213 matches
-
liniște ne pregăteam ținuta pentru a începe, cu evlavie și teamă, dar și cu îndrăzneală, cântarea imnului Hristos a înviat. De pe coridor, dinspre intrare, se auzeau zgomote înfundate, lovituri, icneli și vaiete, care creșteau în intensitate, apropiindu-se însoțite de zăngănitul zăvoarelor. Era obiceiul în acei ani ca marile sărbători creștinești sau comuniste să fie marcate cu evenimente deosebite, care să rămână în conștiința celor întemnițați. Bătăile, schingiurile, lanțurile, neagra și chiar uciderile, erau gândite astfel ca să dea strălucire diavolească acestor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
aur și fildeș pentru templele exterioare de la Olimpia, intrăm în templul grec: Căci stă scris în cartea sorții, că nu va scăpa de moarte Nimeni, chiar dacă el neamul din olimpieni și-ar trage Cin’ de luptă se ferește și de zăngănit de săbii, E ades ajuns de-a soartei mână chiar în casa lui, Iar norodul nu-l cinstește, nimenea nu-i duce dorul. 3. KALOS KAI AGATHOS, AGON ȘI ARETE, ÎNTRE ANTIC ȘI MODERN Ideea de educație armonioasă era exprimată
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
și tot neamul ei de bestii, și că Între timp nu s-a schimbat nimic, chiar dacă de acum Încolo nu va mai fi cum a fost. Auzeam apa dușului curgând și pierzându-se-n vuietul viscolului de afară și-n zăngănitul tramvaielor și ceva Îmi spunea că de-acum toate se vor schimba În bine. Ea a apărut ștergându-se cu un crâmpei de prosop albastru și aproape că nu i-am observat goliciunea. E așa cum mi-am Închipuit-o dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sutele. Nici o birjă nu mai circula și nici o trăsură particulară. Pe lângă numeroasele sănii birjărești erau multe sănii particulare, toate luxoase, cu mari rețele acoperind caii, cu șiruri dese de clopoței cari atârnau greu de gâtul lor și umpleau văzduhul cu zăngănitul. Un lucru care a dispărut complet din București este acest sunet de clopoței ce se auzea iarna răsunând din toate părțile. Pitorescul valtrapului și al muzicii clopoțeilor îl regretăm noi cari l am cunoscut. Plimbatul în sanie sub ninsoarea deasă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Deși ocurența este minimă, numele din interiorul textului este identic cu cel de pe copertă: Când cei doi viteji de la SMERȘ au isprăvit cu jumulitul, o dată cu porthartul mi-au confiscat și reflecțiile mele politice așternute pe hârtie și când, copleșiți de zăngănitul geamurilor la fiece explozie nemțească, mă împingeau repede spre ieșire, au răsunat pe neașteptate două cuvinte care îmi erau adresate cu fermitate [...]: Soljenițîn. Întoarce-te283. În afară de identitatea onomastică, în realizarea pactului autobiografic important este și paratextul, cu elementele sale subtitlul și
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și mă face să înțeleg că are chef de joacă. Te plictisești, da? Dacă ai ști ce mi-a făcut o babă, mă rog, o doamnă! Cîinele mă face să înțeleg că este interesat de su biect. N-am riscat "zăngănitul de cătușe" ca să-i bag în buzunar 800 $. Ham, ham, se revoltă și cîinele. După ce am vorbit de unele, de altele, bag mîna printre scînduri și-l mîngîi. Cîinele este fericit nevoie mare și cînd dau să plec se întristează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o pîntecoasă de barcă pescărească. Nu știu dacă s-a dedat și la avioane, dacă pofta lui de a distruge se burică și la înaltul cerului. Cert este însă că noi eram puțin panicați de jocul avionului prin văzduh, de zăngănitul paharelor, de cei doi pași lateral dreapta întrerupți de alți doi la stînga și apoi sus și chiar jos. Parcă eram într-o mașină de spălat cu program automat, uitați acolo de gospodină. Cu ajutorul lui Dumnezeu, ieșim din ghearele nebunului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
colectivului ambasadei" și, la ocazii speciale, împreună cu "mi com-pañera" savurăm un "trago", din romul vechi, de culoarea chihlimbarului, închinând "Viva Fidel"! Și, ca prin minune, din pahar se desprind cântecele triste ale sclavilor negri de pe plantațiile de trestie de zahăr, zăngănitul săbiilor și tunetele archebuzelor piraților, razele calde ale soarelui din Caraibe, parfumul florilor de portocal, mișcările un-duitoare ale frumoaselor mulatre de la Tropicana, valurile verzi sărutându-se cu digurile Maleconului, vocea caldă a lui Compay secundo... Borachon! Pirați, corsari, bucaneros, filibusteri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
