1,416 matches
-
misterioasă sincopa ziua de mîine/ mă întreabă de-s singur/ și se pare că adevărul rămîne același/ oricît aș strigă eu între aceste coperți./ Înaintez prin ploaia măruntă de noiembrie/ pregătit pentru o nouă înfrîngere/ în urmă se aud doar zarurile ploii pe acoperiș./ Întors la mine găsesc un străin/ căruia îi dau uimit bună seară" (Bună seară). Alienare ce dobîndește cîteodată aspectul mirific al unor tărîmuri îndepărtate, ca un drog simbolist și post-simbolist, pe filiera Minulescu-Tonegaru, nu fără pigmentul satiric
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
Edgar Poe, care rostește, dincolo de faimosul Nevermore, vorbe sibilinice, descifrate de ascultătorul sau cu "Dicționarul cel mare": "auzii bătaia din aripi și magicul Corb/ așezat pe pervazul ferestrei rosti pentru ultima oară/ THAKATIMUNU SIPEDI/ prin livadă cu vișini depărtîndu-se/ printre zarurile și tomberoanele nopții/ depărtîndu-se/ în timp ce repetăm zăpăcit/ ăGhnoti Seautonă ăZopediă ăImunuă ăKatimosă aSpre Undea/ ăEsti Viața ești Moartea?a ăEsti înfățișarea Ruinei?a THAKATIMUNU SIPEDI, THAKATIMUNU SIPEDI/ Dincolo de bine și de rău așteptînd zorii" (Pasărea neagră). Astfel versurile iau o
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
era ea existența: un electrod înfipt în corpul meu". Următorul volum (cel din 1990) apare sub titlul de Întoarcerea în viitor. Poemele se lungesc, se transformă în veritabile discursuri scrise într-o limbă încifrata, amintind încă de aruncarea mallarmeană a zarurilor. Apar uneori "traduse" în acest idiolect unele din credințele optzeciștilor, jocul de cuvinte insinuându-se necruțător: Atâta concret mă face să vărs;/ vărs vers". Ceață și aură este un experiment, un pariu cu limbajul în numai zece poeme. Structura este
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
etaj mai sus, ușile se trântesc și se aerisesc paturile. Nu, absolut sigur, nimic nu ne place, casă, grădină, șură, grajd, chiar nici curtea, unde, dacă near găsi, s-ar putea să ne pună să smulgem buruieni! În anumite zile, zarurile par măsluite. Lipsă de chef, de plan, de idei. „Ce-o să facem?” se plângea frățiorul meu. Ochii lui se rugau, mi se pare că-l aud: „Zi ceva, fă ceva, comandă, că tu știi.” Atunci, fiindcă eu trebuia să știu
Françoise Choquard - Magazinul by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/2477_a_3802]
-
sifonari la greu. Această ședință a fost așa de ochii lumii pentru a justifica ceea ce se va întâmpla, să nu mai zică lumea că Băsescu e dictator și nu dă liber la consultări. Deci, președintele a absentat foarte motivat, pentru că zarurile au fost aruncate de mult, chiar de domnia sa.
Regia întâlnirii PDL de la vila Lac. Băsescu absent motivat () [Corola-journal/Journalistic/25069_a_26394]
-
Poienița druidică e Cetatea ideală a lui Francesco di Giorgio Martiri, populată de personajele lui Giorgio de Chirico“, „Poienița druidică e un perete desenat de Perjovski“, „Poienița druidică e pianul preparat al lui John Cage“, „Poienița druidică este aruncarea de zaruri a lui Mallarmé“, „Poienița druidică e un motor de căutare“, „poienița druidică“ este și infernul, și Arcadia ș.a.m.d., „fără început și fără sfîrșit“. „Studio-ul“ ar putea fi un submarin jules-verne-ian („Valul se prelinge pînă la fereastra studioului
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
Văii Jiului să nu înțeleagă măsură. Același editorialist nu ignoră că PDSR i-a susținut pe mineri în perioada dată, dar asta nu-l determina să aprobe măsură de izolare a Văii Jiului. Pentru editorialistul Evenimentului a fost limpede că zarurile s-au aruncat cu acest prilej și nu i-a mai rămas decît să spere că "mintea românului le va veni multora înainte de a se gîndi la variantele cele mai nenorocite, violența fiind una dintre ele." v Dar, pe de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18174_a_19499]
-
Poemul dansat - dedicat lui T.S. Eliot, "poetul bancher", iar cel ce-i urmează se numește Un poem ca o răzbunare unde, înainte de a fi pomenită cea de a XV-a arcană vine vorba despre " O viață într-o clipă în zarul unui zâmbet". Poet ermetic, între Apollo și Hermes, cărora le dă târcoale Dionysos, botezat în apele Jocului secund și trecut prin confesionalul lui Mallarmé, elegiac în fond și, cum afirmă Eugen Negrici în prefața sa, Dăruit Luminii, George Virgil Stoenescu
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
este numai iubirea ei,/ așa și apartamentul 8 trebuie să ne ocrotească." Lumea literară este și ea prezentă, prin notații de jurnal, în poeziile lui Gheorghe Izbășescu: Iar tu, negustorule de piei de cloști/ uiți mereu nuveleta promisă, vârtos scuturând/ zaruri prin mlaștini (!) la ședintele ASPRO./ Iar Bogdan Lefter, milos, se face că plouă.", "La Oradea, Ioan Moldovan se scarpină-n barbă...", "Adrian Dinu Rachieru din buzunarul vestonului/ scoate o laternă de hârtie", "Alexandru Cistelecan întorcea o misivă pe dos..." Toate
