5,438 matches
-
se umfla mai amplu-n piept, Piciorul drept, piciorul stîng. Glossî (I) "Sub poveri speculative Stă la dreapta Gabriel..." (Andrei Pleșu, Abschiedsduett) Un raport de o octavă E-ntre Lună și-ntre Soare; Cela de-i poți spune "Avvă", A zăcut în închisoare. Are dreptu-a-i sta la dreapta Celui cărui' i-e adept Doar alumnul ce, pe treapta Primă,-și pune pasul drept. Amîndoi au stat de veghe Noaptea-ntreagă, puri și duri; Dimineața, pe Holzwege, Au pornit-o prin păduri
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
de-i poți spune "Avvă"? Cadra, mai sub ochi adu-o Și te uită cum, pe pietre, Suie gînditorul duo: Domnul Noica are ghetre? Liiceanu poartă ginși Albi... Cît o fi ceasul, oare? Cel din stînga, cu alți inși, A zăcut în închisoare. Unii-i strigă Wozu Denker, Alții, nu, - ca Gabriel; Oare propriu-i Doppelgänger Noica l-a găsit în el?... Cel cu care face cuplu (Auster și, precum dreapta, De exact și, totuși, suplu), Are dreptu-a-i sta la dreapta
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
Ce-o tot dai cu-"ntîi fu Fapta"; Știe fapta-ți cea mai bună Doar alumnul ce, pe treapta Primă,-și pune pasul drept, Doar alumnul ce (pe treapta Celui cărui' i-e adept) Are dreptu-a-i sta la dreapta... A zăcut în închisoare Cela de-i poți spune "Avvă"; E-ntre Lună și-ntre Soare Un raport de o octavă. *La ce fac eu, aici, aluzie, - cititorul e rugat să afle singur (din, citat, Jurnalul de Idei). Glossî (II) Piciorul stîng
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
treceau complici mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, deși un pârâit de peliculă se derula monoton undeva. Și în mijlocul ei, trona un mort, fără ca nimeni să observe, fără ca nimeni să se sinchisească. Crima era ca o tumoare, zăcea acolo în scutece. Ea acolo, adevărată, noi aici, în mijlocul vieții adevărate. sub greutatea fântânilor (auspra sinelui) Afundați până la gât în sinele sugrumat, cariați de scări și timp, spaimele, dorințele, singurătatea sfâșiată, sub marele evantai al rușinii stați la taifas cu
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
a venit Zvetlana de la est a siliotcă mirosind și-a vinuri eram mort de supărare și credeam c-o să mor curînd - dar cu alin'uri m-a făcut mai viu decît am fost într-o cîrciumă de lîngă pușcărie unde zac otrepele ca-n stup trîntorii 'ncercați de fandaxie aprindea în mine focul stins ca din lutul galben vin de razachie țîțele ei fragede-mi erau la buze cupe rase noaptea cînd se știe că nu-i trup mai dulce de
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
mă voi trezi nu din somn nici din beție poate ci din lenea care m-a cuprins ca o pacoste venită peste noapte lăbărțată ca un pat de rus ce n-a fost dereticat vreodată cu trei pleduri peste el zăcînd mirosind a vremuri de-altădată de mă sting în el și nu-mi pot crede trupul greu lăsat inert de tot și cu gîndul dus prin altă lume lenevind și-acolo - nu mai pot nici din gură să mai spun
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
Ființei tale spune-i bun venit în gândul năzărit deodată, peste - așteptarea-n care ai murit, redându-te iubirii înviată, Așterne-i masa și primește-o-n prag, se-ntoarce după-o lungă noapte - Ființa ta-i! - în care doruri zac, având destinul fructelor necoapte, Ascult-o: ți-a trimis-o vreun sfânt, în rugă pentru ea îngenunchease, de azi ridică-te de la pământ și-nmugurește-n zodii luminoase, Re-nvață în adâncuri să privești, și mersul peste urme regăsite, salvată
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
niciodată, Poate grădina curcubeelor vii Nici nu există. Prezumție Tu ai, iubito, umeri de zăpadă, Coapse de trandafir vibrând, Zorii abia așteaptă să te vadă Goală cum un pui de mierlă-n cuib. De când te știu ard Precum rugul implicat, Zac de boală ne-nțeleasă, Nu vom putea să ne învingem visul, Vom rămâne rădăcini adânci. Ani vor trece peste ani, Târziu chipurile noastre vor înfrunzi Ca doi plopi tineri la răscruce, Moartea înfruntând. Silaba mea Mă voi desprinde cum un fir
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
