136 matches
-
-mbată, c-asemenea urmări te arată de tot prost. 146 Când grăiești și nu te - ascultă, socotește că ești la moară - de aceea nu te aud. 147 Mai bine o piatră s'- arunci într-un noroc, decât un grai în zădar. 148 Mare cu mare grăiește și mic cu mic mai de nimic. 149 Melcul până nu se împle bine nimic din el nu scoate - afară. 150 Nu să grăiești, ci cum să grăiești să te silești a învăța. 151 Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
s-ascunde Cine știe unde Sub acea perdea, Care n-o ridică Zicând că ni-e frică Că-l putem vede. A lui slugi silite Mii de seci cuvinte Cele ce vorbesc, Care nu cunoaște Că sunt vulpi, șerpi, broaște, Ce-n zădar trăiesc. Vii la omenire: Mai rea nesimțire, De piatră sunt toți, Mai de-aproape rude Mai rău nu aude De-ai striga cât poți. N-am găsit ființă Să aibă credință Nici într-acel ceas, Când păharul morții Șade-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă și iubești. 435 {EminescuOpVI 436} Că de m-ai ave amor Nu mi-ai da rane să mor. Văz că nu-l dorești Pre sufletul ce-l robești, Ci numai dureri îi bagi Și ochii deasupra-i tragi, În zădar pricină-i dai Că tot depărtare ai, Ochii îmi sbor din om în om Ca un pui din pom în pom. Dacă vrei să înțelegi Ale amorului legi, Trebue trupul să-l crezi, Pre alți văzând, să nu-i vezi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cenușăreasă Mititică mă numesc. Surori am, capul nu-și bate, Mă strig care mai întîi, Câte slujbe le fac toate Și le scoț la căpătâi; Grijind slujesc toată casa Supusă pân-la pământ, Și mica cenușăreasă Sluga Dtale sunt. (fuge) În zădar eu nici odată De orice slujbă grea nu fug Și nimenea nu-mi arată Puțintel prieteșug; Las ce-or vrea toți facă, zică, Tac dar am dreptate eu, De-o cenușăreasă mică Îngrijește Dumnezeu. 453 {EminescuOpVI 454} No. 58 Verde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
În truda astor gânduri Când eu mă rătăceam, Îi adusei aminte 467 {EminescuOpVI 468} Că tot mai sunt iubit De-o singură ființă, De-al cărui braț doream - Și astfel al meu suflet Acum s-au liniștit. No. 79 În zădar apune, în zădar răsare Soarele și luna fără de a-nceta, Sufletu-mi putere în credință n-are Pe tine, iubito, a te mai uita. Ziua-mi vine, trece, vrâsta naintează, Cu ele-mpreună tinerețea mea, Dar sufletu-ți rece nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gânduri Când eu mă rătăceam, Îi adusei aminte 467 {EminescuOpVI 468} Că tot mai sunt iubit De-o singură ființă, De-al cărui braț doream - Și astfel al meu suflet Acum s-au liniștit. No. 79 În zădar apune, în zădar răsare Soarele și luna fără de a-nceta, Sufletu-mi putere în credință n-are Pe tine, iubito, a te mai uita. Ziua-mi vine, trece, vrâsta naintează, Cu ele-mpreună tinerețea mea, Dar sufletu-ți rece nu vrea să mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe care eu nu-l cunosc... îi desprețuiesc pe oameni... m-am săturat de ei. Se-nțelege că cu asta curmă șirul oricărui raționament ce se putea naște în mintea mea. Nu i-am mai făcut nici o imputare, e în zădar să vorbești celuia ce nu vrea să te - asculte. Într-o zi el plecase din București fără măcar să-și ia adio de la mine sau de la vrounul din cunoscuții săi. {EminescuOpVII 185} N-am mai auzit de el vrun an. Într-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cântecul ei pe sufletul meu. Tu caută în senina grădină a lumei o floare de crin, privește-n ea cu amor și o lacrimă de diamant din ochiul tău să cadă în mirositorul ei suflet. - Eu?... pe floarea veștezită în zădar cade lacrima, ea rămâne veștezită. Notele sfâșiase aerul și răsunetul lor adia încă prin aer. Eu mă sculasem trist și visător și-n aerul cel înserat al casei mi se părea o umbră albă, o umbră de înger. Cea din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
martori... căci doresc ca să fii fericită... Fata, roșie de bucurie, ieși, ordonă să i se gătească trăsura de drum, aduse pe tatăl și pe văru-său... - Cum, d-le marchiz... d-ta renunți la... - Aide, conte! să nu pierdem vorba-n zădar. Ai voit să-ți nefericești copila, și eu nu voi ca bogăția mea să fie cauză la aceasta... Știu că ești sărac, conte... dăruiesc deci drept zestre miresei la care renunț jumătate din averea mea... Puteți chema un notar... Notarul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
