261 matches
-
vocea preotului din sat, psalmodiind Cetania Morților. Lumina scădea Încet dincolo de codri, iar lumânările din jurul catafalcului aruncau străluciri galbene și, parcă, neliniștite. Aerul mirosea a tămâie, a frunză de fag și a iarbă Încălzită de-a lungul unei zile de zăpușeală. Erina Își ascunsese părul sub pălăria cu care țăranii se apărau de soare, la muncile câmpului. Purta haine bărbătești, puțin ponosite. Reuși să ajungă printre țăranii care privegheau lângă trupul logofătului. Își văzu tatăl, cu chipul Împietrit În liniște, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Dar în ultimii ani, Vatra Dornei devenea un oraș tot mai aglomerat și cu perspective de-a fi și industrializat. La Câmpulung, cei ce veneau, fie din capitală, fie din alte zone, mai ales de la câmpie, cu praf și cu zăpușeală, își doreau și găseau zile liniștite, de odihnă. Vara, în lunile iulie și august, ba chiar și în septembrie puteai petrece aici câteva zile bune de concediu. Găseai un loc de tihnă. Făceai o cură de aer curat, ozonat, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
strigăt se repeta la intervale regulate, poate un bolnav care Își urla angoasa. Ori poate cineva se zvârcolea sub loviturile demonilor. Încetul cu Încetul, se lăsase să alunece pe zidul construcției, până când se așeză pe călcâie. O moleșeală pricinuită de zăpușeală și de oboseală punea stăpânire pe dânsul. Își simțea mintea legănându-se, la poarta viselor. Și totuși somnul, aflat la pândă după ceafă, parcă voia să se țină deoparte, ca și cum sufletul său Încă nu dorea să se elibereze de trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
s-o bea la a doua țigară, și când mă întorceam cu ea, el răspundea deja la scrisori. Avea o corespondență intensă - n-avea încotro, coresponda cu tot soiul de oameni de prin toate părțile țării. Să zicem că e zăpușeală - căci vă povestesc aici de veri calde, din timpul vacanțelor, pe care le-am petrecut cu el - iar el purta vestă la birou. Dimineața, devreme, era des o vreme blândă de preerie, cu mult înainte să se înăsprească rău - ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în halat și eu și Dingbat împărțind un fulgarin. Ne-am continuat următoarea zi drumul, spre Gary și Hammond, într-o remorcă ce venea din Flint, pe lângă docuri și gropi de gunoi cu sulfur și cărbune, cu flăcări aprinse din cauza zăpușelii, nu lumină, în spațiul aerului de după amiază printre uriașele vaci negre Pasiphae și alte animale adunate în coloană, fără capete, rostogolind o umbră de fum și conectate într-un enorm tablou statuesc cu șeminee și mori - ici și colo câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în interiorul lor creșteau țepi mici și lucitori, așa cum e plină de cristale mici o geodă, minunea universului rocilor. Era un tip foarte original. Avea capul în formă de ceapă și bine tuns. În grădină, unde era când ne-am întâlnit, zăpușeala tremura pe deasupra creștetului domului său. Mi-a spus: Ești binevenit. Mă bucur întotdeauna să am companie. Poate dorești să îmi dai lecții de engleză? Sigur că da, a spus Frazer. Înfățișarea lui Frazer se schimbase. Nicicând nu-mi fusese mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sau ale pierzaniei, în funcție de ce aveai în suflet, marea și cerul își duceau la bun sfârșit ciclurile lor de zi și noapte, iar apa de pietre scumpe se perinda universal, în timp ce se așternea furia nopții lucitoare. Zilele erau pline de zăpușeală. Ne așezam sub crusta foii de cort, în petecul de umbră. În primele zile abia dacă a adiat câte o boare de vânt, un mare noroc. Încercam să îmi țin în frâu mintea plină de grijă, care continua să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
toate astea. Trecătorii sunt rari. Și e ceva excesiv în aer. O febră neobișnuită. Pașii sună arid pe piatra aleilor din parcul ce se cheamă, firește, ca în toate orașele mexicane, Alameda. În mijloc, un bazin cu apă clocită de zăpușeală. Ies din nou în stradă și, din fericire, îmi apare în drum o librărie. În hotel, la capetele culoarelor sunt puse recipiente cu apă fiartă pentru cei care nu cer apă minerală să se spele pe dinți. Am început să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
turiști nici la Teotihuacan, nici la Palenque. Iar la Uxmal nu era aproape nimeni în afară de noi. starea de mit Oboseala sau soarele sunt, poate, de vină. Sau poate sudul. Sau toate la un loc. Armele sudului sunt ploile, ruinele și zăpușeala. Ne hărțuiesc începînd de la Veracruz. Nepregătit să mă opun acestor arme, sunt din ce în ce mai aproape de o stare de insolație interioară lipsită de orice logică. Nimic, aici, nu e de natură să exalte un instinct vital. Totul pare uscat și căznit. O
