201 matches
-
interpretat. Probabil că aici sălășluiește una dintre multiplele laturi harice, anevoios descriptibile, de altfel, ale creatorului plin de substanță și talent al teatrului românesc numit TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ. Pentru unii actori, porțile zeilor se deschid cu generozitate, pentru alții însă rămân zăvorâte definitiv. În dialogul lor despre Dumnezeu, personajul Luca din celebra piesă gorkiană „Azilul de noapte” îi răspunde cu franchețe lui Vasca Pepel următoarele: „Dacă crezi că există, atunci există; dacă nu crezi - nu există!” Pentru TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ - o actriță, care
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
că m-a speriat prea tare Regula din spiritualitatea occidentală, și aceasta m-a făcut să pun accente cu totul deosebite pe libertatea din Răsărit care se mișcă nu între pereții de piatră ai Regulelor, ca într-o celulă bine zăvorâtă, ci între pereții transparenți și cu uși deschise în toate părțile ai Tradiției. Disciplina în libertate mi s-a părut întotdeauna a prevala față de disciplina din constrângere. Între a nu ieși de undeva fiindcă ușa este încuiată și a nu
ANTONIE PLĂMĂDEALĂ – „TRADIŢIE ŞI LIBERTATE ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344441_a_345770]
-
prin lume! Dumnealui, căminarul, mi se pare că-i în Dealul Budăului cu lingurarii la sapă... Dar o găsești pe coana Ralu acasă... Și privi pe deal spre casa Eminovicilor, semn că ajunseseră. Mihai coborî din căruță și găsi poarta zăvorâtă. Se aplecă peste gard și o deschise. Curtea i se păru mică, doar salcâmii îi schimbau dimensiunile către deal, vârfurile lor se ridicau în înaltul cerului. Porni pe potecuța ce ducea la casa cea mare din deal, iarba crescuse de
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Cât am râvnit ninsoarea! să mă ierți, Cuvintele-mi erau atât de arse! Se-ntunecă lumina sub nămeți, Ferestrele nu se mai văd la case. Stau zăvorâte porțile în frig, Iar fumurile nu se mai ridică Spre cerul Tău, dintre tăceri Te strig- Doamne, a-nceput să-mi fie frică! Mi-apasă gândul norii de zăpadă, Nici nu mai știu anume unde sunt, Oprește dar ninsoarea să
LASĂ-MI LUMINA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347574_a_348903]
-
între pereții albi precum zăpadă ai acelei cămăruțe solitare și izolate de lume, în acea iarnă a „inițierii teurgice”, râvnitorul intru cele sfinte, fratele pe atunci Gheorghe s-a bucurat de darul și binecuvântarea viziunii trecerii metaforice prin ușile bine zăvorâte a umbrei lui Eminescu. De atunci, primăvara ori toamnă, iarna sau vară, părintele a rămas convins poetic că Eminescu trăiește: „Da! Eminescu n-a murit !/ Ne-o spune teiul și acum/ Umplând tot cerul de parfum,/ Pământ pe care l-
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
creștetul unui episcop. CAPITOLUL 45 DESPRE UN CĂLUGĂR CARE S-A ZĂVORÂT PE MUNTELE MĂSLINILOR ȘI DESPRE ÎNCHINAREA LA ICOANA MAICII DOMNULUI Ne povestea un batran că spunea avva Teodor Iliotul că era în muntele Măslinilor un călugăr care sihăstrea zăvorât, mare luptător în nevoințele călugărești. Dar îl chinuia pe el demonul curviei. Într-o zi, pe când îl muncea diavolul mai tare, a început bătrânul să se vaite și să spună demonului: - Până când n-ai să-mi dai pace? Du-te
LIVADA DUHOVNICEASCA (15) de ION UNTARU în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365110_a_366439]
-
am spus și oful inimii, m-ai ascultat, tăcut, tăcut eu nu citeam că sub priviri, ochii tăi, m-au tot urât ! rămâi cu tot necuprinsul în lumea ta pierdută - voi fi tot lacrima cu visul, că-mi ții ușa zăvorâtă ! Referință Bibliografică: Elegia XIII / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 970, Anul III, 27 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ELEGIA XIII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364940_a_366269]
-
te înțelege. improvizația pe o coardă flexibilă, tomastică în flageoletul excitant, ciocârlia mea minusculă chiar dacă funicularul trece prin tunelul tău de stalactite și vioara mi s-a dezacordat dar, cum ți-am spus scorpionule fericirea începe după ușa masivă cea zăvorâtă, n-am pălărie-clopot să ies în curte să pescuiesc bomboane în staniol să calc țigările fumegânde. כּוֹבַע-פַּעֲמוֹן אַתָּה מַפְרִ
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
