331 matches
-
scrisă pentru festivitățile de la castelul din Saint-Germain, si a fost urmată în 1668 de un foarte elegant "Amphitryon", inspirat evident de versiunea lui Plautus, însă cu evidente aluzii la aventurile amoroase ale regelui. "George Dandin, ou le Mari confondu" (Soțul zăpăcit) a fost puțin apreciată, insă succesul s-a întors cu "L'Avare" (Avarul), astăzi foarte cunoscută. A folosit din nou muzica lui Lully pentru "Monsieur de Pourceaugnac", "Leș Amants magnifiques", și în final pentru "Le Bourgeois Gentilhomme" (Burghezul Gentilom), o
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]
-
nu întârzie de a fi acuzată că e în corespondență secretă cu el; fu citată înaintea unui tribunal; condamnarea ei părea sigură dinainte. Atunci, această femeie hotărâtă și mândră scoase deodată de sub mantie un crucifix și învârtindu l în fața judecătorilor zăpăciți: "Iată, zise ea judecătorul meu și al vostru. Gândiți-vă la el înainte de a da sentința și luați seama să fie demnă de Judecătorul Suprem care vede secretele inimilor". La această ieșire neașteptată, tribunalul își pierdu cumpătul. Câțiva înclinau spre
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
înconjurară imediat, ca un zid de apărare. — Ce este? răcniră ei. Dar forțele clanului Oda năvăliseră deja în tabără ca un val și alergau chiar în fața perdelei. — Dușmanii! — Oda! Lăncile se ciocniră, iar tăciunii focurilor începură să zboare peste strigătele zăpăcite ale oamenilor care se luptau. Yoshimoto, stănd sub imensul copac de camfor, părea să-și fi pierdut darul vorbirii. Își rodea buzele cu dinții săi negri, părând incapabil să creadă ceea ce se întâmpla chiar sub ochii lui. Generalii stăteau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
încălecară și porniră după el. Începu să ingă. Poate că zăpada așteptase să apună soarele. Suflată de vântul puternic, ninsoarea deasă se învolbura în jurul steagurilor, al oamenilor și al cailor armatei înfrânte, îngreunându-ne și mai mult drumul. Oamenii strigau zăpăciți: — Domnia Sa... unde-i Domnia Sa? — Încotro e cartierul general? — Unde mi-e regimentul? Pușcașii din Kai îi ochiră pe fugarii pierduți la marginea drumului și începură să tragă rafale asupra lor, din mijlocul ninsorii. — Retragerea! strigă un soldat Tokugawa! Cornul sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de lăncieri. Să plasăm pușcașii în fața ariergărzii. Când soldații pântesc în ambuscadă, armele de foc nu sunt de prea mare folos în linia întâi. Dacă inamicul ne așteaptă și cercetașii noștri dau semnalul, bateți toba imediat, dar nu vă arătați zăpăciți nici cât negru sub unghie. Toți comandanții de unități să aștepte ordinele mele. Având direcția stabilită, armata traversă râul Ibi. Nu se întâmplă nimic. În timp ce începea să avanseze spre Akasaka, nu se vedea nici urmă de inamic. Unitățile de recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu toate puterile adunate în ea și reduse la esența credinței, și nu la idei despre credință. "Daca o să mă duc în rai sau în iad, eu nu știu, un singur lucru știu, pe care tu nu-l înțelegi acuma, zăpăcit cum ești de învățătură, că Isus a îndurat calvarul pentru păcatele noastre." Eram numai noi doi acasă și mă prinsese bine, uitasem de câtva timp s-o mai chinuiesc, citeam ceva frumos, Les miserables, tocmai îl terminasem în acele zile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu m-am putut însura. Dom' profesor, toate celelalte mi se păreau niște oițe stupide, cu glasul lor cristalin care era doar meritul epiglotei, sub el un vid absolutamente total, des tetes de linotte, cum spun francezii, păsărici vorbărețe și zăpăcite. Femeia asta însă avea ceva în cap, o idee universală și formidabilisimă... Pot să v-o spun, sînteți profesor de filozofie, o s-o înțelegeți și o să mă înțelegeți și pe mine." În acest timp urmăream contorsiunile gurii lui, care nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
clipă în pericol. Deodată, auzise scrâșnetul strident al unor roți de cauciuc pe asfalt, urmare a unei frâne bruște pusă de un taxi care ajunsese pe contrasens. Dar ceea ce-i atrăsese în mod deosebit atenția era un copil care alerga zăpăcit, în neștire, când într-o parte, când în alta, putând fi accidentat în orice clipă de mașinile care circulau fără contenire. Avusese o strângere de inimă. Întâi crezuse că e un copil din clasa ei, dar când s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