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
grațioasă în cotitura largă a liniei ferate și totodată siguranța unei ființe supranaturale, căreia nu i se putea împotrivi nici un obstacol, o forță absolută, irezistibilă și brutală. Curentul de aer îmi răscoli părul, o stare de bine, de răcoare în zăpușeala zilei de vară, un răsfăț, dar retrăgându-mă, ochii îmi căzură pe plăcuța avertizatoare de sub fereastră: „NE pas se pencher en dehors” - „Nu vă aplecați în afară”, apoi în italiană, germană, rusă. „Așa ceva, îmi spusei, trebuie ținut minte toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îmi răspunse uscat, făcând vizibilă însă, printr-un joc necontrolat al privirii, dorința unei conversații izvorâte din nevoia de alungare a plictisului. Continuai într-o doară: - Cum e timpul acolo? (Ceva mai imbecil nu puteam să întreb.) - Tot ca aici, zăpușeală... - Și-ar fi fost nevoie de ceva ploaie, mai ales acum după război. Nu e ușor să ieși dintr-o calamitate și să intri în secetă, adică în altă calamitate, adăugai savant. - Vă dați seama... începu femeia tocmai în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
altă casă, alt pro prietar, îl sperie. Din acest motiv, devine extrem de exigent, cerând atenție din par tea soției. Tea ma lui este teama chiriașului sărac ce se vede alungat și cu boarfele în spa te, pe ger sau pe zăpușeală, um blând din mahala în mahala, și din cunoscut în cunoscut, în speranța găsirii unui loc unde să-și odihnească oasele pentru încă o nopate. plecat mai toată ziua la sluj bă, bărbatul își lasă soția sub supravegherea vecinilor. Căsătorită
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
teamă etc. Prin dativul pronumelui se distinge între expresiile verbale denumind lumea exterioară și expresiile verbale denumind lumea interioară a ființei umane: e cald față de mi-e cald e frig - mi-e frig e târziu, e noapte, e luni, e zăpușeală etc. mi-e rușine, mi-e teamă, mi-e bine, mi-e rău etc. • locuțiunile verbale antonime a-i părea bine, a-i părea rău, care nu admit relația cu un nominativ, dar care implică orientarea spre protagoniștii actului lingvistic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
invidia, mânia, lenea, zgârcenia, lăcomia și desfrâul condamnate de morala tuturor societăților culte și oculte. Cândva tu vei ajunge unde ți-e dat să ajungi, o, catârgiu, ce-n urma smeritului catâr te duci... te duci... Ferice de tine-n zăpușeala în care se cabrează neliniștile toate și cauzele lor; când duhul ce abia de mai însuflețește trupul merge fără narcotic, și nu-și poate călăuzi dobitocul spre Anzii occidentali ai Veșniciei 1173. Construcțiile metafizice ale lui Aristotel diferă de numeroasele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
materială. Și atunci cum să nu-i asimilăm unor simulacre? Simulacre printre simulacre. Făcuți din aceeași stofă ca și visele nocturne sau miresmele de măslin, culorile amurgului pe mare sau țârâitul greierilor, frumusețea unei trecătoare pe străzile din port sau zăpușeala din agora în miezul zilei, zeii se mișcă printre oameni întocmai ca senzațiile, emoțiile, percepțiile, visele, ideile. Și în niciun caz ei nu scapă materialității realului. Exilați în împărăția intermediară a fenomenelor psihice materializate, zeii nu s-ar putea ocupa
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
se desprinde un drum alb”, care urcă și coboară, înaintează sau se ascunde prin păduri, poposește, cotește brusc după o întreagă aventură a sursului lin, “ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântire de coline”. Pe o vreme de zăpușeală și “tăcere năbușitoare”, se perindă casa învățătorului, casa lui Alexandru Pop Glanetașu, casa lui Macedon Cercetașu, casa primarului, lăsând în urmă Hristosul de tinichea. Satul este smuls din toropeală și nemișcare prezentându-l cu încetinitorul, pentru a-l vedea animat
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
care își consumau nestingheriți ardentul sentiment. Impresionat de spontaneitatea și naturalețea spectacolului, norul i-a acoperit cu umbra sa binefăcătoare. Continuându-mi călătoria, pe o câmpie largă am văzut un șir de cosași care, obosiți de muncă și înfierbântați de zăpușeală, își pregăteau merindele să prânzească. Am rugat norul să le dea puțină umbră de care să se bucure cât timp își potoleau foamea. Călătorind mai departe, pe o miriște întinsă mi s-au înfățișat ochilor mai mulți tractoriști care zoreau