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
De ele trebuie să te apropii pe furiș, cu reverență, căci altfel nu poți pătrunde în misterul interdisciplinar al fiziologiei lor. Lupul de stepă ratat care se mărturisește a fi Ștefan Borbely "visează" însă ordonat: când despre istoria culturală a zarurilor, când despre psihanaliză, când despre psihoistorie; când comparatist, când hermetic, iar alte ori chiar filosofic. Puținele elemente recurente se convertesc în chei de boltă ce încheagă - arhitectonic - volumul (raportul fond-formă, tandemul Schopenhauer-Nietzsche sau tentația criticii arhetipale), ilustrând un autentic sistem
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
Meridianul zero se tînguie" (Întoarcerea fiului). Oricum, materia din care se confecționează extravaganțele e una comun umană, e viața însăși supuse unei radicale reciclări, însă fără a-și pierde semnalele inițiale. S-ar putea zice că poetul folosește în locul faimoaselor zaruri propoziții și sintagme dintr-un jurnal intim, conținînd consemnări ale unor simțăminte și fapte umile. Combinatoria reprezintă factorul ce le transfigurează în feerie lirică: Ce vreți, asta e lumea/ Doi morți din partea tatălui/ Sanatoriul încurajat al uitărilor/ Copacii înfrînți sub
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
putea ca la celelalte trei scări ale blocului situația să stea mai bine. Deși nu cred, dacă fac socoteala rapidă a femeilor adunate ciorchine, cât e ziulica de lungă, pe băncile de la stradă și a cioporului de bărbați care bat zarurile în curtea interioară. Astfel încât deplasarea cu încetinitorul a administrației pedeseriste spre Europa e aproape de înțeles. în fond, de ce să ne grăbim? Doar suntem un popor vechi și glorios! Și cam obosit, e drept. Dar nu foarte obosit: să ne vezi
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
presiuni sexuale față de cei mai mici, își bat joc de ei, îl iau pe cîte unul cu ei în pat și spun că e "bidiviu"". Un înțeles aparte, pe care substantivul îl are mai ales la plural, e cel de "zaruri măsluite ca să cadă pe numerele mici". Evoluția semantică nu e deloc absurdă, dacă ținem cont de faptul că zarurile sunt denumite în argou, prin metaforă, cai - iar ideea de număr mic se asociază ușor cu aceea a vîrstei tinere. E
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
pat și spun că e "bidiviu"". Un înțeles aparte, pe care substantivul îl are mai ales la plural, e cel de "zaruri măsluite ca să cadă pe numerele mici". Evoluția semantică nu e deloc absurdă, dacă ținem cont de faptul că zarurile sunt denumite în argou, prin metaforă, cai - iar ideea de număr mic se asociază ușor cu aceea a vîrstei tinere. E vorba probabil de mișcarea rapidă, de "alergarea" zarurilor aruncate în joc. Imaginea se poate reconstitui datorită textului memorialistic din
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
semantică nu e deloc absurdă, dacă ținem cont de faptul că zarurile sunt denumite în argou, prin metaforă, cai - iar ideea de număr mic se asociază ușor cu aceea a vîrstei tinere. E vorba probabil de mișcarea rapidă, de "alergarea" zarurilor aruncate în joc. Imaginea se poate reconstitui datorită textului memorialistic din care am citat deja (Avasilcăi 1994), în care se evocă de mai multe ori jocurile de barbut; de exemplu, deținuții stau: "concentrați la caii care alergau pe covertă, adică
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
poate judeca utilitatea părerii, ei bine, din sens contributiv a ajuns să fie folosită chiar și de intelectuali în sens dubitativ: dăm "cu" părerea, șase-șase, poartă-n casă, hazardul să trăiască, iar dacă nu "iese", atâta pagubă, mai aruncăm un zar, atâta distracție avem. Urarea "noroc!", mai folosită decât oricare alta, nu arată oare perpetua îngrijorare a românului față de jocurile întâmplării? Lumea în care pulberile deșertice au acoperit deseori claritatea liniilor a fost obligată să țină seama de hazard. Nu poți
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
ăsta minte?! Ea nu își poate îngădui să fie cinică din simplul motiv că o face pe pielea ei. Dacă opinia publică ar fi la fel de rezolută ca analiștii politici cei mai pesimiști, în România alegerile ar fi înlocuite cu aruncarea zarurilor, la mai mare. În privința unei relații aparte a premierului Năstase cu presa, sper că d-sa își dă seama că nu are cum să-l întreacă la acest capitol pe Stolojan, pregătitorul alegerilor, în 1992. La același capitol, dl Năstase
