69 matches
-
mireni, sfatul părintelui duhovnic este mai mult decât binevenit în condițiile în care patima nu mai poate fi ținută în frâu, de aceea trebuie să te nevoiești din toate puterile, pentru că fără nevoință nu vei dobândi nimic<footnote Sf. Teofan Zăvorâtul, op. cit., p. 246. footnote>. Sfinții Părinți sunt de părere că ceea ce ajută la alungarea acestei boli<footnote Sf. Ioan Casian, op. cit., p. 189. footnote> este liniștea și singurătatea. Luptând cu patima, e recomandabilă depărtarea de ceea ce îi poate da viață
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
Ioan Casian, op. cit., p. 189. footnote> este liniștea și singurătatea. Luptând cu patima, e recomandabilă depărtarea de ceea ce îi poate da viață, deoarece maica faptei e atingerea, precum a acesteia, vederea, și a acesteia auzul și mirosirea<footnote Sf. Teofan Zăvorâtul, op. cit., p. 234. footnote>. Sfatul în această privință este să fugim, începând chiar de la privire<footnote Ibidem. footnote>, pentru că, având gânduri sănătoase<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorieă, p. 42. footnote>, o atenție deosebită a ochilor, înfrânare limbii
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
dar cei mai mulți părinți sfătuiesc ca niciodată să nu vorbești cu femei<footnote Sf. Efrem Sirul, Cuvinte și învățăturiă, tomul II, Edit. Bunavestire, Bacău,1997, p. 330. footnote>. Deoarece, la fel cum uleiul alimentează fitilul unei candele aprinse<footnote Sf. Teofan Zăvorâtul, op. cit, p. 200. footnote>, tot așa focul patimilor este stârnit de întâlnirea cu femei<footnote Ibidem, p. 200. footnote>, de aceea orice monah care nu reușește să fugă la timp este sfătuit să țină ochii în jos și să
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
poftei, cu roua venirii Sfântului Duh. Pe lângă acestea, arma foarte tare pentru acest război avem privegherea cea după Dumnezeu<footnote Ibidem, p. 116. footnote>. Un remediu tot atât de eficient ca postul și înfrânarea este și privegherea cea după Dumnezeu. Sfântul Teofan Zăvorâtul îi scrie într-o scrisoare unei ucenițe duhovnicești că a priveghea nu înseamnă să fie trează, nepăsătoare, ci trebuie să-și mențină sufletul și trupul într-o stare de veghe<footnote Sf. Teofan Zăvorâtul, op. cit., p. 238. footnote>, adică a
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
privegherea cea după Dumnezeu. Sfântul Teofan Zăvorâtul îi scrie într-o scrisoare unei ucenițe duhovnicești că a priveghea nu înseamnă să fie trează, nepăsătoare, ci trebuie să-și mențină sufletul și trupul într-o stare de veghe<footnote Sf. Teofan Zăvorâtul, op. cit., p. 238. footnote>, adică a lua aminte să rămână într-o trezvie duhovnicească. Astfel privegherea de noapte și alimentele uscate răcesc trupul și reduc producerea de sămânță<footnote Columba Stewart, op. cit., p. 128. footnote>, aici observându-se necesitatea împletirii
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
Pe lângă acestea, sfinții recomandă un remediu împotriva patimii care la prima vedere ne miră: mânia. Dar aceasta este singura formă acceptată, nu furia otrăvită<footnote Sf. Ioan Casian, Așezăminte mănăstireștiă, p. 196. footnote>, ci mânia față de patimă<footnote Sf. Teofan Zăvorâtul, op. cit., p. 244. footnote>. Doar astfel este îngăduită și de folos<footnote Ibidem. footnote>, deoarece cu armele blândeții<footnote Sf. Ioan Casian, op. cit., p. 518. footnote> nu poți lupta împotriva trupului și a patimii de care este cuprins. După cum ne
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
