7,506 matches
-
adânc de pădure și a căprior de argint a ierburi fosforescente: Ghilgameș zguduit de viziuni punitive eu - simplu, prietenul lui - Enkidu eram sfărâmat de cărămizi albe de ceară era lovit de singurătate bătea în el un anume clopot necunoscut și zări matematice îi umflau respirația cu talpa scufundată în roua cerului eu - Enkidu - tânjeam asupra biruințelor sale (11 ianuarie 2009) Ritual (zimbru) într-o zi voi fi mai devreme într-o zi voi fi doar sicriu: trenul meu pe rotilele sale
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
mai 2008) Ritual (alb) iată-mă alb precum un cub de sare o cicatrice care încă doare iată-mă prunc punctând în cer asteroidul morții efemer iată-mă orb și infinit în grota timpului m-am definit sunt doar o zare o mirare sunt omul înghețat în întrebare (1 iunie 2008) Ritual (cutume) afară afară afară se-aude se-aude se-aude cum sforăie morții de vară pe prispele lor strâmte și ude au ieșit ca prin vis de sub casă pipăie
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
ghete ce te strîng prefăcîndu-te că nu le vezi defectele simțind covîrșitor cum lumina-ți pătrunde pînă-n coșul pieptului mut iar vocile-ți intră în ochi făcîndu-te să lăcrimezi. Instantaneu Sub vîntul greu se-ating oarecum incestuos răscoaptele fructe și zări flexibile ce ele însele se-ndoaie cum crengi. Filatelist Pui ochelari clasorului să te măsoare el pe tine îl lași să se deschidă unde vrea să te răsfoiască alene trîmbițele multicolorelor timbre sună asurzitor. Adevărul și groapa Adevărul ce se-nveșmîntă
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
era timp oricum să le lase să se usuce. Parcă ar fi stat să se însereze și n-ar mai fi avut mult pînă să paralizeze de frig. Ca o halucinație indusă de frig și ceață, o șosea șerpuia în zare printre niște dealuri joase. O luă într-aco-lo și parcă ar fi văzut-o îndepărtîndu-se, estompîndu-se în umbrele unui amurg nefiresc, apocaliptic. Dumnezeule, nu mă pierde! - a luat-o la fugă, cît să fi alergat? O oră sau mai mult și
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
mai vor să ne țină, tată, țărânile sparte de vremi, de copite barbare, de viclénii din lună, de clevetitorii-n simbrii. Nu mai vor să ne-adune oasele, ulcioarele ce gem sparte-n pământ. Uite cum am ancorat plopii de zare, copile, cu bandaje și cârpe, să nu sângereze, să nu lăcrimeze floarea salcâmilor în ciuturi, surato. S-au ascuns copiii-n armuri. S-au stricat cucuruzii sub voaluri de mireasă. Limbile ceasului nu mai clipesc. Și mama ne leagă de
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
cei dragi - strămutarea aceasta a fost o desprindere... acele maluri neștiute - spre care a navigat mereu, chiar și împotriva gândului - i se-aștern acum înainte locuite de larma unui stol de nagâți, de tăcerea unor paltini înalți, pierduți ca și zarea, în semitonul ierbii... pentru ea - apa aceea are alt gust; altă substanță emană trecerea timpului-melc aciuit în catul ferestrei, făcând loc nopții-n amiază... încadrată, eu îi văd doar privirea furișându-se afară, dispărând către docuri, către gura lagunii, neobosită
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
mai bătrâni între ziduri. Urma, în care-ți strecori piciorul și-l retragi zimțuit de ispite. Noaptea ca o limbă uscată trecând peste suflet, asprindu-l. Simplu, gestul acesta fugind în neant, linia de tren, în iarba înaltă. Albul din zare, într-un iris închis. 6. Depărtarea dă sens precum o cupă cu vișine negustată, pe care o vezi etern în tablou. Fotografii, scrisori - retrăiești sărăcia din timpul războiului, mobila adunată într-o căruță suind ulița, stingând lumânarea troiței. Fata gazdei
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
Emil Brumaru Bezmeticindu-ți sufletul și trupul. Fii bună, rea, te rog, n-aibi nici un scrupul. Lumină, umbră, pe rînd, soare, lună, Îmi străjuiesc cuvintele spre tine. Îmbobocesc fiece gest de-al tău în floare, Munți de miresme, fluturi sun din zare, Și-ți rotunjesc, după tipar de șold, izvoare, Neabătut de lene sau rușine. Mă strădui să plătesc cu carnea mea, Spuzită-n răni, ce ai tu mai agale, Mai nefiresc de dulce, mai lalea Larg desfăcută-n în odaia-n
Poate că mor... de-aceea-ți scriu întruna? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7783_a_9108]
-
clipă mă uit sus pe acoperișul companiei naționale marele N aurit de lună un NU rece se tot învârte extrem de lent cele două coloane ale N-ului cum siluetele celor văzuți prin vitrina cafenelei unite transversal traume mândre orgolios trădează zarea smereniei văd două privi pornesc în același timp cu aceeași intenție tandră apoi când se întâlnesc nu se mai recunosc pleoapa clipitei ca un capac de coșciug cade simultan peste febra deja banală din doi necunoscuți Ce părea a adăposti