cozonac, ce mulți români vor fi singuri, în temnițe, sau bolnavi, îmbrăcați în haine necălduroase, fără jar sub plite, fără case, fără noroc... sleiți... descurajați...! Sosește Crăciunul și zace în pușcărie un om bun cu sărmanii. Dincolo de uși de fier, zăvorâte și sub ocnițe cu grătare suferă sub crucea osândei cel care e milos, cel care dăruie sărmanilor, cel care e credincios: Gigi Becali! Acțiunea umană a gândirii ne acordă libertatea întrebării: Pentru ce? De ce a fost aruncat omul acesta în
GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361686_a_363015]
-
iubesc, frumoasă doamnă, Cu ochi mari, cu gura dulce. (5) Georgeta RESTEMAN: FII TU CLIPA MEA - ODIHNĂ Fie-ți ziua, domnul meu, Ca un râu ce curge-n tihnă Prin hotar de Dumnezeu Fii tu clipa mea-odihnă. Căci de-aseară, zăvorâtă În castelul meu de ceață Sorții jur, mă-ntărâtă Să zâmbesc de dimineață! Și-mi îndrept apoi spre tine Sufletu-n alai de muguri Când sclipiri diamantine Țurțuri curg sub streșini-ruguri. Lasă taina ta să umple Caneluri în trup - scânteie
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
comunitatea umană ce devine o dată cu trecerea timpului tot mai de neînțeles, cât și în raport cu elementele universului: ,, Ca din senin aducerile-aminte/ se împiedică oarbe-n cuvinte./ Obosite își fac cruce și tac;/ am rămas peste noapte sărac.// De mâine voi rămâne zăvorât/ în casă, în odaie, în urât,/ în chingile uitării asasine.// Cum să mai ies la poartă fără mine? (Ca din senin) Însingurările poetului sunt eliberatoare, devin expresia cea mai directă a comunicării într-un limbaj specific, de semnificare și de
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
cei care scriu:temerile, umbrele, îndoiala, nesiguranța că gândurile lor vor prinde viață și se vor preface în cuvinte fermecate sau care să farmece lumea. Sunt leacuri de tămăduit, de fermecat, iarbă de fiare menite să deschidă ușile ferecate, porțile zăvorâte, să dărâme zidurile potrivnice. Cândva declaram că sunt bolnavă de Neliniște. Că nu am loc, parcă nu mi s-a dat rădăcină pivotantă, doar ațe, fire destrămate în solul sărac de la suprafață. Acum spun: sunt ca Iisus din podul bisericii
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
anului - prezentă cu poezie, proză și teatru în câteva antologii și reviste literare - premii la diverse concursuri naționale de literatură - prezentă în antologiile de haiku Primele viziuni și Primele viziuni II. Adresa blog personal: http://liviaciupav.blogspot.com/ În spatele Porților zăvorâte Doar un greiere. Cuibul părăsit. Rândunica - o pată Neagră-n zăpada. Cămara goală - În pânza de păianjen Uitat-o gutuie. Muzică nouă: Zumzetul albinelor Printre păpădii. Ascult ploaia - Mirosul zambilelor Și mai puternic. La malul mării O barcă părăsită - Cuib
LIVIA CIUPAV de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355161_a_356490]
-
l-aceeași soartă. Într-adevăr, îndat-apoi, cu trupurile gârbovite - vie oglindă a durerii ce-nsoțitoarea omului va fi până în ceasul de pe urmă - cei doi spre poartă-au fost conduși și-n praful drumul zvârliți, iar poarta după ei mai strașnic zăvorâtă Atuncea eu, cu-ntâia misiune fără cusur îndeplinită (deși c-un gust amar dup-o atare reușită), în grabă tălpășița mi-am luat spunându-mi drept încurajare pentru acel ceva-n formare ce timpului îi dă viață și nu poate
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
Dar n-o găsesc și-n suflet rău mă doare. O caut peste tot, am fost și-n sate, Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitate M-au rătăcit într-un pustiu de cioate. Acasă poartă nu e zăvorâta, Căci mama tot mai iese și se uită; Atâta dor i-a mai rămas pe lume, Feciorii să-i mai strige iar pe nume. Moșneagul iese-n cale și-o întreabă: "Vine? La anul, cred, acu-i la treabă, La
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
ardoare,Dar n-o găsesc și-n suflet rău mă doare.O caut peste tot, am fost și-n sate,Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitateM-au rătăcit într-un pustiu de cioate.Acasă poartă nu e zăvorâta,Căci mama tot mai iese și se uită;Atâta dor i-a mai rămas pe lume,Feciorii să-i mai strige iar pe nume.Moșneagul iese-n cale și-o întreabă:"Vine? La anul, cred, acu-i la treabă,La
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ÎNVAȚĂ-MĂ Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1589 din 08 mai 2015 Toate Articolele Autorului Mi-ai citit în palmă, răscolind pasiuni adormite-ntre vise. Cu degetele scormonitoare ai descuiat uși zăvorâte pe care nu știam că sufletul le are descătușând dorințele nebune. Mi-ai dat foc inimii iar sângele șuvoi de lavă îmi arde carnea. Buzele tale fac crevase în pielea mea ce strigă după acoperământul palmelor tale. Sărută-mă ...să
ÎNVAȚĂ-MĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369743_a_371072]
-