urcând scara. Prin acest vis, dacă-l putem numi așa, Devenim suiș ce prin sine coboară, Coborârea fiindu-i cea mai înaltă devenire în lumea devastată în felul unui crin Tăiat de rădăcini și făcut dar unui sicriu; Acesta niciodată zăvorât de taină Ci deschizându-se către privirile Ascunse ale celor patru laturi de Dumnezeu. Prin ele cel ce intră iese, Iar cel ce iese e intrarea îngenuncherii mândre. Nimic mai sus, nimic mai jos, Nimic din ființă, nimic din a
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
al ceasului îl anunță că era momentul să încheie. — Deci avem poveștile a două deficite foarte diferite, a doi oameni foarte diferiți, unul care nu putea deveni următorul său sine și celălalt care s-a aruncat în el orbește. Unul zăvorât în afara amintirilor noi, pe care celălalt le fabrica prea ușor. Credem că avem acces la propriile noastre stări; tot ceea ce înseamnă neurologia ne spune că nu avem. Ne vedem pe noi înșine ca pe niște națiuni unite, suverane. Neurologia ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
începu să ningă rar, cu fulgi mari și leneși, ca niște fluturi mari albi... aerul păru a se mai încălzi. - Frumoasă ”babă”... frumoasă!... murmură el. Era a cincea din ”zilele babelor”... A venit primăvara... Zilele, săptămânile se scurgeau... Iorgu rămânea zăvorât singur în durerea lui. Ultima bătălie împotriva iernii fusese dată. Primăvara caldă se pregătea să izbucnească. Soarele se aprinsese pe cerul albastru dintr-o dată, înseninat de vântul călduț de miazăzi, și zăpezile de pe dealuri se topiră. Aplecat pe marginea ferestrei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
io sunt d-ăia care nu-mi place să Întorc macazu la zări și șosele. Ce vream io să vă zic: Fainberg ie un gagiu care nu stă la cotezzo, da crede că buricu la lume ie În cufăru lui zăvorât cu cheie, iar la ananghie n-are de unde-i da la un argentinean nici baremi o lovea și niște firfirici. Gașca să veselește al naibii, panarama ie În toi și ei dăcât să rânjesc la morții care Își văd nainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
6 din 49, domnul Vasile, care dorește să-și înființeze un partid și să rezolve cazul Patapievici, domnul Ion-șeful-de-scară, fost electrician la Securitate, Temistocle, elev genial în clasa a șasea, domnișoara Zenovia, diriginta lui Temistocle și elevă a lui Nicostrat Zăvorâtul, inițiator în secretele Kama Sutra, domnul Anghel, veșnic suferind de „râie“, domnul Ilie cu a sa motocicletă dezasamblată, toate aceste personaje simpatice reprezintă râsu’-plânsu’ României postrevoluționare, al unei Românii în căutarea spiritualității pierdute. Despre oamenii recenți din blocurile vechi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
și niște fonduri de luat în seamă pentru întreaga lor obște. Bunicul Vai, că aspre mai erau iernile odinioară în întreaga Bucovină! Omăturile acopereau din belșug tot ținutul de la început de decembrie și până către finele lui martie. Totul părea zăvorât la păstrare ca într-o nesfârșită cămară: pământul, arbuștii, luncile, casele mai tupilate se ascundeau sub mantia pufoasă pentru îndelungata hibernare. Vânturile cumplite mânau nouri de zăpadă zile și nopți de-a rândul și le nămețeau în dune nesfârșite prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ieri mi-a pus în plic Pecetea-n ură friptă. Cuvinte mari de fariseu Precum a fost o viață Vor răsuna cu mult tupeu Cu gura sa de cață. Cuvinte mari de ipocrit Pieri-vor în țărână Ca, dincolo, sub zăvorât N-ajungă, să rămână. Cu lacrimi ce ascund surâs, Cu surâs sub marii stropi, Uita-va în homeric râs, Va călca în alte gropi. 15 iulie 2004 AH! CÂT AM GREȘIT Sub fantastice imagini După nori purtați de vînt, Tot