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
umană, reprezentată de silueta sugestiva a bătrânul cărunt, rătăcitor: Albit de ani moșneagul, / șubred, desculț, în zdrențe, / purtând de vreascuri grea povară în spate, / prin locuri neumblate, / prin munți și vai, hătișuri, prund și pietre, pe vânt, furtună, ger sau zăpușeala, / se chinuie să meargă. (Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, vv. 21-28).345 Rezumând, vântul apare că manifestare violență a ostilității naturii, ca semn al maniei divinității (cu referire la Dumnezeul creștin în Imn patriarhilor sau la zeii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
publicat În 2009 „Se Întorc basarabenii acasă” sunt descrieri tragice din gulagul sovietic. „Deodată ne-au ridicat și pe noi. Am fost duse În vagoane Închise ca pe animale, dându-ni-se doar apă la 24 de ore. Era o zăpușeală de nedescris, deși noi ne Îndreptam spre nesfârșitele zăpezi ale Siberiei. Când am ajuns și am coborât din vagoane, Înghețase sudoarea pe noi”. Este greu de Înțeles cum În istoria lumii moderne să se practice discriminări ca În zodia sovietică
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
la Biserica din Deal, socotindu-l mort. Întreaga noapte a bătut drumul din Călimani, unde poposise la o stână, mânat de acel dor de a ajunge acolo la casa lui În vârful Prelucii. Un aer Înmiresmat, când Încă nu Începuse zăpușeala verii, Îi răcorea obrajii acoperiți de o barbă În dezordine. Iarba Începe să se ridice și În curând iar o voi doborî cu coasa În brazde Încă Înainte de răsăritul soarelui de după dealurile Împădurite ale Giurgeului, gândi el, și ochii i
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ușa purtase ceva albastru, probabil un șorț, apăruse acum într-o rochie de pânză galbenă, cu pieptarul strâns și fusta largă. Se mișca nervoasă prin cameră, fără să se uite la mine. — Vai, dragă, trebuie să deschid o fereastră. Ce zăpușeală e în camera asta! Nu vrei să iei loc? M-am așezat, sau mai curând m-am cufundat, într-un fotoliu de catifea, adânc, jos, lung. — Să ne aducem mâncarea aici? îl întrebă Hartley pe Fitch. — De ce nu? Hartley s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
prin iarbă, și m-a urmat o scurtă distanță peste stânci, până când ne-am putut așeza pe o creastă însorită, cu vederea spre mare. Apa își schimbase culoarea, era acum de un azuriu-sur, palid, licăritor, trepidând în mișcări ușoare. Ce zăpușeală! James, nu te superi că trebuie să te duci la hotel, se numește hotelul Raven, și are o priveliște minunată asupra golfului care ți-a plăcut. Și poți merge cu mașina pe drumul de coastă, ca să admiri pescărușii și altele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cinci Ziua următoare a fost una dintre cele mai rele zile din viața mea, dacă nu chiar cea mai rea. M-am trezit asemenea osânditului înainte de execuție. Nimeni, cu excepția lui Titus, nu și-a luat micul dejun. Continua să fie zăpușeală, dar acum se auzeau în depărtare câteva mormăieli de tunet. Hartley arăta îngrozitor. Se fardase cu o grijă specială, ceea ce o făcea să apară patetic de bătrână. Rochia ei galbenă era murdară, șifonată și ruptă. Nu puteam s-o trimit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aprinși. „O ploaie cât de mică... ar mai răcori lumea..!”, își ziceau bieții oameni istoviți... Văile și dealurile erau înecate de soarele arzător de iulie și, nici măcar abureală de vânt... Miriștile și imașul, cât bate ochiul e ars de soare. Zăpușeala era mare, nici o fărâmă de nour, cerul parcă blestemat, rămânea gol și uscat, și după asfințitul soarelui. „... Oari cât’ a mai țâni săcita aiasta.. ?!”, se întrebau cu îngrijorarea întipărită pe chip, oamenii ogoarelor... Dar, tot trăgeau nădejde, măcar într-o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Valdivia a mers pe acest drum cu o mînă de oameni, călătorind cîte 50 sau 60 de kilometri pe zi, fără să dea peste vreun strop de apă sau măcar vreun arbust sub care să se adăpostească În orele de zăpușeală, n-are cum să nu te impresioneze. Cunoașterea terenului prin care au trecut conchistadorii califică automat isprăvile lui Valdivia ca fiind printre cele mai remarcabile din istoria colonizării spaniole, fără-ndoială superioare celor de care se face caz În istoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]