izvor și sfârșit al tuturor lucrurilor, centru cosmic și ontologic” ( Dicționarul de simboluri). Un alt simbol, care apare în carte este cocorul, poetul se aseamănă nu cu orice pasăre, ci cu simbolul longevității, cocorul: Vi-s dor învins, mi-s zăvorâtă zare,/ Prin care liber, fără vamă zbor,/ Pân-la Isus, iubindu-te Mirare, / Sunt angajat la El -sublim cocor (pag.45). Așadar, tăcerile lui Traianus sunt taine, privilegiu al puterii, tezaur sub pază: A răbufnit în mine Poezia,/ Sublimă rană mi
SFESNIC IN RUGACIUNE AUTOR TRAIAN VASILCAU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370276_a_371605]
-
esti bătrân, starea de singurătate este dureroasă pentru că este o durere a spiritului. Te părăsește familia, te părăsește societatea și ești neputincios pentru a mai face o schimbare. Vorbim de starea de singurătate când lângă tine este o lume impenetrabila, zăvorâta în ea însăși. Adică despre singurătatea în doi, în trei.... Pentru această stare de singurătate este de vină situația când mintea devine stăpâna. Mintea devine stăpâna și te face sa visezi frumos. Îți dă tot ce dorești și fără muncă
SINGURATATEA LIBERTATII de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354517_a_355846]
-
nu se oprise. Pe drumul pietruit ce urcă șerpuind către Peleș, nici țipenie de om. Vântul zgâlțâia copacii, făcându-i să se tânguie, iar pârâul Peleș cobora zbătându-se cu furie. Dughenele din lemn la care se vând suveniruri așteptau zăvorâte, vremea însorită. M-am apropiat de castel. Se aprinseseră felinarele și la lumina lor, Peleșul semăna cu o uriașă pasăre măiastră, dormind într-un cuib de munți. Statuile sale, poleite acum de ploaie, aveau fragilitatea și distincția porțelanurilor expuse în
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
scoate în cale Intriga si Invidia. Aliatele fidele își insinuează formele darnice. Le-ai ignorat, dar te doare Răutatea lor. Suferința ți-a străpuns pieptul. Ai închis ochii, te-ai rugat. Urcând scările hotarât, nu privești în urmă. Ușa e zăvorâtă. Nu răspunde nimeni când strigi.Insiști! O data, de două ori. Liniște. Apeși mânerul și intri. Camera e goală. Prin fereastra deschisa se vede cerul. Târziu, ai zărit-o într-un colț pe EA. Tremura chircită, plângând. Suferința o chinuie, râde
STRADA VISELOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354069_a_355398]
-
Dar n-o găsesc și-n suflet rău mă doare. O caut peste tot, am fost și-n sate, Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitate M-au rătăcit într-un pustiu de cioate. Acasă poartă nu e zăvorâta, Căci mama tot mai iese și se uită; Atâta dor i-a mai rămas pe lume, Feciorii să-i mai strige iar pe nume. Moșneagul iese-n cale și-o întreabă: "Vine? La anul, cred, acu-i la treabă, La
SINGURA MEA AVERE ( ROMANIA) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347073_a_348402]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > JUMĂTATEA "PERFECTĂ..? Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1544 din 24 martie 2015 Toate Articolele Autorului Paradoxurile existenței ce’s zăvorâte, Prin ea devin de la banal prea izvorânde, Alarmante prin accesarea ta interioară, Și ce nu-i în interior ar putea să doară.. Întrebarea-i de există o jumătate perfectă, Credința-i de cumva ai o cale cam defectă? De nu
JUMĂTATEA PERFECTĂ..? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357802_a_359131]
-
toți aceia care l-au împins la acest act disperat? Să ne potolim puțin șuvoialele de ură și invidie și să privim drept: un om, o personalitate, este hărțuită în asemenea hal încât, atunci când își vede toate portițele de scăpare zăvorâte, alege să-și pună capăt zilelelor. Pentru că nu mai putea suporta teroarea la care fusese supus vreme de 8 ani. Poruncile Bisericii sunt clare: dacă cineva își ia viața din pricina conjuncturii și a unor dușmani care-l duc la nebunie
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358341_a_359670]
-
ale Neamului sub regimurilor totalitar-torționare în operele: -Răstigniri ascunse-mărturii- 2 vol. Editura Fundația culturală „Buna Vestire”-București, 2004, 2009; - Sunt strigătul din urmă. Editura Babel-Bacău, 2012; - Veșnic osândiți. Editura Babel-Bacău, 2014; A creat două volume de poezii: „Cine?” și „Inimi Zăvorâte”, conducând într-un colectiv ales de pătimitori <>, revistă de atitudine creștin-românească. În volumul I al „Răstignirilor ascunse”, luptătorul-erou Petru Baciu mărturisește povara și destinul atâtor milenii de încercări ale Neamului dacoromân concentrate în cel mai diabolic secol, al omenirii, veacul
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]