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Aș degusta frumusețea naivă a mitului. Aș redeveni geometru. L-aș împrieteni pe Platon cu Crick și Watson. Pe Iisus cu Lynn Margulis. Șirurile de cifre ar fi rugăciunea mea sobră, de eremit al retortelor, de pustnic al lamelelor, de zăvorât al experimentelor" (Cel mai mult mi-aș dori...). În laboratorul acesta, așa rece-științific, așadar alienant, cum îl resimte adesea, poetul devine stăpânul absolut al stilurilor și registrelor pe care arată că le poate mânui cu abilitate, dovedindu-se capabil să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Aur scria: „Nimic nu egalează rugăciunea. Ea face posibil ceea ce este imposibil, ușor ceea ce este dificil”. Rugăciunea este expresia vieții Duhului în noi, este „respirația Duhului, barometrul vieții spirituale. întreaga Biserică respiră prin intermediul rugăciunii.” Aceste afirmații ale Sf. Teofan Zăvorâtul relevă „viziunea comunitară” asupra rugăciunii în comparație cu cea exclusiv dialogală. Iată de ce, rugăciunea aceasta, înțeleasă ca lucrare trinitară globală, are o dimensiune liturgică, fiind inclusă „în acea lucrare a lui Dumnezeu prin care Tatăl trimite Duhul Său, răspunzând rugăciunii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
alții și ne unește pe toți prin dragoste reciprocă. Nu ne îndeamnă să zicem „Tatăl meu Care ești în ceruri”, ci „Tatăl nostru”, pentru ca, învățând aL numi pe Dumnezeu astfel, să ne aflăm în legătură frățească unii cu alții. Sf. Teofan Zăvorâtul numește „dulce chemare” invocarea „Tatăl nostru”. „Cuvântul Tată cuprinde în sine, deopotrivă, căldură și duh de trezvie. Cine are tată, acela se simte ocrotit, pus sub o aripă puternică, aflat în afara oricărei amenințări. Simte că nu are de ce să-și facă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
-se numele Tău”, am putea exprima următoarele: „Tată! Fă-ne să putem înțelege măreția sfințeniei Tale!”; sau „...să ne învrednicim a o primi pe ea”; ori mai vârtos: „ să se arate sfințenia Ta în viața noastră duhovnicească”. După Sf. Teofan Zăvorâtul, „sfințească-se numele Tău” s-ar putea tâlcui după cum urmează: „fie ca frica de Dumnezeu să se afle în inimile noastre, cele ce îți înalță cântare! Și, în virtutea cererii pe care Ți-o facem, dă- ne-o înainte de toate; deoarece
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lumii”. Prin Sfântul Botez, creștinul primește darul Duhului Sfânt, a cărui prezență face să înceteze păcatul, iar prin puterea harului se desăvârșește virtutea. Aceasta este împărăția harului, despre care Domnul a spus: „împărăția lui Dumnezeu este înlăuntru vostru”. Sf. Teofan Zăvorâtul numește împărăția lui Dumnezeu, „împărăția slavei și împărăția duhovnicească a harului”. Rugăciunea le cuprinde pe amândouă. Tertullian ne îndeamnă să chemăm cât mai grabnic venirea acestei împărății pentru a sta cât mai puțin în robie. Așadar, ne rugăm: „Vie împărăția
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Apar și ecouri ale subconștientului ereditar, sub forma unei „melancolii de plumb”, generată, „din vremuri ancestrale”, de plânsul și suferințele strămoșilor, făcându-i „sufletul bolnav și trist”. S. are o percepție foarte concretă a propriului spațiu interior - „stau în mine zăvorât ca-ntr-o chilie”. De obicei el nu se poate dezlipi de mediul proxim, de micile întâmplări cotidiene, de unde o versificare a imediatului, cu aglutinări de imagini și enunțuri oarecum narative. Actul poetic ar consta la el doar în a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]