136 matches
-
dușmanilor săi!” ( Se retrage cu urniciorul plin și-l așează de o parte. La fel fac și celelalte fecioare.). FECIOARA II “Supunere și robie Iagizilor potrivnici! “ FECIOARA III-a “Să nimicească pe bastarnii sălbatici! “ FECIOARA IV “Să alunge pe Tribalii zănatici! “ FECIOARA V “Stăpânire Sarmaților nomazi! “ 11 FECIOARA VI “Jefuitorii, morții să-i dea pe parți! “ FECIOARA VII “Să nu-și găsească adăpost Roxalanii! “ FECIOARA VIII “ De pribegie să aibă parte Marcomanii!“ ZADA “Mândrii, de mândrie să piară Romanii, Bogații fără
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > SONETE (II) Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 508 din 22 mai 2012 Toate Articolele Autorului Unde te-ascunzi? Unde te-ascunzi și pribegești zănatic, De ce ți-e teamă când, de-abia ivit, Cărunt de așteptări, un dor cernit Și-a lepădat veșmântul enigmatic Făcându-ți semn cu-n gest nedeslușit? De ce înnozi pe cerul tău, sălbatic, Atâtea taine, când zâmbești, apatic, Rostogolind speranțe-n
SONETE (II) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358214_a_359543]
-
patima iubirii lor... O iubire ce se înfiripase într-o noapte magică de sânziene, când peste câmpuri zburdau nebune ielele prefăcute în fecioare fermecătoare, purtând coronițe din sânziene, pletele mirosindu-le a flori sălbatice...Vântul sporea magia acelei nopți, alergând zănatic printre ramurile copacilor și peste câmpia acoperită de galbenul florilor de sânziene cărora le purta polenul până la cei doi îndrăgostiți. El le învăluia trupurile înlănțuite, poleindu-le cu aur. Noaptea se lăsase încetișor, iar licuricii luminau, precum stelele, în "râurile
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
Și-aștept ruinele să-mi cânte-un mit. Îți caut umbra rătăcită... Îți caut umbra rătăcită-n crânguri Te-ascunzi la sânul ierbilor, sălbatic, Sorbind tăceri din verde enigmatic Când macii-și ard petalele pe ruguri. Te prăvălești din primăveri, zănatic, Atingi cu gura lacrima din muguri Când vița plânge-n pârguiri de struguri, Tu rătăcești sub teiul singuratic Și numeri clipe-n tâmpla orei mute; Săruți în treacăt palele de vânt Iar din grandoarea zorilor cernute - Filoane de lumină-n
SONETE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358686_a_360015]
-
altfel. - Nu sunt pitic ... uite ce mare m-am făcut! strigă Costel vesel, sărind de pe marginea patului, direct în picioare și arborând cu mândrie, o poziție de drepți destul de caraghioasă. - Ce spui când te-ntâlnești cu-n om mare, mă zănaticule?... Cum te-am învățat io? se burzului, fără răutate, femeia. - Sărut mâna! rosti imediat micuțul, cu un zâmbet larg, de-ai fi zis că-i gata să se muște de urechi. - Să crești mare! îi răspunse el, abținându-se să
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
februarie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt prinsă-ntr-o capcană de uimire Iar gleznele-mi de gând au mari dureri... Ți-am recompus cuprinsul în neștire Dar nu te-am regăsit la fel ca ieri Pe-acel văzduh de trecere, zănatic... Ți se reflectă pasul în oglinzi De ne-ntâmplare și-un halou apatic Îți definește umbra... Pari că tinzi Spre-accente de răspuns numai când tace Poemul în zăpezi de chihlimbar Și doar când harta hărții se preface În cratima ce-
ALTFEL de AURA POPA în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340394_a_341723]
-