14, că va fi însoțită de o verișoară din Ploiești pentru ca pe parcursul drumului până la Iași și mai departe să conducă alternativ mașina. Aștept cu nerăbdare musafirele. La TV aceleași încrâncenări politice, demne de o cauză mai bună. Lumea e oarecum zăpăcită, derutată de atâtea teorii susținute cu voci tari, stridente, iar noi, cetățenii de rând, aproape că nu mai știm ce să credem. În plus, noi pături ale populației ies în stradă, incitate de interese ale unor anumite grupări politice. Seara
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de la hotel și m-am repezit la aeroport, Încredințându-mă soartei. A trebuit să aștept două ore, și Între timp am sunat la Milano, la Garamond, cu taxă inversă, pentru că nu mai aveam nici un ban. A răspuns Gudrun, părea mai zăpăcită ca de obicei, a trebuit să strig la ea de trei ori să zică da, oui, yes, că accepta telefonul. Plângea: Diotallevi a murit sâmbătă seara, la miezul nopții. „Și nici unul, nici unul dintre prietenii lui la Înmormântare, azi-dimineață, ce rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și intră cu ei în dormitor. Prințul Zubof și generalul Benningsen erau în mare uniformă, cu pălăria în cap și cu spada în mână. Ei se apropiară de patul împăratului și-i ziseră: "Sire, sînteți arestat! " Împăratul se sculă și, zăpăcit, îi întrebă ce voiesc de la dânsul. Ei repetară aceleași cuvinte, declarîndu-i că trebuie să abdice [de] la coroană și apoi să fie liniștit. Prințul Zubov și ofițerul de {EminescuOpXII 121} ordonanță se îndreptară atunci spre poartă ca să cheme pe ceilalți
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ți-au făcut! Fiindcă, drept să-ți spun, ești cam... căscat, cam mototol..."" Auzind și el o parte din cuvintele posibile să i le adreseze lui Moscovici soacră-sa la întoarcere, studentul care răspundea la bilet se oprește nedumerit și zăpăcit de ce-aude, scapă un zâmbet și așteaptă ca profesorul să termine dialogul cu Ienceanu. Profesorul se uită la el, se încruntă și, enervat, strigă: Ce faci? Ți-am spus eu să te oprești? Răspunde, fiindcă... până acum nu prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
după ce Îl recunoscu pe poet, tremurul ce pusese stăpânire pe dânsul se mai domoli un pic. - Pânzeturile negustorului Fabio dal Pozzo. Trebuie să le sechestrez. Dă-te la o parte, știu drumul. Apoi, fără să mai aștepte reacția omului Încă zăpăcit, Dante pătrunse În labirintul de rafturi din scânduri greoaie de stejar, călăuzind carul pentru morți pe culoarele Înguste, până În punctul unde era depozitat fetrul venețianului. În magazia ticsită până În tavan, aerul era aproape irespirabil din pricina căldurii. - Ajutați-mă să Încarc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-l aud“. „Se poate să nu-l audă, dar le afectează nervii“, îi spusese odată cineva, cu mare seriozitate, directorului Institutului, Vernon Chalmers, care a încropit pe dată, ținând-o în rezervă, o mică monografie asupra efectului terapeutic al sunetului. Zăpăcit, aproape amețit de zgomotul pe care nu-l auzea, John Robert plutea, cu pântecul lui uriaș, ca de balenă albă, înainte. Mâinile mari, ca niște labe înotătoare, i se mișcau ici-colo în spațiul bazinului, ținându-l la suprafață, în timp ce apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
purta. Își spuse: „Într-un fel, mă bizuiam pe George, îl credeam invulnerabil, intangibil, mereu tânăr, așa ca mine, o replică a personalității mele, pe care mi-o garanta. Dar acum arată ca un prăvăliaș de rând, împovărat de griji, zăpăcit, mediocru“. Îi văzu costumul neglijent, cămașa murdară, fața nebărbierită. În același timp, George o analiza pe Alex și se gândea: „Ce-a mai îmbătrânit, și-i țeapănă și parcă bolnăvicioasă. Și i s-a încovoiat spatele și pielea-i atârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o chestiune irelevantă - un fir de praf care intrase din greșeală în atmosfera magică din jurul Shebei și care fusese îndepărtat cum se cuvine. Sheba nu s-a purtat niciodată ca o femeie care are o aventură. Poate era câteodată mai zăpăcită decât ar fi cerut-o împrejurările. Dar la vremea aceea eu îmi imaginam - îndrăzneam, cum ar veni, să sper - că acea emotivitate avea legătură cu mine. * Chiar după ce am scris această ultimă propoziție, Sheba m-a sunat de la familia Beckwith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mea nu există, va trebui să mă obișnuiesc cu aceste mici zgîrcenii ale destinului. Refuz În schimb șortul. Un chilot căruia, pentru că nu e genul slip și nu-ți ține socoteala la un loc, i se spune AZP - Aparat de Zăpăcit Pula. Dar asta nu e singura lui problemă. — Al tău arată de parcă a fost șutit din mormîntul lui Tutankamon, zice cineva privind cîrpa zdrențuită, fără o