83 matches
-
s-o vadă în carne și oase, dar n-a observat nimic. - Andrei, adu-ți aminte! - Ce să-mi aduc aminte? Ce mai ai cu mine? Nici moartă nu mă lași? te ții de mine ca scaiul de lâna oii, zăpăcita dracului! - Tu credeai că nu am observat cum te-ai purtat în clipa când plecam din casă... - Nu știu ce vrei să-mi zici. - Când m-ai petrecut pe ultimul drum, Andrei, Andrei... nu oftai de durere pentru mine... - Ca să vezi!... și
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
pe noi. Una mai neagră, cred că îi plăcea de mine și mă tot împingea cu capul până m-a dat jos. Să mă ajute, Taty mi -a dat un ciomag și am început să le alerg prin grădină. Kim, zăpăcita se băga și ea între noi și era cât pe ce să o calce o oaie. Dar s-a potolit după ce Mamy a adus castronul cu aripile de pui și le-a pus la umbră sub pomul acela nedeslușit. Îi
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
plajă, și prietenii ei desigur că o vor amuza cât mai bine. O singură frică are Ioana: ca nu cumva Viky, profitând de un moment de neatenție, să intre în apă ca să înoate. - Înotul este pasiunea ei! E o mică zăpăcită și e în stare de o asemenea nebunie! Plimbarea noastră de noapte înspre port e o plimbare de tineri îndrăgostiți care nu au nici o experiență, se amuză de toate naivitățile, cred în jurămintele eterne. Complectă refacere interioară, fără nici o spaimă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lua acum sfârșit. Fabricile satanice Întunecate schimbându-se În fabrici satanice luminate. Desfrânații convertiți În copii ai bucuriei, deprinderile sexuale ale seraiului și ale savanei congoleze adoptate de masele emancipate ale New Yorkului, Amsterdamului, Londrei. Bătrânul Sammler cu viziunile lui zăpăcite! Vedea triumful din ce În ce mai mare al Erei Luminilor - Libertate, Fraternitate, Egalitate, Adulter! Iluminism, educație universală, sufragiu universal, drepturile majorității acceptate de toate guvernele, drepturile femeii, drepturile copilului, drepturile infractorilor, unitatea diferitelor rase stabilită, asigurări sociale, sănătate publică, demnitatea persoanei, dreptul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un procedeu tradițional în industria noastră. De exemplu, Terry Linex de la CL. & S. are deja o frază consacrată. El nu spune decât: „Corect. E o scenă de sex. Eu sunt partenerul“... Taticule, asta le-a făcut și mai dornice pe zăpăcitele astea din Manhattan. Își făceau apariția capsate ca dracu’, dar mortal de excitate, cu nervii gata să le explodeze, fiecare punându-și în valoare formele și nuanțele, elasticitatea și forța. Le rugam să se așeze, le ofeream ceva de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dintre cei de la filologie „care fugeau de matematică”. Colegii mă privesc și mai năuciți... Ea își revine, cu greu, și-mi spune: -Bine o să mai explic o dată, dar te rog să mă urmărești cu mai mare atenție. Sunt așa de zăpăcită de situație, Încât parcă sunt o cârtiță ieșită atunci din pământ. Ce atenție! Îmi venea să mor. Nu am înțeles nici cât înțelesesem la început. Parcă cineva-mi încuiase mintea și explicațiile ei amănunțite mă zăpăciseră și mai tare. Vrea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
înghită. Căutam să-mi ascund turburarea, pentru că ghiceam în dansatorul acesta magnific ceva mai mult decât un bărbat seducător, ghiceam de-a dreptul o magie, care ar fi făcut să-și piardă mințile un oraș întreg, nu numai o îndrăgostită zăpăcită cum era Maitreyi. Știam că lui nu i-ar fi putut rezista nimeni și, dacă îl invidiam pentru aceasta, nu îl uram, căci mi-ar fi plăcut să descopăr în privirile Maitreyi preferința pentru el, ca să mă pot dezbăra și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
început din nou să-l înalțe în slăvi pe răposat. La urma urmei, știu atâția care, în ciuda aparențelor, nu sunt nici mai statornici, nici mai sinceri. Am cunoscut un bărbat care și-a dat douăzeci de ani din viață unei zăpăcite, sacrificându-i totul, prieteniile, munca lui, până și o existență decentă, și care a recunoscut într-o seară că n-o iubise niciodată. Se plictisea, asta era totul, se plictisea, ca majoritatea oamenilor. De aceea își făurise cu bună știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ieșit un pic din vis. În momentul acesta eu trec la fitness: mă întind bine, mă fac arc, îmi înalț coada ca un catarg și alerg. Alerg de unul singur, ce pot să fac?! Jucăriile după care alergam, au intrat, zăpăcitele, pe sub fotolii și pe sub dulapuri. Casa asta seamănă cu Triunghiul Bermudelor. Ați auzit de locul acela, prieteni? El se află în plin ocean. Acolo dispar fără urmă vapoarele, iar vapoarele sunt, totuși, un pic mai mari decât jucăriile mele. Și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