Iubește-mă! Cătușe verzi de iarbă Din ochii mei te lege pe vecie Când proaspete dorinți în noi se-mbie Alungă umbre din orbita-ți oarbă! Dar te-nfășori în mantii de mătasă - Nori albi ce torc potop de fulgi zănatici - Zburând cu stolul de hulubi sălbatici Mă lași din nou nesomnului mireasă. CURG UMBRE RECI PE CUMPĂNA-NSERĂRII Curg umbre reci pe cumpăna-nserării, Pulberi de-omăt și șaluri de hermină Învăluind în dulcea iernii vină Tăceri dospite-n prescura
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
încredere? Am mai dormit și altă dată în pat cu bărbați, pe când eram studentă. Erau colegi, prieteni, dormeam la grămadă, pe unde apucam, de-a latul paturilor. Dar acum este altceva. Nu mai am acea vârstă, nu mai sunt cea zănatică din tinerețe, nu îmi este coleg, amic. De când m-am căsătorit am dormit în pat doar cu soțul meu, iar Dragoș este un străin. Ce obligație ar avea față de o femeie care a acceptat singură să vină la el acasă
SĂGEATA LUI CUPIDON IV (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342333_a_343662]
-
Și are-ntruna bani de-o țuică De ce nu fac și eu un chef Să-mi cânte rromul cu vioara O noapte-ntreagă cu vreun șef Și să mai urc un pic pe scara, Căpătuielilor și-a legii Că toți zănaticii ajung La sacul lor cu privilegii Iar drumul nu-i așa de lung? La ce bun munca cu toptanul Și-n urmă să bolești lihnit Că-ți pun în spate geamantanul Și du-te de unde-ai venit! Și ia-ți
TIRADA NEBUNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340638_a_341967]
-
Și are-ntruna bani de-o țuică De ce nu fac și eu un chef Să-mi cânte rromul cu vioara O noapte-ntreagă cu vreun șef Și să mai urc un pic pe scara, Căpătuielilor și-a legii Că toți zănaticii ajung La sacul lor cu privilegii Iar drumul nu-i așa de lung? La ce bun munca cu toptanul Și-n urmă să bolești lihnit, Că-ți pun în spate geamantanul Și du-te de unde-ai venit! Și ia-ți
TIRADA NEBUNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340724_a_342053]
-
că vorbește despre un pământ amenințat: “vântul ordonă norilor/ să răcorească soarele”. Anotimpul preferat al Anei este, cum era de prevăzut, primăvara, pentru că o reprezintă, este ca și ea la fel de fragedă și se manifestă la fel de “renascentist”. Nu degeaba își zice “Zănaticul primăverii”. Iată câteva exemplificări: “ai furat primăvara/ și-ai ascuns-o/ în priviri”/ “Dar”, “în final/ ochesc cu bucăți de primăvară/ inima ta, a ei, a lui.../ a mea”/ “Crimă cu premeditare”, “pentru mine/ primăvara începe/ cu litera/ mugurilor/ concepuți
CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ DE ANA MARIA GÎBU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341162_a_342491]
-
ani, bunica mea a primit o mieluță de la bunicul ei. E important să precizez că a primit-o „de pomeană”; cine dă un animal de pomană, îl va avea pe lumea cealaltă. Se întâmpla în 1934. Era o mieluță cam zănatică și bunica a numit-o Căprița. Oile din „sămânța” ei poartă și acum numele generic „ale Căpriții”. Ale Flămânzilii coboară în copilăria Tușii Anuța, sora bunicii. Avea 5 ani când a moșit o oaie și a numit mieluța Flămânzâla, după
Oameni și câini. O poveste adevărată despre niște ciobănești legendari () [Corola-blog/BlogPost/337917_a_339246]
-
tainică șoaptă de greieri . Si fluturi perechi, în zbor nupțial . Îmbrățișându-i cu gândul cutreier . Sublimul, galacticul arc sideral. . . Nimic în jurul nostru nu se clintește . A nopții regină ne îmbată-n parfum . Rouă și raze, totul străluce-zeiește . Când dorul umblă zănatic pe drum. Referință Bibliografică: Vraja nopții / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1666, Anul V, 24 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
