93 matches
-
puțin câte puțin în orbite. O liniștea doar gândul că auzul ei mai percepea încă foarte limpede zgomotele la mare distanță. Cel mai mult se temea de delir; de aceea a mai încercat o dată să se calmeze, făcând abstracție de zăduf. Aza nu putea să uite că nu setea provoca moartea, ci excesul de căldură; sângele din vine se îngroșa, fiind incapabil să mai transporte căldura internă a trupului spre piele. De fapt căldura ucidea până la urmă, o dată cu neașteptata și teribila
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
Nu știu, nu mă-ntreba. Hai, repede, că moare. A fost împușcat în burtă. Are hemoragie. Împușcat! Haide... sau du-te! Fă ceva. Luna în descreștere răsărea mai târziu. Pe străzi, din pricina camuflajului, domnea aceeași beznă ca pe câmp, un zăduf și mai mare. Și tu? O umbră se dezlipi de lângă mașina staționată în colțul străzii. Te aștept unde vrei. Unde spui. Urcă-n mașină? Unde mă duci? La spital. Ah, da, făcu ea paralizată. N-ai vrut așa? Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
păstrarea sunetului h la finala unui cuvânt de origine slavă, ca în duh sau văzduh, este dovada că avem a face cu un termen slavon, deoarece în cuvintele transmise pe cale populară h final a devenit f: năduf, praf, vârf, puf, zăduf. Tot datorită unor modificări ale formei cuvintelor știm că (a) săvârși și sobor sunt slavone, în timp ce (a) sfârși și zbor cu sensul de „adunare“ sunt cuvinte vechi slave, transmise pe cale populară. Pe lângă aceste două criterii, mai poate fi folosit și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
șase) se mai găseau în stare bună în toamna anului 1946. Bârnele din pereții acestora însă au fost căptușite cu vălătuci de pământ și paie ori au fost refăcuți complet prin ceamur. Același ceamur, mai ieftin și mai ocrotitor împotriva zădufurilor de vară și a gerurilor de peste iarnă, a înlocuit bârnele din pereții multor căsoaie, grajduri și cotețe. Coșarele - câte 2-3-4 de fiecare gospodărie - stau goale și în mare parte schiloade. Vacile de rasă elvețiană pe care în 1922 și 1923
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
numai fă să fie benignă! Și a fost benignă. Un exemplar din Sămânța dragonului de Pearl S. Buck stă deschis pe noptiera de lângă pat, unde se mai află și un pahar pe jumătate golit cu suc de ghimbir răsuflat. E zăduf și mi-e sete, iar maică-mea, care-mi citește gândurile, îmi spune să-i dau drumu’ și să beau ce-a mai rămas în pahar, mai mare nevoie am eu decât ea. Dar chiar așa, cu gura uscată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zadar. Îi mai iese și lui cât să-și tragă sufletul. E prea de ajuns, dragostea mea, sunt prea de ajuns grijile fiecărei zile ca să ne mai facem griji pentru ziua de mâine. E prea de ajuns să umbli prin zăduf și să stai la mâna unuia care, la rândul lui, stă la mâna altora. Erau și seri când ieșeau împreună, dragostea mea, mână-n mână adulmecau o adiere răcoroasă, dând târcoale meselor de plastic scoase de patronii barăcilor-buticuri pe trotuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mamei; soacra împotriva norei, și nora împotriva soacrei." 54. El a mai zis noroadelor: Cînd vedeți un nor ridicîndu-se la apus, îndată ziceți: "vine ploaia." Și așa se întîmplă. 55. Și cînd vedeți suflînd vîntul de la miază-zi, ziceți: "Are să fie zăduf." Și așa se întîmplă. 56. Fățarnicilor, fața pămîntului și a cerului știți s-o deosebiți: vremea aceasta cum de n-o deosebiți? 57. Și pentru ce nu judecați și voi singuri ce este drept? 58. Cînd te duci cu pîrîșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
destul de departe. Oricum, mi-a venit o idee. — Care...? — Să fac ceea ce nu s-ar aștepta să facă un tuareg. — Adică...? Două ore mai târziu, când soarele începu să se lase și primele umbre se alungeau peste câmpie prevestind sfârșitul zădufului de nesuportat, o cămilă iute, călărită de un călăreț priceput ieși pe neașteptate de după stânci și se îndreptă în goană spre răsărit. Cei șapte oameni, care de câtva timp își reluaseră marșul lent spre sud, îl văzură abia după câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Insh Allah...! Dacă Cel de Sus hotărâse să fie bogați, n-aveau altă soluție decât să accepte împreună cu toate consecințele. Zilele ce urmară au fost liniștite. Cu