353 matches
-
ei volum: Arhanghelii nu mor. Virtutea de căpătîi a cărții e tactul comparației. Nu întîmplător vorbesc de tact în fața unui roman fără antecedente, care-și ia, lejer, toate riscurile: al persoanei întîi și, pe deasupra, al amintirilor caligrafice și miresmate, fără zăgaz la ce numeam, devreme în anii de școală, ,expresii frumoase". Comparații migălite, riduri subțiri de peniță pe chipuri mate, din porțelan: ,Străzile se pierduseră în urma noastră, fără detalii, ca benzi albastre pe o hartă pe care știi că o ai
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
Gheorghe Grigurcu Degajată, mai-mult-decît-degajată, scriitura lui Liviu Georgescu se învecinează, pe una din laturile sale, cu avangarda. Se află într-însa o năzuință a eliberării de conveniențe precum ridicarea unui zăgaz ce dă drumul euforicului flux asociativ, un flux puternic, în stare nu doar a înlătura toate piedicile ci și a antrena materiale eterogene, a-și contura identitatea cu ajutorul acestora. Un vertij vizionar biruitor în pofida oricăror reguli, preconcepții, delimitări. Stihialitatea imaginarului
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
Lumii Noi, confirmată, iar și iar, de fascinația din ochii noului venit. Abia călătorind cu trenul spre Oklahoma timp de două zile și două nopți, Karl Rossmann intuiește adevăratele dimensiuni ale continentului american - și, prin ricoșeu, ale aventurii sale existențiale. Zăgazurile s-au rupt, reperele familiare nu mai au curs, Boemia e iremediabil pierdută - iar ultimul fragment (neterminat) al romanului descrie senzația de ușurare provocată de această descoperire: „Prin fața ochilor se derulau văi întunecate, strâmte și rupte, care se pierdeau în
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
E o erupție a unei crize coincidente cu o beatitudine, a unei eliberări coincidente cu o servitute euforică. O frămîntare dinlăuntrul ființei care înalță fanionul unei dolorice armonii. Autorul Orei fantastice a întrupat relevant acea beție dezlănțuită, trecînd peste toate zăgazurile, vorbind despre cele „șapte zile” care „șerpuiau în alcoolul fără continente”. Autorul Luptei cu inerția, în schimb, a ținut mai strîns frîul inspirației ce-și lua avînt inter pocula. Ca și de altminteri Ion Mureșan, Ioan Es. Pop și, de
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
de scâncetele, lătrăturile și urletele câinilor, în ele strecurându-se și acela intens, prelung și lugubru. Pe chipul lui Cervina spori încântarea, pe a lui Globescu, întunecarea. Când, în sfârșit, Gilda găsi tonul potrivit să se adreseze, deopotrivă, fronturilor rivale, zăgazurile se sparseră în altă parte, în , astfel că în urma lor țarcurile rămâneau goale, iar alocuțiunea Gildei murea înainte de a se naște.
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
întrucât sunteți vii și întrucât eu trebuie să ajung la soluția absolută a felului meu de a vedea și trebuie să mor deci înaintea dumneavoastră. (...) ...eu sparg un tipar vechi, care tindea oarecum să oprime viața și apoi să ridic zăgazul realității, pentru ca, așezându-vă dumneavoastră în curgerea ei, să ajungeți la țărmul care vă este propriu" (8). Despre Nae Ionescu aflat sub influența lui Constantin Rădulescu-Motru S-a spus despre cursurile sale că erau "regizate" și că ele constituiau un
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
în genunchi și în coate pe la diverse moaște. Cu toate acestea, căldura, blândețea și intonația rugăciunilor din mica bisericuță, m-au făcut să lăcrimez pe tot parcursul slujbei. Plângea în mine și sufletul și trupul, ca și cum s-ar fi rupt zăgazurile unei mări de durere pe care nu o puteam stăvili cu nici un preț. Inexplicabil pentru mine. Mai târziu, căutând înțelesurile acelei magii stranii, nu am găsit nici o altă explicație înafara celei că tocmai îmi găsisem părintele spiritual, duhovnicul pe care
PĂRINTELE ILIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384427_a_385756]
-
Acasa > Poezie > Delectare > PRIMĂVARA Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului ZĂGAZURI Când primăvara iese din noroaie, Din timpul său ne-acordă iar răgazul, Ne limpezește fața și obrazul Cu lacrimile ei, această ploaie, Ce nu ne frânge gâtul sau grumazul, Poate doar sufletul să îl îndoaie Și-ncrederea din inimă s
PRIMĂVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384651_a_385980]
-