VRAJA NOPȚII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343421_a_344750]
-
patima iubirii lor ... O iubire ce se înfiripase într-o noapte magică de sânziene, când peste câmpuri zburdau nebune ielele prefăcute în fecioare fermecătoare, purtând coronițe din sânziene, pletele mirosindu-le a flori sălbatice ... Vântul sporea magia acelei nopți, alergând zănatic printre ramurile copacilor și peste câmpia acoperită de galbenul florilor de sânziene cărora le purta polenul până la cei doi îndrăgostiți. El le învăluia trupurile înlănțuite, poleindu-le cu aur. Noaptea se lăsase încetișor, iar licuricii luminau, precum stelele, în "râurile
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
Elvirei, schimbările bruște de tonus te fac să vrei următoarea filă, te fac să o secondezi dar să-i judeci pe bărbații din viața Elvirei ea, rămânând sensibila artistă, inocentă, grădinița, boaba de rouă. Elvira are un farmec zânesc, nu zănatic, are imprevizibiltatea unei intelectuale rasate, trăiește cu o anume libertate interioară și caracterul și comportamentul i se glisează perfect pe epoca aceea de revoltă și negare a constrângerilor. În același timp, tot sistemul o face suspicioasă și orice portiță de
SLALOM SENTIMENTAL- ROMAN- VALERIA MANTA TĂICUȚU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379118_a_380447]
-
Acasa > Poezie > Credinta > MOȘ CRĂCIUN Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2182 din 21 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului A venit...Cum să vă spun? Într-o sanie zurlie Un zănatic Moș Crăciun, Fir-ar el, Moșul, să fie! Pe drumeagul troienit Se lasă cu greu la vale. “Moș Crăciun,bine-ai veni!” Îi ies mulți copii în cale. “Dragii moșului copii!” Le zâmbește viclean Moșul Din barba-I de promoroacă
MOȘ CRĂCIUN de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380456_a_381785]
-
etnologilor. Am să le port în sufletul meu. Până unde, până când? Până aici și mai departe. Până mereu. De aceea, uneori, când privesc la televizor și văd cum se revarsă zoaiele mediatice, mă sufoc și îmi vine să alerg de zănatic în Poiana Amintirilor. Și să fuug, să fuug, să fuuug...până în Pădurea Umbrelor Tăcute. Să mă rătăcesc acolo și să stau de vorbă cu ele. Dar...sunt tăcute. Și mă întorc resemnat în mâlul cotidianului. Totuși, odată, am întâlnit prin
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
pandemia prădalnică a politicienilor, așa cum în toată țara va veni un anotimp cultural în care vor încolți semințele și va rodi în sfârșit grâul ce-a zăcut toată iarna culturală, apoi toată primăvara în care au izbucnit din pământul odelor zănatice, de prin primării, ori de sub oblăduirea primăriilor, buruienile parvenitismului, și toaă vara tiranică în care s-au rumenit aceste buruieni, ca să urmeze o toamnă a roadelor bune, după care se vor împături pe rând, la loc, anotimpuri fără tiranie și
PĂRINTELE GHEORGHE BÂRJOVANU. OAMENI CUMSECADE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372604_a_373933]
-
aceasta poezie...Trimite unui prieten prin e-mail aceasta poezie... Versiune pentru imprimat a acestei ... XXVII. DRAGĂ ȘI SCUMPĂ, de George Pena , publicat în Ediția nr. 1854 din 28 ianuarie 2016. Mi-i scumpă făptura ta aleasă pe care o cuprind zănatic; cu copsele și sânii, cu gura păcătoasă, mi-i scumpă făptura ta aleasă. Mă nărui în dorință veroasă și mă pierd în ochii tăi fantastic; mi-i scumpă făptura ta aleasă, pe care o iubesc fanatic. Citește mai mult Mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