nu-i așa, Mirciulică? Bineînțeles după ce vom oferi la toată lumea. Se servi doar Șerbănică. Apucă lacom două fondante și le băgă în gură mestecând repede cu ochii spre bucătărie. Cotoiul mirosi bomboana și miorlăi întorcîndu-și capul. ― Cât pot fi de zăpăcită! Am uitat de mâncarea ta. Întinse o pungă de plastic pe covor și așeză deasupra feliile umede de parizer. Mirciulică se năpusti ca un smintit, dar bătrâna îl dădu la o parte delicat. ― Fii civilizat, dragul meu. Așteaptă să-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privirile în timpul turului, doar că acum stătea în picioare, singur, la celălalt capăt al culoarului îngust. Maggie nu avu nici un sentiment de jenă, ci doar unul de recunoaștere. Îi mai văzuse figura înainte. Dar unde? Mintea ei era atât de zăpăcită din cauza oboselii, încât parcă înainta printr-o apă adâncă pentru a găsi amintirea. Era recentă, știa asta. Chiar din ultimele câteva zile. Să fi fost de la hotel? De la consulat? Nu, își dădu imediat seama. O, nu. Nu era deloc de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să-l scoată pe GRUBI de sub bancă.): Gata, a plecat... S-a dus... Ridică-te, Grubi, trebuie să ne pregătim și noi... HAMALUL (În transă.): Gata? Plecăm? IOANA (Sărind, fericită, în sus.): Plecăm! Plecăm! (Către călător.) Ești atât de bun... (Zăpăcită.) Dar unde e tata? Unde e tata? De ce n-a venit de la apă? De ce n-a venit cu apa? Grubi, ce i-ai făcut lui tata? HAMALUL: Nu știu, Ioana. Trebuiau să vină. IOANA: Tata nu întârzie niciodată. CĂLĂTORUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
distrezi pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil. Hugo s-a uitat la coșul lui, care gemea sub greutatea borcanelor, și i-a aruncat lui Alice o privire vinovată. —Mă faci să-mi fie rușine. — Poftim? a întrebat Alice zăpăcită. —Gătești toate legumele alea pentru copil. Sunt impresionat. De fapt, nu toate sunt pentru Rosa. Unele sunt pentru petrecerea de diseară. Hugo s-a uitat la ea admirativ și uluit. Femeia asta nu numai că-și ținea copilul sub control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cunoscut. În același timp, Laura se deplasa zâmbind pe stradă de parcă toată lumea îi aparținea. Se amuzase teribil când și-a dat seama că nu au fixat locul de întâlnire și se îndrepta agale spre aceeași pârtie. „Eu sunt atât de zăpăcită uneori încât îmi vine să râd, dar el?! L-am văzut mai cu capul pe umeri... Totuși, gândind pozitiv, este un semn bun. Înseamnă că din aceleași motive ca mine a omis acest amănunt... Și acum, încotro? Păi..., nu mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și pica de somn. Jucând tăcută și trăgând cu prudență cărțile, Aurelia îl ochea din când în când. Deodată zise: - Otilio, poate lui domnul Felix îi e foame!Otilia sări de pe scaunul lui Pascalopol. - Vai, cum l-am uitat! Ce zăpăcită sunt! Venind lingă Felix, îl întrebă și ea: - Ti-e foame, nu-i așa? Felix tăgădui cu capul, dar Otilia, răspunzând singură la întrebare cu un "firește că ți-e foame!", se repezi ca vântul pe o ușă. Se auziră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ți-am scris... nu mai pot așa. - Tu mă iubești? îl întrebă Otilia serioasă ca și când l-ar fi întrebat dacă e bolnav. Felix mărturisi cu capul. - Ce copil ești! Ți-am citit scrisoarea, dar am uitat, știi că sunt o zăpăcită. De ce să fugi? Ți-am spus eu că nu te iubesc? Felix tresări deodată înfocat. - Otilia, e adevărat? Mă iubești? - Ei, ei, nu ți-a spus nimeni că te urăște. Felix fu iar dezamăgit. Luă mâinile Otiliei și începu să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă iubești. - Ba da, ba da, Felix. Tocmai fiindcă te iubesc. Am visat pentru tine glorie, avere, îți căutam cu gândul mai târziu o fată drăguță, blândă. Nu m-am gândit că mă vei iubi pe mine, eu sunt o zăpăcită, nu știu ce vreau, eu sunt pentru oamenii blazați, care au nevoie de râsetele tinereții, ca Pascalopol. Felix se simți vexat. - Îl iubești pe Pascalopol, el e bogat, firește. Otilia răspunse fără maliție, visătoare, continuând să-l mîngîie: - O, nu, bietul Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fată bună, cu avere, fie și mai în vârstă. Chiar mai bine în vârstă. Azi banul e tot. Cu cartea nu faci nimic. Să-l văd pe Felix al dumitale ce-are să facă cu medicina lui. S-o ia pe zăpăcita de Otilia. După puțină gândire, Aglae își corectă impresiile: - Dacă ar lua-o pe Otilia, n-ar fi prost. Dar nu se uită ea laun studențaș. Ei îi trebuie moșieri. Otilia era bună pentru tine. E obraznică, dar îndrăzneață, urâtă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la așternut cu dama asta, care, vezi dumneata, are unul de suflet, uite-l colea! Și craiul numa-n daruri o ține, dar inima damei de ghindă tot la ăl de pică este. El nu știe. - Cine? întrebară muierile amândouă, zăpăcite. - Cine? Bărbatul dumitale, coană Lino, cine? Inima lui ca tran-dafiru, și-o ține-n bine. Tot la drum de seară se arată, că de casa lui a uitat, nu-i așa? Și când se întoarce, tot fără dragoste se întoarce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
superioară pe care no înțeleg. Pentru Stănică, e femeia deșteaptă care știe să se descurce în viață, iar pentru Aglae și Aurica este dezmățata ce sucește mințile bărbaților. Otilia însăși se caracterizează cu luciditate, descoperinduși structura dilematică: Eu sunt o zăpăcită, nu știu ce vreau. Această reflectare caleidoscopică în „oglinzile“ mișcătoare ale conștiinței ce lorlalți pulverizează unitatea personajului, așa încât Otilia apare ca o ființă contra dictorie, indeterminată, enigmatică. Construirea principalului personaj feminin la confluența planurilor narative, la intersecția tuturor liniilor de conflict nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
superioară pe care no înțeleg. Pentru Stănică, e femeia deșteaptă care știe să se descurce în viață, iar pentru Aglae și Aurica este dezmățata ce sucește mințile bărbaților. Otilia însăși se caracterizează cu luciditate, descoperinduși structura dilematică: Eu sunt o zăpăcită, nu știu ce vreau. Această reflectare caleidoscopică în „oglinzile“ mișcătoare ale conștiinței ce lorlalți pulverizează unitatea personajului, așa încât Otilia apare ca o ființă contra dictorie, indeterminată, enigmatică. Construirea principalului personaj feminin la confluența planurilor narative, la intersecția tuturor liniilor de conflict nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Creangă fraza iese bine, rotunjită, aproape savantă prin numărul mare de propoziții subiective și atributive strânse ca boabele de strugure într-un ciorchine, în timp ce la bietul Slavici frazele ies nădușite, "bâiguite" (un cuvânt ce se repetă în vocabularul scriitorului) adică zăpăcite, amețite... Creangă și I.L Caragiale au geniu lingvistic, Slavici are doar talent (mare talent) pe care-l cultivă cu osârdie și se folosește de el în chinuri pentru a duce proza la capăt"57. Profesorul bucureștean mai formulase o
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
prezidezi de acasă negocierile de pace. Scuză-mă că dau buzna așa. Nu stau decât două minute. Ai cumva vreo picătură de votcă În casă? Nu-i nimic. Ascultă: cred că am pierdut la tine un cercel. Eram atât de zăpăcită. Probabil Îți Închipui că sunt nebună. Ceea ce e cel mai drăguț cu tine e că nu-mi pasă deloc În ce lumină mă vezi. Parcă am fi frate și soră. Nu-mi amintesc aproape nimic din ce ți-am Îndrugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-l do rește. Nu îndrăzni să și-l scoată de la gât. Era gros ca o zgardă. Dar dacă și-l scotea de la gât simțea că va uita cine este, va uita unde îi este casa, și se va rătăci. Ce zăpăcită sunt! îi zise. Am uitat de ziua mea și de petre cerea noastră de la restaurant! Seara aveau petrecere la restaurantul preferat al domnului Ionescu. Clara mai invitase două perechi, pe lângă nelipsita fa milie Neacșu, pentru a nu-și pierde firea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în fund se uita la noi ca un împărat", povestise bunica odată), era un instalator care ar fi putut trăi bine dacă străbunica, mama bunicii, ar fi știut să răspundă străbunicului ce-a făcut ea cu banii. Arăta atât de zăpăcită, încît el se resemna în fața acestui mister după atâția ani de încercări să afle ce era cu banii... Banii obișnuiți, banii pe care instalatorul i-i dădea să facă piața și să hrănească o numeroasă familie... Și dacă străbunicul ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]