ne-acordă iar răgazul, Ne limpezește fața și obrazul Cu lacrimile ei, această ploaie, Ce nu ne frânge gâtul sau grumazul, Poate doar sufletul să îl îndoaie Și-ncrederea din inimă s-o-nmoaie, Durerii însă-i pune-n drum zăgazul. Din munte, cum pornește lin izvorul, Cu apa sa cea clară și prea rece, Așa își poartă anotimpul norul Și vijelia, peste noi, când trece. Dar neoprit, în noi sporește dorul, Când ne uităm cum viața ne petrece. BUCHET Am
PRIMĂVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384651_a_385980]
-
fericire! Ți-ai aplecat crengile grele Din ceruri, apăsând pe creștet, Să-mi fie mintea-n mod discret, Cuprinsă-n pasiuni rebele. Și-apoi cu fulgere m-ai animat, Umplându-mi gândul cu extaz, Iar eu m-am dăruit fără zăgaz, Cedându-ți, corpul tu mi-ai posedat! Ți-am strâns în coapsele-mi fierbinți Setea de-amor și adierea-ți dulce, Lasăndu-ți tâmpla să se culce, Pe pântecu-mi zvântat de rugăminți... Codrule, îți va fi dor, Sau dorul meu îți
CODRULE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382339_a_383668]
-
plătit visarea, Atât de lacomă, vuind ca marea, Tălăzuind prin țărmul doborât. Nu-ți spun adio și nici nu-ți dau răgaz, Să-mi ceri iertare-i prea târziu Pentru că-i straniu să-ți descriu Cum eu zdrobit-am inimii zăgaz... 18.11.2016 Referință Bibliografică: Iubire / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2149, Anul VI, 18 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
IUBIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382349_a_383678]
-
picau ușor, în zbor Purtate de a toamnei nostalgie Cuprinse-n hora unui blând fuior Dansau, și se-așezau ușor pe glie La fel dansam și noi odinioară Când tineri, doi copii neprihăniți Un cavaler și-o pură domnișoară Peste zăgaz, au devenit iubiți Și-mi amintesc, că toamna de atuncea Era mult mai frumoasă ca acum... Mă-nbrățișai, și sărutându-ți fruncea Ardeam în doi, ne transformam în scrum Dar tu ai vrut, să nu mai fim "întreg" Și-n toamnă
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383028_a_384357]
-
bucure ecoul. Poate că uneori cuvintele curg înspre tine ca apa pe malul în care își găsește fagașul, de la izvor spre mare, le simți invadând nervurile pielii, înfiorând puful dulce al fanteziei, sau ți-ai dori să le pui un zăgaz, să ridici un baraj revărsărilor, să nu te mai privească până în adâncul durerii, până în adâncul plăcerii, până în adâncul intimității,până în ezitarea undelor, până în fuga de-a lungul întrebărilor, până în limpezirea strălucirilor. Poate că ele te prind de mână, de picioare
MĂRTURII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383195_a_384524]
-
lui Tennyson, s-a auzit vocea conferențiarului. Cântec Într-o vreme a ordinii de Swinburne ar fi putut foarte bine să fie un titlu de Tennyson. El prețuia ordinea, opunând-o haosului, risipei. În sfârșit, inspirația lui Amory a rupt zăgazul. A mai Întors o foaie și a scris viguros toate cele douăzeci de minute ce mai rămâneau din ora de curs. Pe urmă s-a dus la catedră și a depus pe ea foaia ruptă din caiet. — Un poem Închinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la vârsta pubertății sau a pubertății târzii trebuie să fie deschis, nu închis în sine. Sinceritatea, apa și săpunul stau mai bine tineretului decât nesinceritatea și fardurile. Rainer poate să se exprime cu atât mai bine și și‑a deschis zăgazurile gurii, de unde se revarsă obsesiv asupra colegilor tot felul de chestii, al căror numitor comun e că Sophie nu‑l poate iubi cu adevărat decât pe el, pe Rainer. Chiar dacă el pleacă acum, gândurile ei or să rămână cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici osândă. Zăgazuri pământene n-aveau... Alt Demiurg Le stăpânea, desigur, cu-o pravilă mai blândă Făptura lor ciudată și vecinicul amurg. O, simplă înfrățire, pătrunderea lor oarbă!... - Când, când, interioarele mări vor izbuti Ca ele să se-mbine, ca ele să se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de Iuliu-Marius Morariu Dor Sfânt Morariu Iuliu-Marius Crâmpei suav din slava-ți Sfântă, Aș vrea Iisuse-al meu să fiu, Cu cuget bun, inimă-nfrântă, Să-mi umplii sufletul pustiu. Să-ți cânt prin veacuri paupere Din harpa inimii-ncărnate, Să rup zăgazuri efemere, Să mă dezbăr de-a nopții moarte, S-arunc din cârca mea păcatul, Să pun în loc a ta povară, În lacrimi să-mi înec iertatul, Să fii în veci a mea comoară. Așa ajută-mi, Scump Părinte, Al lumii
DOR SFÂNT DE MARIUS IULIU MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361304_a_362633]
-