Popularitatea lui Adrian Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16167_a_17492]
-
neliniștii metafizice, prin ele vidul e resimțit acut, cu accente hamletiene: "Cuvinte. Cuvinte. Cuvinte. vase împrăștiate. Suflete străine bat încolo și încoace. Explic de ce acestea nu sunt urmele unui dezastru.(...) Mai bine nu. Decât fantoma poeziei mai bine nimic. Cuvinte. Zaruri părăsite." Ca vehicul al lui a fi, actul de a scrie e și dramatic și derizoriu în același timp, aproape la modul ionescian: Dacă aș avea suflet, acum, probabil aș scrie. Dar dacă aș avea cu adevărat suflet, acum cu
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
descurcîndu-se și în ebraică. Asta în afară de marile limbi moderne de circulație pe care le stăpînea perfect. Dar destinul a vrut altfel. Cum regele Carol al României n-avea moștenitori, a optat pentru soluția adoptării unui prinț din familia sa germană. Zarurile au căzut pe al doilea nepot de frate (primul a refuzat oferta), Ferdinand care, în 1889, e declarat moștenitor prezumtiv al Coroanei României, căpătînd apelativul de "principe de România" și se stabilește la București. Cinci ani a învățat temeinic limba
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
un articol, pe care nu mi l-a mai solicitat nimeni și pe care îl ofer cu plăcere cititorilor fideli ai României literare contemporană (ca purtări) cu I. L. Caragiale. Iată fragmentul final scris imediat după alegeri: Monsieur Sans-Gęne! ...Unii au zar la table... Eu trei de șase-șase la rând pot să dau ori de câte ori sunt alegeri și trebuie să fie instalată noua căpetenie a statului. Cum a fost cu simpaticul șef de echipaj care, de Anul nou, în Piața Universității, ne-a
Niște moftangii, mon șer! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11863_a_13188]
-
lumea circului -, mai precis vocea rostitoare schimbă, de-a lungul a șapte volume chipuri, măști, își mărturisește, după sclipirile de extaz, oboseala ("strig țară/ m-ai orbit țară/ Lume m-ai sleit lume/ mă torn în cubul mic/ al unui zar/ să mă odihnesc" (Cursa ) între lucruri bolborositoare și viclene oglinzi, se pierde și se recucerește, cu matură melancolie, ades ironic și câteodată placid, într-o neostoită spunere. Istoricul literar, apreciindu-i echilibrul și puterea, l-ar situa în continuarea înnoitorilor
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
februarie începând cu ora 22 va avea loc „Mexican Fiesta“, în cadrul căreia se va desfășura un concurs de aruncat potcoave, unul de minigolf și o promoție la băutura „Tequila“, intitulată „La Tequila nu se dă cu banul, se dă cu zarul“; atmosfera va fi „încălzită“ de animatoare mexicane și se vor servi preparate culinare specifice acestei țări. În fiecare sâmbătă de la ora 16, clubul găzduiește concursul de biliard „Bila 9“ în care se întrec primele 16 persoane calificate. CAMELIA BLADA Dans
Agenda2003-5-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/280650_a_281979]
-
Purim - sărbătoarea veseliei l În amintirea salvării evreilor Cea mai veselă sărbătoare a cultului mozaic - Purimul - reprezintă amintirea minunii salvării evreilor amenințați cu exterminarea în timpul dominației persane. Denumirea de Purim provine de la zaruri, cele care stabiliseră data masacrului, zădărnicit prin intervenția lui Mordehai și Ester. Tradiția iudaică presupune ca la această sărbătoare să se ofere cadouri simbolice între cei apropiați și daruri substanțiale celor săraci. La masa de Purim se servesc prăjiturele de
Agenda2003-11-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/280805_a_282134]
-
alti coțcari; Ori calpuzan ești, ce se arse Ca opăriții de pleșcari (Sperjuri, nelegiuțiți, tîlhari); Ori hoț, pîndind pe după tufe: Cui duci purcoiul de biștari? Tot pe la crîșme și la fufe. Glumește, cîntă, joaca farse; Pungaș ghiduș, fă tumbe, sări; Zar, cărți, popici - să lași pungi stoarse; Și prin orașe mici și mari, Arată-le comédii țări Și umple-ți cu bănet burdufe : De pleașca - află! - te dezbari Tot pe la crîșme și la fufe. De scîrba fața-ți se-ntoarce? Țesala
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
cu titlul, Unsprezece adnotări lirice pentru covoarele {erbanei, observația se explicitează de la sine. {i se potențează pe parcursul lecturii, când întâlnim secvențe ca aceasta: „Cifra 9 care atinge aripa îngerului/ litera gama care atinge orbita timpului fără timp/ ochii albi din zarul care atinge floarea de la buza prăpastiei/ o adiere caldă care răsucește roata somnului/ linia care atinge linia vieții din palma mortului/ o armonie care atinge nimbul fluturelui după-amiaza// Din ce spaimă s-a născut această unică nespaimă?” (p. 11). Nu
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]