plăcută la Roma. În consens cu ceea ce s-a spus în scrierile vechi, trebuie să compun numai epistole plângăcioase. Aici nu există decât mirosul urât al oilor și caprelor care se balegă pe drum. În fiecare zi se aude numai zăngănitul fioros al armelor. E necesar ca la Roma toți să-și închipuie mari suferințe în ce mă privește și să creadă că doresc cu disperare să mă-ntorc, să fug cât mai repede din pământul acesta barbar. Trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
produce roade de sfințenie, dar fiecare după felul său, adică fiecare după starea de viață în care l-a așezat Providența. Ilie în pustiu și David pe tron nu trebuiau să ajungă la sfințenie pe aceeași cale; iar Iosua, în mijlocul zăngănitului de arme, ar fi încercat în zadar să se sfințească prin aceleași mijloace ca Samuel în liniștea reculegerii sale din templu. Această precizare se adresează mai ales acelora care trăind în lume, ar dori să practice virtuțile celor din mănăstire
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Întreprinde nimic. Îți aperi bunul tău, nu sărăcia și foamea. O țară bogată și puter nică este o țară În care locuitorii sunt prosperi, sănătoși și trăiesc omenește. Acesta e adevărul, pe care cavalerii orbiți de mirosul sângelui și de zăngănitul armelor nu-l pot Înțelege! De aceea eu vreau să Întemeiez un oraș, nu, mai multe orașe. și vreau să Încep cu cel de aici, la picioarele castelului nostru. E o răscruce mare, pe aici trec călători, negustori care vin
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe Tokugawa, a cărui personalitate am admirat-o încă de când am citit romanul Shogun al lui J. Clavell, retrăgându se la Castel, însoțit de luptători devotați. Îi vedeam figura impunătoare, îi auzeam glasul puternic dând porunci scurte... Samuraii răspundeau cu zăngănit de săbii și strigăte războinice. Am „retrăit” câteva clipe din istoria fascinantă a Japoniei... Spun „retrăit”, întrucât convingerea mea este că am viețuit cândva pe această exotică, fascinantă și încărcată de o istorie plină de cruzime, insula Japonia. Mi-am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de rezervă, două perechi de șosete și două perechi de izmene. Apoi, mi-au pus iar ochelarii. Unul dintre ei m-a luat de braț și m-a condus pe un coridor. Deodată s-a oprit și am auzit un zăngănit de chei; a deschis o ușă și a urmat „Scoate-ți ochelarii!“ După care ușa s-a închis brusc și am văzut că mă aflu într-o celulă. Habar n-aveam în ce cartier al orașului eram. Era o celulă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
exceptând țara Prusiei, ținuturile de dincolo de Cracovia și Lituania, administrată, de fapt, de la 5 august 1392, de către Vitold. Era evident că dușmanul regelui polon nu putea fi decât cumnatul său, Sigismund. Dar, înainte de a exercita presiuni diplomatice sau amenințări prin zăngănitul armelor, regele ungar se gândi să cointereseze pe voievodul moldovean la o politică alături de aceea a Ungariei. Încă în 27 ianuarie 1391, se împliniseră trei ani de când Vladislav Iagello împrumutase suma de 3.000 de ruble de argint frâncesc de la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Găsești aici aspecte paradisiace, printre care aș așeza arhaicitatea și sărăcia. Dar, bineînțeles, aici ești la depărtare, la margine, la graniță, la capătul lumii, altfel zis, la dracu-n praznic. Răsunetul evenimentelor care agită țările, continentele, popoarele, și chiar și zăngănitul armelor ajung aici slăbite, parcă ireale. E și ăsta unul dintre farmecele Bugazului. Asta locotenentul remarcase deja și nu-i displăcea. Nici la frumusețea peisajului nu rămânea nepăsător, doar că îi era teamă de singurătatea lungilor seri de iarnă ce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
seară, Încât acum ar fi fost Încețoșați și invizibili. Rămase unde se afla, sprijinit de balustradă, studiind acoperișurile și turnurile care nu Încetau niciodată să-l mulțumească. O auzi pe Paola cum trecea pe hol, Întorcându-se În bucătărie, auzi zăngănitul de oale mișcate, dar rămase locului, ascultând dangătul clopotelor de la San Polo ce băteau ora opt, apoi reverberația ca un răspuns a celor de la San Marco, câteva secunde mai târziu, ca Întotdeauna, răsună puternic peste oraș. Când toate clopotele tăcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a omorât oamenii considerându-i eretici, ridicându-l în slăvi pe împăratul Heraclie și blestemându-l pe regele Arioald. A scăpat cu viață doar fiindcă l-au crezut mort. Ceilalți soldați care așteptau ascunși în stufărișul de pe țărmul mării, auzind zăngănit de arme, i-au sărit în ajutor, dar era prea târziu. - Până și-aici se fac simțite dihoniile din biserică dorite de catolici, a oftat Marciano, după care i‑a continuat relatarea. Grasulf a fost îngrijit de un monah egiptean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ascunse, intromisiuni în intimitățile victimelor victimizate, portretul în negru și în peniță ambutisată dintr-un tăiș de sabie, atacul la persoană fără avertismentul en gàrde! , sugestia cu ițari de metaforă, sperietori din Codul penal, invective publicabile și pe undeva licențioase, zăngănit naționalist, ode patriotice vis à vis de poftele nesătule ale vecinilor istorici și etnii visătoare la reîmpărțirea Europei, după criteriul celui mai tare, sau care au supt „sângele poporului” în chip de binefacere...Cohorta de arme contra prostiei fudule sau
