55 matches
-
liniște/ pe care cuvintele sună ca niște chei căzute/ el revărsa vorbe de aur un fluviu de vorbe de aur/ în tăvile verzi ale ierbii". Lume nevăzută ieșită la rostirea prin care ea se vede și se spune: primitoare și zămislitoare, lumea unei neîncetate geneze, a unui nesfârșit reînceput. Lume în mișcare, în facere, în actul lumirii, al creșterii spre ființă, precum imaginile care arată seninul translucid, transparența celor prevăzute și întrevăzute 21, liniștea solidă, sonoră, în care cuvintele vibrează ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la un prim nivel, teamă. Truda cusutului, care trebuie să fie perfect, asemenea lumii în prima zi, este similară genezei chinuitoare și plânsului cosmic. Fecioara nu doar aude muzica sferelor, ci o repetă în cântecul său, ea nu simte efortul zămislitor al cosmogoniei, ci îl încearcă țesând și îl reiterează la nașterea pruncului său. Capacitatea de a coase minunat dă fetei în colinde un statut înalt, care îi permite să-și aleagă singură mirele demn de așa haine: „Sub tufă de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șansa pețitorului la mâna Ilenei: ea îl va accepta dacă e viteaz și are îndrăzneala de a termina, nu numai de a încerca să construiască cele trei feluri de edificii ce împing granițele lumii tot mai departe, în căutarea forțelor zămislitoare. Ocupațiile magice pentru neofiți descoperite în colinde constau în lupta dreaptă cu fiara acvatică sau terestră pentru feciori și în proba țesutului, „chindisitului”, pentru fete. În balade apare, așadar, un scenariu nou, venit dinspre basm, în care întâlnim un motiv
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de a echilibra balanța principiilor și de a anticipa finalitatea maritală. Alte colinde dau leului și dulfului biruiți un rol marital; sora mai mică a fiarelor este oferită flăcăului, ca semn al supunerii totale în fața întemeietorului, ce convertește astfel forța zămislitoare din sacru: „- Nu ne, Ioane săgetară/ C-am o sor’ foarte frumoasă,/ Și e sor’ cu soarele,/ Are-o mână ca și-o zână,/ Cu cumpătu de albină,/ Eu cu ea te-oi dărui” (Bumbuiești - Vâlcea). Înrudirea cu soarele, atributele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cum cresc lichenii/ în ochiul oglinzilor negre/ și-n încăperea strâmtă unde m-am întors/ văd cum se prelinge pe ziduri/ vorbire străveche,/ nevindecatele răni/ de pe trupul leprosului// Cu fața spre asfințit/ în singurătate/ lunec/ cu treptele casei/ în mlaștinile zămislitoare/ de putredă frăgezime” (Al patrulea amurg). În următoarele cărți se reiau aceleași teme și motive, cu variații de ton. Universul din Multcălătoare / Preatrecătoare (1981), din nou întunecat, e înghețat, împietrit, veșted („regatul de iască al Mumei”), iar lamentoul sună mai
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]