89 matches
-
ciobani, adică anchetatori neprofesioniști. De fapt, cam tot așa aveau să procedeze și anchetatorii „profesioniști” din Cluj. La primu-i contact cu arestul Siguranței clujene, Pazi rămâne uimită că celula ei, de circa 2 metri pătrați, având o prea mică fereastră zăbrelită, seamănă leit cu cea pe care o profețise țiganca vrăjitoare de la Laz. Atunci, Pazi nu acordase nici o Însemnătate predicției țigăncii și de aceea nu o consemnase nici ca beneficiu de inventar, voind s-o uite deoarece conținea un Îndemn blasfemitor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu zăbrele. Mai târziu zăbrelele aveau să fie Înlocuite cu șipci metalice așezate În solzi (jaluzele metalice fixe), astfel că nicio privire nu putea pătrunde nici din afară, nici din interior. Ușa era prevăzută cu zăvoare și cu o vizetă zăbrelită, dar nu știu care era menirea ei (probabil că pentru supraveghere) pentru că, odată aruncate, nimeni nu se mai sinchisea de noi. Ni se dădea așa-zisa hrană rece: o bucățică de pâine, o așchie de slănină sărată, un cubuleț de marmeladă și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
hoți, tata a tuturor sfîrtecătorilor și pârjolitorilor din Bucureștiul interbelic. De îndurările Smalțului își ascuțiseră ei hoții cosoarele și din ugerul încuviințărilor lui supseseră ei cu buza și Gigă Muci și Paranghielie Indianul și Marțafache și Gărgăriță. Din jeepul milițienesc, zăbrelit și mânjit cu șapte litere albe pe ușița din spate, de la marchiză, nu se înghesui însă să debarce nici un caschetar. Fierul milițienesc adulmeca mai curând cu nara ciulită la gloata nehalită, tălăzuind cam fără aprobare și grupa mare, spre Sinistrat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dragonii... — Și care e legătura cu radical din minus unu ? — Păi, tocmai asta, că radicalul dintr-un număr negativ nu se poate defini în lumea noastră. E un fel de abscisă a unei alte dimensiuni. Dacă te mărginești la cușca zăbrelită a celor trei dimensiuni, n-o să găsești dragonul niciodată. — Cum știi când o să-l găsești ? — După rana din coapsă. E un fel de luptă a lui Iacob cu îngerul... — Eu, ca să fiu sinceră, am luat toate astea în joacă... Dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alta, ca să împiedice fuga, care legau mâinile, ca să împiedice dezmorțirea, care legau timpanele, ca să împiedice gândurile. Bătrânul, fără să vadă dincolo de silueta hirsută a lui Maca, auzea vuietul surd al umbrelor care se înmulțeau, ivindu-se de după granițe, ziduri, porți zăbrelite, garduri de sârmă ghimpată sau valuri de pământ. Și luna lumina diferit. Unele umbre întunecate veneau de acolo de unde trupul și umbra sunt totuna, având culoarea sângelui închegat și a rădăcinilor uscate. Altele aveau sclipirile argintii ale țevilor de pușcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bun simț, a insistat la oficialități atât de mult, până a devenit suspect și, neputând răspunde mulțumitor la anchetă, a fost condamnat la închisoare pentru "colaborare cu o țară străină și intenția de a divulga secrete de stat". De la geamul zăbrelit al celulei sale, Julius Zimberlan privește prin gardul electrificat și îi alină zilele și nopțile amintirea prânzurilor din casa unchiului Felix și a mătușii Rebeca, a formidabilelor fripturi în sosul cu rețetă secretă, a imensului nuc, în coroana căruia el
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
bun simț, a insistat la oficialități atât de mult, până a devenit suspect și, neputând răspunde mulțumitor la anchetă, a fost condamnat la închisoare pentru "colaborare cu o țară străină și intenția de a divulga secrete de stat". De la geamul zăbrelit al celulei sale, Julius Zimberlan privește prin gardul electrificat și îi alină zilele și nopțile amintirea prânzurilor din casa unchiului Felix și a mătuși Rebeca, a formidabilelor fripturi în sosul cu rețetă secretă, a imensului nuc, în coroana căruia el
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
tot la tot..."). Urletul actorului de primă mărime se sparge, invariabil, de pereții indestructibili ai unui spațiu scenic impermeabil. Neputința lui de a-și face auzit lamento-ul, conștiința frigului pătrunzător ce se insinuează, cu o lentoare otrăvită, în ființa zăbrelită îi determină, la fel, invariabil, cititorului un frison simpatetic. În special pentru că poetul exploatează în primul rând acele trăiri ce tatonează, invariabil, experiența limitei ca ruptură de o alteritate infernală, dar și de o interioritate schizoidă ("Iată cum trăiesc, cum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fost: din trupul totemului îngropat sub pământ din care s-a înălțat casa mea s-au născut trei copii. Cei trei copii au căutat până târziu o pisică, un cal sau o pasăre. În vremea aceea Frigul tușea pe la porțile zăbrelite ale Sufletului meu: "Ești acasă?" Nu, nu sunt acasă, bătrân neputincios! Hei-hei, ce zgomot se face aici! Prea de tot! Trebuie să fug, să fug, să fug!... Și nu a trecut mult din timpul hărăzit Așteptării și a venit Moș