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
Gura! Nu-l ascultați! Deja e aproape trecut de Ceasul Câinelui! Vreo doi oameni scoaseră strigăte de luptă, iar Mitsuhide și Mitsuharu fură aruncați În colții unei haite de lupi - halebarde, lănci și săbii, din toate părțile. Urletele oamenilor și zăngănitul armelor se amestecau cu vuietul vântului, iar scena se preschimba cu iuțeală În oribilul vârtej al războiului. Spadele se frângeau, bucățile zburau care-ncotro. Lăncile azvârleau jerbe de sânge. Hiyoshi găsi că era prea primejdios să stea În mijlocul acelui carnagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lucrurile pe care Încă dorea să le facă În această lume și la mama lui din Nakamura. Aceste lucruri Îi fulgerau prin minte, dar apăreau și se mistuiau cât ai clipi. Zgomotul a o mie de picioare În marș și zăngănitul armurilor Încinse de soare păreau să spună: „Muriți!“ „Muriți!“ Chipurile soldaților erau arse de soare, scăldate În sudoare și acoperite cu praf. Și, cu toate că chiar și În acea situație disperată, firea lipsită de griji a lui Tokichiro era ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
urmeze. Sakon porni În galop drept spre linia inamică, fără o singură privire În urmă ca să vadă dacă-l urma cineva. Treizeci sau patruzeci de soldați se luară după el, alergând către o moarte sigură. Aproape imediat, vaietele, strigătele și zăngănitul de săbii și lănci se amestecară printre gemetele zăpezii purtate de vânt, Învălmășindu-se Într-un vârtej. — Sakon nu trebuie să moară! strigă Ieyasu. Nu mai era deloc În apele lui. Vasalii Încercară să-l oprească, apucând căpăstrul calului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
căzuse În cursa Întinsă de Murashige. Se sculă, cu zâmbetul pe buze. Atunci, să mergem. Nu pot face nimic altceva decât să mă supun umil, dacă așa Își arată Seniorul Murashige curtoazia. Războinicii Îl escortară pe Kanbei prin coridorul central. Zăngănitul zgomotos al armurilor lor se combina cu tropăitul de pași. Coborâră mai multe scări și culoare Întunecoase. Kanbei fu silit să treacă prin locuri atât de Întunecate, Încât parcă ar fi fost legat la ochi și, dintr-un moment În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
în fapt, foarte... cult. În epoca în care latina "decade" în jignitoare cumetrii vernaculare, cultura înaltă, cățărată fie pe stîlpul bisericii, fie pe-acela al legendelor exclusiviste, cavalerești, difuzează, oarecum caricată folcloric, și pe la noi, unde doar romanticii au auzit zăngănit de armuri cu ștaif. De unde a venit acest dialog ținînd, totuși, de orînduiri care aveau, bine exprimată, gena cinismului (să fi însemnat, cîndva - din kuôn, kunos - viață de cîine?), în filosofia noastră mai puțin deprinsă cu sfidarea? Precizarea pe care
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
și măruntaiele pământului: «Undeva deasupra, în văzduh, valuri imense se loveau și zgomotul lor străbătea pînă jos, ca într-un fund de mare. Aburi reci, umezi, cețoși treceau vîjîind printre brazi și, sub bătaia lor, ramurile nemișcate sunau cu un zăngănit de arme». Fraze nu numai de mare proză, ci și grele de o tainică încărcătură hierosonoră. În jurnalul său, tocmai când scrie acest pasaj special al capitolului VIII din Accidentul, prozatorul își notează că trebuie să pună «cât mai multă
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
denotă o autenticitate a emoției care se regăsește însă foarte rar mai târziu. Poetul va căuta, cu timpul, postura cea mai avantajoasă, deseori cu prețul sacrificării artei, în care eul să țâșnească hipertrofic. Versurile devin tot mai zgomotoase, ca un zăngănit de săbii, îmbrăcând un echipament de campanie, orale și neglijente. Lirismul se reduce la persuasiune, iar retorica la oratorie. Doar Mircea Dinescu va mai lega la fel de strâns poezia de jurnalism, intimitatea de agoră și emoția de cotidian și de eveniment
„De liniște ființa mea se teme”… by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5941_a_7266]