apă și mâncare din belșug, se refugiau în peșteră în orele de mare zăduf, iar serile stăteau și priveau stelele și făceau planuri cu privire la un viitor pe care fiecare membru al familiei și-l imagina în chip diferit. La un moment dat, chiar Laila a fost cea care a definit situația cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Aglae întoarse privirile spre Felix și spre Otilia și, ca și când n-ar fi fost niciodată vreun conflict între ea și ei, întrebă: - Dar voi ce faceți? Aici erați? Și ce-ai, Costache? continuăea, poate de căldură, c-a fost un zăduf groaznic! Ar trebui să te sui în pat, ce stai aici, pe canapeaua asta? Bătrânul gemu puțin și făcu doar din cap semn că nu vrea să se miște de acolo. - Trebuie să te dezbraci măcar, că te sufocă hainele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
impresia că tata ne pîndește, iar asta Îmi taie tot cheful“? Nu aveam o impresie, ci o certitudine: „E aici, e aici, sînt sigur de asta!“. Aș fi putut să trag cuverturile peste noi, dar eram În iulie și era zăduf. Maureen a crezut că mi-e rău și s-a dus să-mi pregătească un suc de portocale. Camera ei era plină de poze care o Înfățișau. Pe cămin, pe ușă, pe pereți și pe tavan. Maureen pozînd pentru ciorapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mi-a spus-o“, se gândi prințul în sinea lui. Gândea așa stând pe o bancă, sub un copac, în Grădina de Vară. Ora era aproape șapte. Grădina era pustie; ceva întunecat acoperi pentru o clipă soarele care asfințea. Era zăduf; se simțeau parcă semnele îndepărtate ale unei furtuni. Starea lui contemplativă de acum conținea un fel de momeală pentru el. Se agăța cu amintirile și mintea de fiecare obiect exterior și asta îi plăcea; tot voia să uite ceva veritabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tălmăcea cu o voce la fel de înflăcărată, dar mai subțire și de aceea ușor de auzit. Țiuia ca un țînțar, așa și arăta, subțirel, fercheș, cu părul des și creț, cu o paloare subliniată de roșeața pomeților, provocată desigur și de zăduful din salonul lui Basarab Cantacuzino, dar și de paharul niciodată gol pe care îl ținea în căușul palmei. "Ca să fii fericit trebuie să fii liber, iar ca să fii liber trebuie să ai curaj. Curajul, domnilor colegi, curajul este totul. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai are dinții din față. Pe terasa casei cu vedere la orașul vechi și câmpiile Mesopotamiei, crește porumbei pe care-i hră nește cu grăunțe, iar apoi îi taie să aibă familia ce mânca în zi de sărbătoare. Vara, pe zăduf, lenevește la umbra unui nuc din curte împreună cu vecinul de alături care îi este și cumnat. Are o grădină unde cultivă mentă și legume. Are un cățel, un băiat care scrie foarte urât, câteva fete deja măritate și o nevastă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
oamenii din casa lui, robi născuți în casa lui, sau cumpărați cu bani de la străini, au fost tăiați împrejur împreună cu el. $18 1. Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe cînd Avraam ședea la ușa cortului, în timpul zădufului zilei. 2. Avraam a ridicat ochii și s-a uitat: și iată că trei bărbați stăteau în picioare lîngă el. Cînd i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la ușa cortului, și s-a plecat pînă la pămînt. 3. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Nu i-am slăbit o clipă. Într-o zi m-am dus cu Vladimir, după lecții, la un cetățean în sat. Și bulgarii sunt foarte primitori și găgă uzii la fel. Cetățeanul ne-a poftit în beci, să scăpăm de zăduf ne-a adus pâine, cavarma, ghiudem și telemea. Mâncăm, bem, și ce-mi vine mie? Ies afară, chem băiatul gazdei și-l trimit după Ștefan Luca. Vă închipuiți întâlnirea. S-au uitat unul la altul mai întâi clisos, apoi mai
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și copii atârnată de gardul unei clădiri din apropiere. În loc să mănânce resturi de cornete de a luat pentru înghețată, delicatesă vândută aproape gratis ca și braga, se zbuciumau și plângeau acolo, la clădirea securității. Nu înțelegeam mai ales că era zăduf iar Brateșul ajungea, după mintea mea de copil, pentru bucuria a încă trei orașe. Poate nu înțelegeam din cauza faringitei cronicizate în proporție de masă: șoaptele dintre tata și mama, dintre ei și prietenii apropiați, dintre radioul Pionier pe lungimea Vocii