păcătoasă, mi-i scumpă făptura ta aleasă. Mă nărui în dorință veroasă și mă pierd în ochii tăi fantastic; mi-i scumpă făptura ta aleasă, pe care o iubesc fanatic. Citește mai mult Mi-i scumpăfăptura ta aleasăpe careo cuprind zănatic;cu copsele și sânii,cu gura păcătoasă,mi-i scumpăfăptura ta aleasă.Mă năruiîn dorință veroasăși mă pierdîn ochii tăi fantastic;mi-i scumpăfăptura ta aleasă,pe careo iubesc fanatic.... XXVIII. CURGE TIMPUL..., de George Pena , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
mai doară Dar nici să nu mă întristeze ca tânguirea de vioară. Să nu-mi mai fie noaptea zbucium, să nu mai știu ce-nseamnă dorul, Să nu-mi mai susure prin vene, cum plânge-ncetișor izvorul. Rămâi cu bine, dor zănatic, mai du-te și la alte case Și nu îmi mai ara prin suflet și pe obraz adânci crevase. Căci tu mi-ai ars în piept pădurea și tu mi-ai dat foc la zăvoaie Și inima mi-ai pustiit
DU-TE, DOR! de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374155_a_375484]
-
același timp, cât de atașați trebuie să fi fost unii locuitori ai fostei provincii Dacia față de zeița Diana, foarte populară și particularizată în nordul Dunării, devenită un fel de "zeitate supremă păgână", echivalentă cu "Destinul", "Soarta", "Norocul", iar "zânele" și "zănaticii" își au originea în Diana și dianatici. Dar religia nu se identifică întotdeauna cu ideea de zei și spirite, și din această perspectivă trebuie abordate realitățile spirituale ale Daciei, după 275. Astfel, abandonați de autorități, constrânși la un trai modest
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și bisericesc în afara Imperiului, un conflict acut între vechea și noua credință a fost puțin probabil, dimpotrivă, putem presupune, intuitiv, că n-a fost teritoriu mai propice conviețuirii păgâno-creștine ca cel din nordul Dunării. Este adevărat, limba română conservă cuvântul "zănatic"-dianaticus, adorator al Dianei, "drac" ș.a., dar zelul eroic al apostolilor sud-dunăreni contra "zănaticilor" (de la zână), de care vorbea Pârvan, nu este verosimil, dar nici idilică n-a fost impunerea creștinismului, cum susținea Panaitescu. În sfârșit, originea cuvântului "păgân", adică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puțin probabil, dimpotrivă, putem presupune, intuitiv, că n-a fost teritoriu mai propice conviețuirii păgâno-creștine ca cel din nordul Dunării. Este adevărat, limba română conservă cuvântul "zănatic"-dianaticus, adorator al Dianei, "drac" ș.a., dar zelul eroic al apostolilor sud-dunăreni contra "zănaticilor" (de la zână), de care vorbea Pârvan, nu este verosimil, dar nici idilică n-a fost impunerea creștinismului, cum susținea Panaitescu. În sfârșit, originea cuvântului "păgân", adică necreștin, necredincios, după Pârvan, termenul paganus a fost introdus de noua credință din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
obiect și cu luciditate, ne spune altceva: terminologia creștină latină datează din secolele IV-V, ba chiar VI-VII-când are loc cristalizarea termenilor creștini-o serie de termeni indică violența luptei între păgânism și creștinism la noi, în Dacia, precum zână, zănatic, drac. Acești termeni denotă că, dimpotrivă, a fost o luptă în conștiința oamenilor, iar aceasta a dobândit aspecte violente. Era inevitabil ca noutatea religioasă adusă de creștinism să întâmpine împotrivirea adepților vechilor credințe păgâne. Același istoric, Pârvan, susține fără echivoc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]