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu palmele, eliberându-l, apoi, lent, fâșie cu fâșie. Și-l amintea, din lunile fierbinți ale fantasticei lor reîntâlniri, după ieșirea ei din închisoare. Fruntea, sprâncenele, cuta de deasupra nasului drept și puternic, ochii încă arzând, buzele arse, în ochiul zăbrelit al ferestrei. Gândindu-se la ea, la șansa unui fiu care să-l fi înțeles și continuat ? Privind pereții umezi și cenușii, scândurile patului, întâlnind ochii santinelei tinere, buimă cite, zâmbind acestui martor întâmplător. O moarte în aer liber, în mijlocul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înveli în armura fluidă, aerul ardea, trebuia un pas, doar încă un pas, dar jocul minții devenise rece și sărac. — Ce să-ți spun, ce să înțelegi, m-ar obosi, mă obosește. Jaluzelele ferestrei cedară, căzură. Lumina se fracționă, hașurată, zăbrelită. Auzi, undeva, în spate, murmurul, binecuvântarea, adioul. — Tu ai un defect. Filozofezi prea mult. Țâșnise, brusc, suprem superb saltimbanc : adevărat maestru ! Dublu triplu multiplu salt fatal : arena înmăr murise. Capul asinului sărea de pe un birou pe altul, țop țop țop
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
istoriei și să revenim la Hanul lui Topor, unde moș Creangă și Mihai Eminescu sporovăiau cum numai ei știau... Ascultă numai cum numește un asemenea loc meșterul metaforei, Ionel Teodoreanu, în cartea sa „Masa umbrelor”: „Crâșmă cu zid adânc, ferestre zăbrelite, păreți afumați și plafon boltit. Lampa cu gaz e chioară ca un opaiț, cu sticlă afumată. Uneori trimite limbi negre, stârnind ninsoarea tăciunie a funigeilor. Ceva covrigi (uscați), ceva pastramă usturoiată , niște măsline vechi și niște murături. Că mâncarea-i
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
era mare; toți se bucurau de sărbătoarea Maicii Domnului. Dar mai ales, ritmul drăcesc al sârbei nu slăbea deloc. Crâșma lui Smil-jidanul, cum i se spunea, era așezată pe malul râpei, în marginea de miază-noapte a satului. Crâșma, cu ferești zăbrelite, cu păreți afumați și tavan boltit, veche ca biserica... nu se știa cine și când a ridicat-o... Deasupra tejghelei lungi, din scândura de fag, și mâncată de vreme, atârnau șiraguri de covrigi uscați, sărați și pastramă de oaie usturoiată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cine știe ce gânduri, răspunse cu un glas răgușit, care parcă-i venea din străfundurile gâtlejului: Știi, dumneata? Dânsul e Profet! Vartolomei nu se miră decât în sinea lui, cugetările fiindu-i cam acestea: Apăi, că de asta mașina albă, cu gura zăbrelită, așa, cum se vede, îmi pare Chitul din Biblie: Chitul uriaș al mării, care l-a salvat pe Proorocul Iona, de la pieire sigură, mai întâi înghițindu-l din valurile sărate și apoi, lepădându-l, teafăr și nevătămat, pe un țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a scaunului de sub mine. Deschisei ochii și atunci sării brusc în picioare. Nu la birou, ci pe o masă ruginită de fier adormisem. Un bec aprins spânzura în tavan. O ușă de metal, niște pereți negri și o ferăstruică înaltă, zăbrelită, îmi amintiră că eram prizonier, că fusesem ridicat de-acasă și că fusesem implicat în afacerea Sumanelor negre. Mă uitai la ceas: erau orele patru. Începui să mă plimb. Celula n-avea pat, ci doar această masă de un roșu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
închisoare, prin care pătrunde o firavă rază de lumină. Avem ferestre cu forme verticale care aspiră spre înălțimi, spre cer, sau cu dominantă orizontală, care accentuează apăsarea și presiunea unei existențe mediocre. Dar aceste goluri pot fi transparente, opace sau zăbrelite și cu fiecare formă nouă semnificația imaginii se schimbă. Compoziția devine un loc al sugerării prin forme a unei semnificații, care să dea de gândit privitorului. O deschidere reprezintă o șansă de comunicare și ea nu trebuie ratată. Privind pictura
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
cu turnulețe și o curtină, în vîrul căreia șerpuiește drumul de gardă. Unica ieșire care străpunge incinta este prevăzută și ea cu o triplă protecție: placa grea de lemn a podului mobil, ridicat la perete cu ajutorul unor lanțuri, apoi poarta zăbrelită, enorm grilaj metalic urmat de o poartă barată cu fier. Prin ferestruicile asemenea unor strîmte fante practicate direct în zidul turnurilor, apărătorii aruncă săgeți (mai tîrziu cu ajutorul arbaletelor) asupra atacanților ochiți, astfel, din flanc. Prin găurile podelei meterezelor, galerii construite