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
urcând prin lucruri spre ființa mai deplină, Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină: Nestânjenitul vieții fior biruitor. Cursese pretutindeni... Și-acum, albeau privirii Ciorchine de potire și pături moi de puf, Și nu știu ce amestec de-arome și zăduf Topea orice făptură în marea nuntă-a firii. Plămade răzlețite în nouri mici de vată Se prelingeau de-a lungul plăpândului țesut Iar rodnicia florii sorbea, cutremurată, Și-n somn prelung un umed, străbătător sărut. Din cupele tivite ori zdrențuite
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zorească. Se grăbea, da, grozav se mai grăbea. Dintr-odată, începu să se grăbească, năuc, și iar se opri. Concediu, dada, era în concediu, dar unde s-o pornești în sezonul incert, acum e pâclă roz și peste o oră zăduf și peste alte trei șuieră cu rafale de gheață. La Antonel, la Toni, dada, la doctorul Marga... între semenii noștri zurlii se găsește totdeauna ceva să-mi pună sângele în mișcare. La Marga, la dom’ Bazil, la Bătrâna Fecioară Musaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
artificiu! Nu e decât o imperceptibilă dereglare. Iată, zarul: s-a acceptat trucul. Am scris vineri, e vineri, în loc de joi. Azi e vineri și mâine tot așa, vineri, ni se îngăduie sporul de zădărnicie. Prin urmare, joi. Amiaza clocotind de zăduf și delăsare. Tovarășe Orest, Aveți dreptate, madam Ciupercă știe mai multe decât spune. De fiecare dată, fecioara Veturia joacă aceeași nevinovăție. După ce deschide însă puțin ușa spre closetul familiei se înviorează. Murdăria acționează ca un excitant, știu asta. Nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așezase, în sfârșit, în fața povestitorului, să-l asculte. Da, da, înțeleg. Serviți, serviți. Domnul Vancea se destinse în fotoliu. Își desfăcu fularul de la gât, își descheie încă un nasture de la gulerul cămășii negre. Venise direct de la serviciu și era cam zăduf. Sorbi din cafeaua dulce și tare. Încă o sorbitură, ridicase ceșcuța mică de pe farfurioara aurită, încă o sorbitură lungă, gata, ioc cafea. — Să vă mai torn puțin, domnule... — Vancea, Anatol Vancea. Venera se ridică, luă ibricul de pe scrin, turnă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Iată craiul, socru mare, rezemat în jilț cu spată, El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată; Țapăn, drept, cu schiptru-n mână, șede-n perine de puf Și cu crengi îl apăr pagii de muscuțe și zăduf... Acum iată că din codru și Călin mirele iese, Care ține-n a lui mână mâna gingașei mirese. Îi foșnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii, Fața-i roșie ca mărul, de noroc i-s umezi ochii; La
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în revoluție a demonstrat-o și protopopul Dincă din Craiova, în "tacrirul" luat la 9/21 februarie 1849, mărturisind că, deși la 13/25 iunie a întîmpinat în bănie Guvernul provizoriu condus de Heliade, după aceea "bolnăvindu-mă de holeră, din pricina zădufului și a ostenelii", a zăcut trei săptămâni și apoi, încă slăbit de boală și nerefăcut complet, a primit poruncă de la superiorul său, arhimandritul Nichifor, să se deplaseze la cazarma din oraș, unde ostașii au jurat să apere Constituția 285. La
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
lui Ionatan; doica lui l-a luat și a fugit, și fiindcă se grăbea să fugă, a căzut și a rămas olog; numele lui era Mefiboșet. 5. Și fiii lui Rimon din Beerot, Recab și Baana, s-au dus în timpul zădufului zilei în casa lui Iș-Boșet, care își făcea somnul de amiază. 6. Au pătruns pînă în mijlocul casei, dîndu-se drept negustori de grîu, și l-au lovit în pîntece; apoi Recab și Baana, fratele său, au scăpat. 7. Au intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
pe niște piscuri - sau mai degrabă în niște râpe - jalnice, de negândit, deși nu s-ar fi zis că eram cele mai oropsite ființe din oraș. Nu vreau să mă martirizez cu orele de stat la coadă pe ger sau zăduf, noaptea, în zori, la prânz și seara, pentru că aproape toate femeile din România au făcut asta. N-o să deplâng aici cum mi-am irosit ani buni din viață meditând, adică predând literatură română pentru bani sau carne, deși mă dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]