frigul iernei, amestecul unei lumi văratece, pline de senin, cu intimele plăceri ale iernei, cu căldura focului potolită, cu dulceața visătoarei gândiri. Afară era o vară rece - în case oamenii știu să-și facă o iarnă caldă. Pe stradele în zădar luminate ale capitalei flacărele din fanarele cu undelemn își întindeau limbele avare în aerul rece, trecătorii umblau iute pe stradele pavate cu trunchi de stejar, luna se răsfrângea clară și argintie pe murii nalți și albi a caselor, aruncând pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sânt umezi în genere, plutitori. Trebuie să fi fost o natură estremă * ce nu cunoștea decât bucuria or desperarea. Gând * ***, seriozitate *, surâs, melancolie, durere ce n-etai [e]nt pas. Ș-atunci o lacrimă curse... una... Era viața lui pierdută în zădar. Viața unui om, a părinților, poate a unui șir infinit de oameni... într-o lacrimă... Dar * căzuse scursă * în cafea și *** ce romanță cântă *, zise el! în această noapte, la lumina dulce a țigărei mele... Este o romanță ***... îmi aduce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe teritoriul turcesc, iar așezarea lor se va face cu cheltuiala guvernului otoman. Din Zaițar se scrie că acest oraș curat, împodobit și grațios, a cărei case și grădini dovedesc avuție și o administrație îngrijitoare și cuminte, orășel cum în zădar l-ai căuta în toată Turcia europeană, e astăzi o ruină. Turcii au stricat tot ce nu puteau transporta. Oglinzi sparte, lustruri bucățite, scrinuri hăcuite și cuprinsul lor risipit, oalele cu flori aruncate prin ogrăzi, în fine mărfurile din magazii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în număr cu mult mai mare și succesul trebuia să fie al lor. În 12/24 soarta poziției Dgiunis, cea mai tare pe linia Dgiunis-Deligrad, era hotărâtă. Cernaief făcu încercări desperate spre a o scăpa, dar i-a fost în zădar; Hafiz Pașa a luat-o cu asalt. După 6 zile de lupte sângeroase, cari au costat viața câtorva mii de sârbi, în cari unele batalioane au mers în foc cu atâta nepăsare de moarte încît au fost stinse cu totul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
slavismul și biserica grecească n-ar fi putut să reziste agresorilor lor dacă providența însăși n-ar fi pus o stavilă puternică și neînlăturabilă agresiunei germanismului spre Orient. Islamul (a cărui chemare istorică filozofii și istoricii europeni o caută 'n zădar), Islamul a fost chemat să puie un veto curentului germanic spre Răsărit, spre a scăpa pe celelalte rase slavice de soarta Poloniei catolizate și atrase în sistemul Europei apusene cu pierderea puterei dinlăuntru a vieței sale. Până și patriarhul Anthimie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
exponențial, iar despre mâncare nici nu putea fi vorba. S-a scurs multă apă pe Siret de atunci. De multe ori s-a străduit să-și amintească un crâmpei, fie el cât de mic, din timpul acelei chinuitoare călătorii. În zădar. Singurele evenimente, pe care nu le putea uita, erau starea lui jalnică și deruta. Odată ajuns la capătul călătoriei, teama de eșec devenise și mai apăsătoare. Acuși va afla că e căsătorită și că în curând va fi mamă. Nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ele era Mura. Mura nu era o femeie urâtă, ba chiar frumoasă, în special atunci când lucra. În jumătatea de deceniu, petrecută în apropierea ei, care a luat sfârșit chiar în zorii acestei zile, nu a văzut-o niciodată stând în zădar. Întotdeauna făcea ceva util și folositor. Muncea permanent, muncea curat, muncea cu plăcere. La odihnă nici nu se gândea. Bidaru era convins că pentru ea nu exista un rău mai mare, decât să nu poată munci. În două trei luni
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Cum crezi că o să te privească colegii când vor afla că din cauza ta nu vor primi nici un fel de stimulent material? Am garantat pentru tine și le-am promis că nu se va mai repeta, dar totul a fost în zădar. Ce să mai vorbim aiurea?... Ai pornit-o cu stângul! Îți spun asta pentru că țin la tine. Cine te-a pus să-ți spui părerea în plen, când era de față și primul secretar? Și ai mai afirmat că sunt