gânduri trece un nor nisipos învăț să trăiesc fără mare zările se deschid într-o ramă albastră cu luciul de lacrimă fără să-mi fie milă de mine ci doar de fisura din zid cum e să trăiești fără mare zac în patul străin și aflu că oasele mele adoră o piatră suavă prin care pulsează lumina la fel ca o inimă Eșafod Sub cearcăne încă o pereche de ochi încă o pereche de lacrimi Când cumpăna zilei o trec umbra
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
în camera de zi a casei mele părintești. Pavajul aleii pe care am trecut cu taxiul, îndată după sosirea mea la București, pentru a ajunge la casa în care aveam să locuiesc, era spart chiar în mijlocul drumului. Pietrele smulse grosolan zăceau într-o stivă acoperită de noroi și murdărie de-a lungul gropii. Trotuarul, reparat de nevoie, dădea într-o piață, un triunghi neregulat format din bifurcarea aleii, mărginită de ziduri și garduri. Casele părăginite se ațineau în umbra subțire a
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
purtând pe ele o crustă de praf și rugină, epavele automobilelor proliferau sub prelate, câinii se hârjoneau prin gangurile curțiilor, între ușă și portalul grădinii, sau stăteau întinși cu țâțele roșii și impertinente pe dalele sparte în arșița după-amiezii. Piața zăcea goală și amuțită la soare, o lumină îngălbenită, o nuanță mai deschisă decât galbenul mălaiului și al tutunului irizând fațadele. O culoare fără egal, pe care o cunoșteam de o viață, fără să o fi văzut cu adevărat până la sosirea
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
o vitrină, o raclă, dacă vreți, de vreo treizeci de cm. pe douăzeci, aproximativ, neavând voie să te atingi de ea, s-o măsori, decât cu ochii - nici ea nu ar mai fi fost necesară. Ca și capul statuii cine știe unde zăcând... Pentru că, dacă ar fi avut capul la locul lui, Victoria de la Samotracia ar fi dispus azi de o fizionomie a ei... încruntată, probabil, înverșunată, patetică, oricum, expresia Marseiezei turnată în marmoră. Nu. O asemenea Victorie nu ar mai fi fost
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
pe Caragiale, am putea spune că piața de artă în România este admirabilă, dar ea lipsește cu desăvîrșire. Acest fapt are mai multe explicații, dar, în mod esențial, el se datorește stării de recluziune și de noncomunicare în care am zăcut aproape 50 de ani. În tot acest interval, bunurile artistice n-au circulat și, în consecință, valoarea lor a fost stabilită în mod artificial, în funcție de interese de grup sau în funcție de comandamente politice. Singurul cumpărător cu putere financiară mare era statul
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
a fost că s-a declarat dictator perpetu. Nu am de gând să discut aici cauzele care, după opinia mea, au determinat asasinarea lui Iulius Caesar; am făcut-o cu altă ocazie. Fapt este că imediat după ce trupul dictatorului a zăcut fără viață, senatorii au părăsit în panică sala de ședințe și s-au ascuns care pe unde a nimerit; chiar și Marcus Antonius, credinciosul și curajosul partizan al lui Caesar, a cedat sentimentului de frică și a dispărut fără urme
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
Ceva nici măcar angelic. Întrucât îngerii sunt convenționali. Nu au în ei atâta voință pământească și realitate... Pe când mesajul purtat de Ființa patetică de la Samothracia este Omenirea însăși în vertijul absolut al vestirii sale. Un moment, mă gândesc unde o fi zăcând acum capul Victoriei... Întrucât, un cap de marmoră de Paros nu se descompune niciodată. Ce utilitate i-o fi dat hazardul?... Ce-o fi devenit capul ei? Ulcior?... Vreo măsură? Un obiect de tăiat ceva, de tocat carne? Sau zace
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
destinul lor în plină expansiune. Prin această subtilă experiență a înțelegerii și a solidarității, a asimilării și a reconstrucției, sculptorul depășește mecanica abisală a creativității pure și devine, mai mult sau mai puțin conșient, un hermeneut al energiilor latente care zac în istorie și în materie și o conștiință, cu vocație enciclopedică, a modernității înseși.