de voal turcoaz... Și să te strâng abia cutez, Tu faci de gesturile-mi haz... Vin zorii, mă abandonezi., Se-aude trist un ritm de jaz... Și cât aș vrea să te păstrez Să îmi fii râu, să-ți fiu zăgaz, Să îmi cedezi când îți cedez... Să-mi fii ocean, să-ți fiu talaz Și înger păzitor în miez De nopți de fosfor și topaz, Să fiu făpturii-ți biblic crez Să te feresc de vreun necaz... Referință Bibliografică: Tu
TU DORMI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363878_a_365207]
-
celor mai solicitate volume pe la grădinițele școlare și pe la clasele micilor școlari.” prof. ELENA BUICĂ - BUNI, Toronto - Canada "Mărturisesc că niciodată nu am crezut că o poveste poate fi scrisă în versuri. În sufletul meu, ea, Povestea, era așezată între zăgazurile unei întrețeseri aparte, ce purta adesea sigiliul îndepărtat al lui Andersen. Că m-am înșelat, mi-o demonstrează volumul de versuri "Pastel de borangic", o cărticică a sufletelor sensibile și pure, unde fiecare poezie în parte reprezintă un mic univers
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
de teroriști! După plecarea lui Ceaușescu s-au înmulîit terorișrii și-au început să tragă! Sunt morți și răniți! Marian lăsă banii pe masă și o întinse; pe străzile orașului veneau grupuri-grupuri de tineri, curgeau precum o apă scăpată din zăgazuri spre marele fluviu care era Calea Victoriei. Cântau întruna: <Oooleee, oleee, oleee, oleee Ceaușescu nu mai eeee!> Prima întâlnire cu realitatea fu crudă, pe caldarâm două victime împușcate, una în picior, alta în abdomen. Se zbăteau și strigau după ajutor. El
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
mai simt zborul Nu te mai simt, nu-ți mai simt zborul, Infinite tăceri alungă și dorul. Nu te mai citesc fără cuvinte Și timpul parcă mă minte. Te chem și nu m-auzi în vise, Creste de noi neatinse, Zăgazuri, triste zăgazuri de dor, Fluturi fără aripi ce mor. Cocori ce duc speranțele cu ei, Plâng ploi, alungă-le de vrei. Referință Bibliografică: Iubire / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1150, Anul IV, 23 februarie 2014. Drepturi de
IUBIRE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362547_a_363876]
-
zborul Nu te mai simt, nu-ți mai simt zborul, Infinite tăceri alungă și dorul. Nu te mai citesc fără cuvinte Și timpul parcă mă minte. Te chem și nu m-auzi în vise, Creste de noi neatinse, Zăgazuri, triste zăgazuri de dor, Fluturi fără aripi ce mor. Cocori ce duc speranțele cu ei, Plâng ploi, alungă-le de vrei. Referință Bibliografică: Iubire / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1150, Anul IV, 23 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
IUBIRE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362547_a_363876]
-
ascunsă-n tine durere de dor de tăceri împărțită cu tine durere și dor vers și durere împrejur îndur cerul albastru un petec de verde speranță ce se vede la fereastră zbucium aripile mele frânte zoaiele societății mâini goale gânduri zăgaz dorințe interzise idei umezite plângeri dese și sincere în lumina ce se prelinge în staulul curbat al vieții de bravat înspăimântat un suflet degradat ce loc ai ocupat în anticariat arde în nepăsarea crudă cuprinsă într-o speranță udă ziua
DOR DE SOARE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364264_a_365593]
-
în 1900, a avut onoarea să execute - cel dintâiu în vechiul regat, pe scena Ateneului din București ( ... ) Vizita corului său la Severin deschide Doinei noastre, elevilor liceului Traian, mai târziu societății Carmen, cum și altora , calea Banatului, prin cântec rupând zăgazurile nedreptelor noastre hotare, prin cântec neam putut cunoaște și aprecia, prin cântec ne-am legat sufletul de frați 172. În Banat, Doina debutează prin concertele de la Caransebeș și Lugoj, în zilele de 21-24 aprilie 1902 173, coriștii severineni fiind primiți
MITE MĂNEANU, VIAŢA CULTURALĂA MEHEDINŢIULUI ÎN SECOLELE XIX-XX(2) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363160_a_364489]
-
unde caii visează În iarba de stepă. Aici totul este mai ușor, orizontul e aproape de strigătul ciorii de câmp lângă care sufletul arde la sol. Nu, totuși ce bucurie Din strâmtoarea strigătului disperat al ciorilor de câmp, Brusc să rupi zăgazurile pentru Lumea plină de spațiu a cailor ! (4) Aș sta Pe o verandă sticloasă Aproape de mare Și să mă uit la orizont Prin vânt și vele. N-aș asculta oamenii, Ci pescărușii, Așa de zgomotoși, Însă albi Și puri, ca
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]