăbrelită care dădea dincolo de zidurile Abației. Se înnoptase și cerul era senin. Și el fusese unul dintre cei care îi dăduseră vești proaste Abatelui. În dimineața aceea zăbovise pentru câteva ore în fața porții principale a Satului de Clone. Profitase de vizita
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ciobani, adică anchetatori neprofesioniști. De fapt, cam tot așa aveau să procedeze și anchetatorii „profesioniști” din Cluj. La primu-i contact cu arestul Siguranței clujene, Pazi rămâne uimită că celula ei, de circa 2 metri pătrați, având o prea mică fereastră zăbrelită, seamănă leit cu cea pe care o profețise țiganca vrăjitoare de la Laz. Atunci, Pazi nu acordase nici o Însemnătate predicției țigăncii și de aceea nu o consemnase nici ca beneficiu de inventar, voind s-o uite deoarece conținea un Îndemn blasfemitor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu zăbrele. Mai târziu zăbrelele aveau să fie Înlocuite cu șipci metalice așezate În solzi (jaluzele metalice fixe), astfel că nicio privire nu putea pătrunde nici din afară, nici din interior. Ușa era prevăzută cu zăvoare și cu o vizetă zăbrelită, dar nu știu care era menirea ei (probabil că pentru supraveghere) pentru că, odată aruncate, nimeni nu se mai sinchisea de noi. Ni se dădea așa-zisa hrană rece: o bucățică de pâine, o așchie de slănină sărată, un cubuleț de marmeladă și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a cânepă îmbibată de rugină, unde se vedea o mățărie încîlcită de țevi de diferite mărimi, ieșind din pereți, cotind rotund pe după colțuri, pline de robinete și manometre. Pe jos, cimentul umed pâlpâia stins sub lumina strecurată printr-un gemuleț zăbrelit, aflat foarte sus, aproape de tavan. Priveam fascinați țevile. Unele erau mai groase decât trupul nostru, altele subțiri cât degetul și nesfârșit de lungi. Am străbătut în tăcere sala țevilor și am deschis altă ușă de metal, care dădea în sala
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și această odăiță era tot de tablă, dar avea un gemuleț prin care, săltîndu-ne pe vârfuri, am putut privi înăuntru. Am înghețat. Camera era străbătută în diagonală de o rază lată de lumină, venită de foarte sus, de la un geam zăbrelit. Raza răspândea și în jur un abur luminos, așa încît am putut vedea ceea ce n-am fi vrut să vedem niciodată; în camera goală, cel mult de trei pe trei, stăteau față în față doi copii complet dezbrăcați. Raza se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la un hotel îndepărtat, undeva spre Olimp. Acolo greșeală! Ei așteaptă turiști străini, nu-și ocupă locurile cu români. Înapoi la oficiul de cazare, altă repartiție, dar peste tot, numai locuri la parter: o cameră cu o bucată de fereastră zăbrelită, că ai impresia unei celule. Prețul același, bineînțeles!, chiar dacă în baie nu puteai sta, că te ploua din tavan, dar asta ține de administrație. Abia după trei zile și multe intervenții, Mihai a reușit să obțină o cameră cu balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spălate chiar atunci, cu cîteva dale lipsă și ceva mai Încolo cîteva trepte, o mică terasă cu ghivece de flori din scîndurele vopsite În verde și cîteva mușcate ofilite de-o parte și de alta a ușii duble, cu ferestre zăbrelite prin care poți băga mîna și le deschizi pe dinăuntru. Crezu c-o s-o poată vedea și pe bunica lui Cano, dar Țanțoșa scoase a doua serie de țipete din acea dimineață de sîmbătă, silindu-l să se scoale imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Iată, cum descrie Cezar Zugravu ,,drumul spre colonia de muncă”, convoi În care putea să fie și martorul sau, Alexandru Tăcu (p. 118-121): ,, Înainte de plecarea din gară Aiud, caraliii care răspundeau de vagonul-dubă au deschis ușa metalică, apoi, pe cea zăbrelita și ne-au băgat o căldare cu apă și o cană de tablă: „Aveți apă de băut, c-o să vă fie sete pe drum”, spuse unul dintre ei; după care tot el: „Uite, vă las deschisă ușa de fier să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