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
tombală doarme culcat Descartes cu spada întinsă pe piept și cu o cărticică ținută la distanță în mâna stângă, ca un miop, nevăzând bine, filosoful la modă cu Ființa și Neantul să aducă un asemenea afront Continentului în care mai zac, pulbere, Socrate, Platon, Aristotel!... Să dea el mâna cu asiaticul analfabetei revoluții culturale, agresivă, crudă, sângeroasă, la nici o aruncătură de băț de locul unde odihnește cel mai mare gânditor al Franței, cu al său Le bon sens și celelalte... *** În
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
cîtecului Lorena. Unioniștii răniți gemeau și se văitau și boceau clănțănind din dinți pe cîmpul înghețat, iar unii strigau numele persoanelor iubite. Inman a dat o raită nocturnă pe cîmpul de luptă, doar ca să vadă roadele eforturilor acelei zile. Unioniștii zăceau claie peste grămadă, în mormane însîngerate. Trupuri dezmembrate în toate chipurile pe care le poate concepe mintea omenească. Un om care mergea alături de Inman a exclamat: - Dac-ar fi după mine, așa ar arăta tot ținutul de la nord de Potomac
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
arăta tot ținutul de la nord de Potomac. Singurul gînd pe care-l articula mintea lui Inman cînd se uita la inamicii morți era „Pleacă acasă!” A văzut pe unul din oamenii lui căznindu-se să smulgă cizmele unui cadavru care zăcea lat, pe spate, dar cînd i-a ridicat un picior și a început să tragă, mortul s-a ridicat în fund și a înjurat cu un accent irlandez atît de năclăit, că singurul cuvînt care s-a putut înțelege a
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
faptul că, oricît s-ar fi străduit, imaginea frontului din acea noapte nu-l părăsea, ba, dimpotrivă, i se instalase într-un vis recurent, care-l vizitase mereu în timpul zilelor petrecute în spital. În vis, aurora scînteia și peste tot zăceau risipite ciozvîrte însîngerate - brațe, capete, picioare, trunchiuri - care se împreunau și se reînchegau în cele mai monstruoase trupuri, alcătuite din părți desperecheate. Șchiopătau, se rostogoleau, se tîrau pe picioarele lor șubrede, pe cîmpul întunecat, ca niște orbi beți. De fiecare
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
înalt pînă la genunchi pe care-l țineau aprins zi și noapte. Mîncarea luneca pe gît scăldată de tot felul de rachiuri de porumb, țuică de mere și o băutură din miere fermentată în alcool, așa încît mulți din grup zăceau beți din zori și pînă a doua zi. Curînd, o ceată de indieni Cherokee s-a instalat pe celălalt versant al muntelui, împreună cu o cireadă de vaci costelive, bălțate, fără vreo rasă anume. Indienii și-au statornicit tabăra la mică
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
simțim pulsul bulevardului, de fapt al pieții supranumită de primăria locului Piața Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir. Nu zic nimic. Alături însă, la câțiva pași, în dreapta cum stai și privești piața, în biserica pomenită, trebuie să vă spun că zac rămășițele lui DESCARTES, cu statuia lui renascentistă culcată deasupra pietrei tombale - filozoful, alene lungit, ținându-și spada între picioare, pe când citește atent o cărțulie întinsă la o oarecare distanță, în mâna stângă, semn că nu vedea bine. Primăriile, peste tot
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
fierbinte, Ca din rătăcire să mă-ndrept, Brațe îngerești, să mă alinte, îmi strîngeam din nou zdrobitul piept; Fire mi-l țineau în vrăji, ușoare, Și-l distrai cu fleacuri cîte-o zi. Ce desfăt și-extaz, cînd la picioare îți zăcea ca pentru-a-ți mulțumi: Inima-i cu-a ta sta-ntr-o bătaie, Se simțea în ochii tăi mai bun, Se-alina și sîngele-n văpaie Și-orice simț se lumina acum! Amintirea doar din astea toate Inimii incerte-i
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
lui Brâncuși de autori români, precum și corespondență legată de proiectele de monumente solicitate din țară". Excepțională valoare de document a cărții este dată în primul rând de ansamblul scrierilor autografe ale lui Brâncuși în limbile română și franceză. Acolo au "zăcut" - până la acest moment al aducerii lor la lumină - frazele care ar fi putut sta la originea aforismelor brâncușiene publicate în 1926 în catalogul de la Brummer Gallery, fiind apoi reluate și îmbogățite de-a lungul timpului în numeroase volume și publicații
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
afirmație a lui Amos Oz, care mi-a plăcut mult: "Nimic din această lume nu e sub demnitatea literaturii". (N. I.) Dacă în pat și vorbesc cu femei. Spun: Eu. - Dar femeile cu care vorbesc spun: |sta nu ești tu. Nu zac în patul meu. Dar femeile spun: Tu, în patul tău. Lîngă pat stă noptiera. Și hîrtiile mele trebuie să zacă pe undeva. Lîngă ușă stă cuierul. Și boarfele mele, rufele, pantofii, trebuie să zacă pe undeva. De perete atîrnă chiuveta
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]