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
al avioanelor americane și În jurul meu au fost mitraliați - eu am scăpat, că m-am băgat În sobă. Era o singură sobă, dar mare, doi-trei metri pe trei metri. Băgau bușteni... - Cum era lumina? Erau ferestre? - Cred că erau ferestre zăbrelite. Cred. - Curent electric? - Da. - Exista o oră de stingere? - Sigur că da. În funcție de venirea de la lucru, după ce se distribuia mâncarea era stingerea. Puteai să ieși prin spatele fiecărei barăci, unde erau W. C. -urile. Eu am avut latrina În spatele barăcii, unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
n-au putut fi distruse de nici o vicisitudine a suferinței. După masa de amiază eram scoși la tăiat lemne pentru încălzire, timp și de plimbare penitentă în aer liber. Lumina, ziua, era puțină; intra prin geamul ușii montat sus și zăbrelit. Primisem un godin, nu și burlane, căci camera nu avea horn sau fereastră. Aveam sobă, aveam lemne, dar nu le puteam folosi: ca la pușcărie. Vanghele, care dormea pe la jumătatea priciului, a observat că în dreptul lui peretele era călduț. Pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
știuleți de porumb și era prins, era neapărat vinovat de toate furturile din CAP. În timp ce președintele și activistul furau cu camioanele și erau nevinovați. Adus la Spitalul Văcărești pentru operație de apendicită, când a fost scos la wc, de la fereastra zăbrelită, și-a văzut casa, nevasta și copiii în curte. Casa lui era lângă închisoare, în cartierul din spatele Mânăstirii Văcărești. În simplitatea sufletului lui, durerea a întrecut rațiunea și a încercat să evadeze. A fost surprins de milițian după ce desfăcuse plasa
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
paralelă cu Biserica. Aici erau numai celule foarte înalte, de patru metri, și un coridor îngust. În fundul coridorului era wc-ul. După numărul deschiderilor ușii, dimineața, am înțeles că toți cei veniți de la Gherla erau aici. Fereastra celulei era sus și zăbrelită. Se vedea Sfânta Biserică de la marginea ferestrelor până în vârful turlelor. Din curtea spitalului, dar mai ales din pridvorul clădirii în stil brâncovenesc și dinspre intrarea principală, dinspre arhondaric, Biserica se putea vedea întreagă. Admiram arhitectura acestei capodopere, între atâtea altele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Suav amurgu-și lasă rugina în pahare: Miresmele grădinii în noi se răspândesc. S-a destupat clondirul cu vin moldovenesc, Mai toarnă, cârciumare, mai cântă, lăutare.” Îți mai aduci aminte, cred, vorbele lui Ionel Teodoreanu despre „Crâșma cu zid adânc,ferestre zăbrelite,păreți afumați și plafon boltit. Lampa cu gaz e chioară ca un opaiț, cu sticla afumată...Încăperea nu-i arătoasă, dar simți în străfundul ei beciul cu strășnicia butoaielor, ca un glas de bas în barba încâlcită a unui călugăr
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
sate erau și sunt încă din lemn. Furcile pârlite în foc și înfipte în pământ, brâiele și nuielele îngrădite în picioare, grinzile, căpriorii podului cu leațurile și șindrila acoperișului și stâlpii cerdacului, toate sunt din lemn. Ușa casei și ușa zăbrelită a beciului, poarta ogrăzii și gardurile, toate sunt din lemne. Grajdul vitelor, coșerele, cotețele porcilor și ale păsărilor sunt toate din lemne. Până mai anii trecuți, la iazul Axinte era o moară de apă care avea toate piesele din lemn
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
nu mi-a aparținut niciodată. Deși căldura soarelui mi se părea de nesuportat, nu vroiam să intru în casă, simțeam un fior de neliniște la gândul de a vedea tabloul de aproape. Lumina din încăpere venea de la fereastra închisă și zăbrelită ce dădea spre stradă. Soarele se juca printre ramuri. Atunci imaginea mi se părea reală, fata zâmbea cu adevărat, mă ironiza peste ani, deși farmecul ei nu dispăruse. Când mătușa a plecat după cumpărături, mi-a spus: Odihnește-te, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Iată, cum descrie Cezar Zugravu ,,drumul spre colonia de muncă”, convoi În care putea să fie și martorul sau, Alexandru Tăcu (p. 118-121): ,, Înainte de plecarea din gară Aiud, caraliii care răspundeau de vagonul-dubă au deschis ușa metalică, apoi, pe cea zăbrelita și ne-au băgat o căldare cu apă și o cană de tablă: „Aveți apă de băut, c-o să vă fie sete pe drum”, spuse unul dintre ei; după care tot el: „Uite, vă las deschisă ușa de fier să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]