culoare anume, dar plină de pete maronii - niște arsuri medievale, ai putea spune, și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spre orele două sau trei dimineața nu-i lăsa să doarmă pe cei din casa de lângă stâlp. Pe de altă parte, oamenii mai văzură că li se umpleau curțile de tot soiul de jigănii. Lumina atrăgea fluturi de noapte, albine zăpăcite, țânțari, gândaci zbârnâitori cu carapace lucitoare, o grămadă de târâtoare despre care nici măcar nu știam că există. După insecte, altă plagă: ispitite de asemenea bogăție de vânat, broaștele râioase se strângeau și ele la lumină, leneșe și scârboase. Asta oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de dumneata”. Ascuns, nedeclarat și indecent de mare, prețul acestor minunate bucurii trebuie achitat - în rate, în avans, în leasing, după meritele și rezistența fiecăruia: de la concesii mărunte, până la un stres teribil, zilnic reeditat. Cine nu iubește această viață total zăpăcită, care schimbă cu o viteză aiuritoare momentele de acalmie cu cele de alarmă pompieristică, cine nu are plăcerea și ușurința scrisului, nu are curiozitate și nerv, ar fi mai bine să-și caute o altă meserie. Nu vreau să cad
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
care este unic musafir al lui Vintilă Rusu-Șirianu: "Cum sosesc înaintea lui, situația e profund dezagreabilă... Apare la masă, mă ia de gușe protector. Pune ceasul pe masă, arătând că trebuie să mănânce în douăzeci de minute. Are un aer zăpăcit, preocupat. Nu poate asculta o vorbă. Își sărută nevasta după masă (totdeauna proastă și săracă, în raport cu mesele copioase pe care le oferea invitaților înghesuiți în căsuța din strada Popa Nan, când "trăgea pe dracu de coadă", și lucrul acesta mi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și mai naturalist face irupție fulgerător, abrupt, un sens transcendent. Iar faptul acesta nu modifică nici un moment consistența obiectivă a lumii. Prințul Mâșkin de pildă (fiindcă era vorba de Idiotul) e pe tot parcursul romanului un om de lume, puțin zăpăcit, îmbrăcat după ultima modă, a cărui figură plină de candoare nu capătă nici un moment vreun aer iluminat. Nimic „supranatural” nu are loc nicăieri în romanele lui Dostoievski (conversația lui Ivan Karamazov cu diavolul este dată de autor ca un efect
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nevrotice semnul unei incapacități care-l descumpănea total pe tatăl său care, după chiar spusele lui, era inversul fiului: vioi, sportiv, îndemânatic, abil, priceput la toate. în mod evident, Pierre Eyquem funcționează ca o umbră stânjenitoare pentru acest fiu stângaci, zăpăcit și încurcă lume, pierdut în realitate de toate zilele, rătăcind de ici-colo ca o fantomă nepotrivită niciunde. Hipersensibilitatea lui trădează într-adevăr o ființă fragilă, emotivă. Vânător, nu suportă vederea sângelui. Suferința animalelor îi face rău; când cineva taie vreo
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
făcut să o uit cu desăvârșire. Nu e o prostie ce a făcut? Să nu te supere stilul meu, dar nu am avut niciodată unul. Pur și simplu, scriu tot ceea ce cred și tot ce-mi vine în mintea asta zăpăcită. Când... și gânduri liniștite / Inima îmi răvășesc. Carte poștală din Lübeck, primită în 9 iulie Te-am visat foarte clar, toată noaptea. Azi regata. Mii de salutări. Prietenul tău. Draga mea prințesă, În primul rând, mii de mulțumiri pentru minunatele
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
doctor: retras din viața aceasta. Iar confirmarea vine foarte repede după ce acest moment a fost consumat, personajul găsindu-și altă identitate, în urma percepției intenționale a realității: ,,se simțea identificat cu șoarecele până în cea mai măruntă atitudine. Umbla tot atât de îngrozit, tot atât de zăpăcit"263. Personajul lui Blecher se mișcă astfel, conform teoriei lui Husserl, într-o lume deja interpretată. Din punct de vedere fenomenologic, Emanuel, la fel ca și celelalte personaje blecheriene, are un văz cultivat pe care nu l-a obținut foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
În viață pentru a scrie o carte despre provocările hormonale. Ciclul meu menstrual a Început cînd aveam zece ani. Din cauză că eram așa de tînără mama mea Încă nu avusese acea „discuție” cu mine. Chiloții mei erau roșii de sînge. Era zăpăcită. Am crezut că am făcut ceva Îngrozitor, dar habar nu aveam ce anume. Era atît de neliniștitor Încît am decis să Îmi ascund chiloții În pod pentru ca nimeni să nu Îi vadă. În cea mai mare parte nu vroiam să
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]