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de ceva anume. Brusc nesiguranța puse stăpânire pe întreaga lui ființă. Îi venea să strige după ajutor, însă vocea nu îl ajuta absolut deloc. Nu putea scoate nici un sunet și chiar de l-ar fi scos, ar fi fost în zădar. Cine să-l audă? În jur nimeni și nimic. Nici nu știa sigur dacă e vis sau realitate. Avea impresia că tremură din tot corpul. Dar din care corp? Acesta nu mai exista Nu mai avea nici picioare, nici mâini
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cum ar fi calmarii sau caracatițele, în fața tehnologiei și a puterii omului, nu fac doi bani. Ele trebuie ocrotite, nu noi! Să pună însă stăpânire pe noi sau, cum spui tu, pe o întreagă galaxie, e mult prea mult!... În zădar, Bidaru, te revolți! Gândești ca un copil! Nu numai Muzeul de Istorie, ci întreaga Galaxie e protejată și condusă excelent de moluște. Sunt cele mai inteligente, mai avansate, mai bine adaptate și organizate ființe din împrejurimi. De foarte multe ori
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
enigmă. Era de neînțeles de ce soțul ei, așa pe nepusă masă, în miez de noapte, și-a încărcat pe ascuns geanta și ce avea în ea? Obișnuită cu ordinea, ca orice adevărată gospodină, încercă să o ridice. Se opinti în zădar. Era prea grea. Aseară, când ne-am culcat era goală, îi reproșă ea soțului; am scos din ea până și traista aceea veche pe care vreau să o arunc! Încercă din nou s-o ridice. Nici de data aceasta nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pus pe gânduri și i-a sugerat, la rândul ei, alte și alte întrebări. Cu asemenea întrebări în minte, la care nu-și putea răspunde, nemulțumit că o parte din munca lui și a altora ca el a fost în zădar, adică s-a dus pe apa sâmbetei, era cât pe ce să se ciocnească de un bărbat ce venea din sens opus cu soția la braț. Nu era altcineva, decât Dumitru Ploscaru, fost camarad de serviciu militar, în cele șapte sute
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
viața nu ar mai avea nici un rost, cele trei ființe pe care le iubește și pe care nu le va părăsi niciodată. Fiind cap de familie, numai alături de femeia și de copiii lui, va fi cu adevărat fericit. Fluierase în zădar. Nimeni nu-l auzea, nimeni nu-l băga în seamă, iar de câini, nici pomeneală! Curios din fire, de la înălțimea la care se afla, privind mulțimile de suflete agitate, de la picioarele lui, cum ridică pumnii și se amenință unii pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cert că ea nu va veni. Se va mai plimba prin față la telefoane, poate o va întâlni din întâmplare. Leba nu a venit la întâlnire și nici nu a trimis pe nimeni să-l prevină, să nu aștepte în zădar. Ajuns acasă la el, după ce și-a înecat amarul în câteva pahare de vin, a adormit buștean. La șase dimineața trebuia să fie la datorie, să ia serviciul în primire. Douăzeci și patru de ore nu avea voie nici să doarmă și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la APACA, la croit îmbrăcăminte de protecție. Sute de salopete îi trec zilnic prin mâini. Câștigă binișor. Lucrează și ore suplimentare. Ar face orice numai ca fata ei să aibă de toate. Totul însă s-a dovedit a fi în zădar. S-a înșelat amarnic. Fiica ei, pe ascuns, a început viața sexuală când era pionieră, încă din clasa a șasea sau a șaptea, la nici paisprezece ani, cu niște tipi foarte dubioși. Când a împlinit șaisprezece ani, un băiat bun
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
esențială, la care va trebui să răspundă prompt. Priveau la el ca la un oracol de la care așteptau un verdict cât se poate de clar, în special soția care observase că a intervenit ceva zgrunțuros în relațiile dintre ei. În zădar încerca să se comporte ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Acuși, acuși, cineva o va pronunța, își zicea el căutând un răspuns pe care nu-l găsea. Nici cu soția nu avea posibilitatea să se consulte, deoarece toți ochii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]