oprit; după câteva momente, am simțit cum este decuplata și cum trenul a plecat. Ne uităm pe fereastră, dar nu vedeam nici o gară; eram În plin câmp, iar În depărtare se zăreau niște dealuri. După câteva minute, se deschide ușa zăbrelita și ni se ordona să ne Îmbrăcam și să coborâm repede, În ordinea În care suntem strigați de caraliul șef al dubei, de pe o listă (adică o nouă verificare). După ce coborâm din vagon, intrăm direct În „dispozitiv” (adică În cordonul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nababului. Sunt neașteptate și fără un program anume, dar se desfășoară la fel. Primul semn este un mesager care sosește în fugă și se năpustește la hijra. Imediat, cineva aleargă în camera gongului, o cameră de la etaj, cu o fereastră zăbrelită, aflată chiar deasupra intrării în zenana. Gongul uriaș este lovit și încăperea acționează ca o cutie de rezonanță, dislocând o serie de sunete înfundate, ca un râgâit dulceag ce vibrează în toată aripa făcându-i pe locuitorii ei să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un șir de la un capăt al vechiului pod Galata la celălalt. Dintre toți candidații care le-au bătut la ușă a fost numai unul, unul singur pe care l-a simpatizat din momentul În care l-a zărit din spatele paravanului zăbrelit. Un bărbat corpolent, Înalt pe nume Riza. Avea o barbă deasă și o mustață subțire, niște ochi negri, mari și triști și era, nici mai mult nici mai puțin, cu treizeci și trei de ani mai mare decât ea. Mai fusese căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe muncelul lui, la margine de drum părăsit; înainte-vreme însă, în fiecare sară era împresurat de focuri de popas. Iar noaptea, după ce cărăușii se linișteau, după ce tăciunii mureau în spuză și cânii se făceau covrig sub chilne, cele trei ferestre zăbrelite luceau încă până târziu în straja a treia a nopții. Luminile lor parcă întindeau fire vii pe toate drumurile văii - spre drumeții întârziați. Într-un rând, sara, Petrișor Damian de la Cornul Caprei era cu chef și sta în bătătura hanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Am încercat să le explic doctorilor ce se întîmplase, dar ei nici n-au vrut să mă asculte. Noi știm mai bine ca tine", mi-au zis iritați, închizîndu-mi gura și trimițîndu-mă într-o cămăruță cu pereții goi, cu fereastra zăbrelită și cu două paturi. În cel de lângă fereastră stătea lungit un bărbat în vârstă, care după ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi preferat să rămână singur, s-a întors cu spatele, să doarmă. Noaptea am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cumva visasem acest amănunt. Încă mai era întuneric. Uneori mi se părea că marea horcăia ca un animal muribund. Apoi își relua răsuflarea normală, puternică, de animal sănătos. M-am revăzut la închisoare pândind zorile într-un ochi de geam zăbrelit, acoperit cu pânze de păianjen pe care nu le puteam îndepărta, căci nu ajungeam până acolo. După aceea mi-a venit în minte râsul nervos al unui doctor înghesuit de pacienți cu figuri amenințătoare, la spital. Și, din nou, fata
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înăuntru, dar înserarea va învălui din nou temnița goală, la fel ca și azi, Velasco se simți dintr-o dată jignit. Pe când se ruga împreună cu Luis Sasada, dintr-un colț al temniței se auzi pe neașteptate zgomot de pași și ușa zăbrelită se deschise. În lumina lumânării se ivi chipul turtit ca de pește al temnicerului. — Intră! La porunca temnicerului, o umbră mare și cocoșată se furișă înăuntru stângaci. Apoi murmură către cei doi în latină: — Pax Domini. Din pricina amurgului, chipul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cine știe ce gânduri, răspunse cu un glas răgușit, care parcă-i venea din străfundurile gâtlejului: Știi, dumneata? Dânsul e Profet! Vartolomei nu se miră decât în sinea lui, cugetările fiindu-i cam acestea: Apăi, că de asta mașina albă, cu gura zăbrelită, așa, cum se vede, îmi pare Chitul din Biblie: Chitul uriaș al mării, care l-a salvat pe Proorocul Iona, de la pieire sigură, mai întâi înghițindu-l din valurile sărate și apoi, lepădându-l, teafăr și nevătămat, pe un țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
județean al organelor de ordine. Însă nu am poposit în vreun birou de la nivelele superioare. Am coborât niște scări de beton și ne-am pomenit la demisolul clădirii, într-o incintă mirosind a jilav și aer stătut, ale cărei ferestre zăbrelite dădeau deasupra trotuarului și în care se aflau o măsuță și trei scaune. Primul care se așeză fu inculpatul. Fără permisiune. Cu voie de la sine, Tocmai el care, de obicei, era pus cu fața la perete. În picioare. Cu mâinile răsucite la
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
cele din urmă se opriră în fața ușilor unui salon. Prima intră Bianca, apoi ceilalți. Victor rămase la urmă, cu inima zvâcnind de emoție. Era un salon mare, cu paturi așezate pe două rânduri, în stil cazon, cele mai multe neocupate. Lângă fereastra zăbrelită, în patul din stânga, se vedea o bătrână țeapănă și sfrijită, de pe la țară, stând în capul oaselor și primind, din mâna unei femei mai tinere, care putea să-i fie fiică, iaurt cu lingurița. Alt pat era ocupat de o pacientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]