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
dese de bronz adăpostesc Învierea din piatra rostogolită. Mișca fără zgomot buzele lui rugându-se pentru iertarea noastră fierbinte. În gura fiului meu lingurița cu vin scălda, peste gingie, smalțul primului dinte. Atotușor Un nor cu ghimpi zdrelea apusul peste zare, în loc de vălătuci, țâșnea pe cer sârma ghimpată, parcă vedeam pe boltă curtea despicată a satelor din Bucovina, în hotare. Trecea prin porumbare, hăcuia știuleți și boabe, icoanele-n ștergar, la răsărit, a câta oare, Doamne, răstignit, a câta oară smulgi
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
privit ședeam toți în jurul pălămidei care scotea fum de slove și-ai zis acesta e soarele negru din sângele meu încărunțit păsările care fâlfâiau sub bolta șlefuită de îngeri cu două lămpașe au amuțit și noi am privit într-o zare de foc nici măcar n-a apucat să țintească gloria inscripțiile se cufundau în sine cu vuiet nimic mai adevărat decât frunza de finic în fața poamelor spiritului pe spuma rezervației de legi pete ale unor emerite gângănii e un truc spusese
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
Emil Brumaru Iubirea n-are margini ca odaia Sau ca o vază-n care pui lin crinul, Oglinzile nu-i străjuiesc văpaia Și nu-i încap parfumul greu și chinul Ce-i pîlpîie deasupra. Crește-n zare, Se-ncarcă de amurguri și de îngeri, Se limpezește-n proaspete izvoare Și-n scorburi se înfundă-n calde strîngeri. Mai poposeșe noaptea pe la hanuri, Se-ascunde în cearceafuri rău boțite Și-apoi pornește iar hai-hui sub ramuri Și pe
Iubirea n-are margini ca odaia... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8260_a_9585]
-
lauri. Drum drept, drum sângerând, Asculți ciocârlia și greierul, Ai ochi pentru trandafiri, Dar și pentru urzici. Nu-ți este prietenă ura, Mult suferi pentru miopiile veacului. Plajă Pe tine te-a născut un val Din spuma mării și din zare, Ai trup de rază și de trandafir; Cheamă frenetic, brusc dispare. N-ai cum să știi, n-am cum să știu Că flori de colț pășesc în râu, Dorul lor apoi în mare. Încerc un vis copil zglobiu, Te scald
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
Mariana Filimon Fîrî mare Prin gânduri trece un nor nisipos învăț să trăiesc fără mare zările se deschid într-o ramă albastră cu luciul de lacrimă fără să-mi fie milă de mine ci doar de fisura din zid cum e să trăiești fără mare zac în patul străin și aflu că oasele mele adoră o
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
de sus - copacii, acoperișurile, casele, mașinile foarte mici pe șosele, râurile și pădurile, malul mării, ogoarele semănate, munții, și pe urmă au luat mai multă înălțime și nu se mai vedeau decât nori, zburau peste o mare de nori, până în zare și asta era o priveliște care nu putea să existe pe lume și bătrâna s-a gândit, minunându-se, că vecinele n-au să creadă când le va povesti ce vedeau ochii ei. Dar n-a putut povesti, pentru că din
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
o similară îndoială a spiritului. Criza concretului e și criza spiritului, împovărînd o ființă scindată care se apropie și totodată ia distanțe de ea însăși, care zadarnic năzuiește la o unitate fatalmente refuzată. Ființă plină în aceeași măsură de abstracția zărilor și de concretul lucrurilor: „Văzduhul umblă, apa stă de veghe,/ totul e patimă și nepereche;/ un dor de Unul infinit mă-ncarcă,/ sînt plin de zări și lucruri ca o arcă” (Plata luntrașului). Cumpăna delicată nu se poate menține, întrucît
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
zadarnic năzuiește la o unitate fatalmente refuzată. Ființă plină în aceeași măsură de abstracția zărilor și de concretul lucrurilor: „Văzduhul umblă, apa stă de veghe,/ totul e patimă și nepereche;/ un dor de Unul infinit mă-ncarcă,/ sînt plin de zări și lucruri ca o arcă” (Plata luntrașului). Cumpăna delicată nu se poate menține, întrucît aviditatea față de „lucruri” se autodenunță, acordînd preeminență „golului” spiritual, fără ca totuși acesta din urmă să-și proclame consecințele ultime, anihilante: „O lăcomie sînt prin lucruri,/ un
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
Și zilele se spulberă departe/ spre stele, cu o flacără amară.// De unde, cum, de ce mă căutară/ aceste patimi și aceste arte?/ Rămîne doar cenușă dintr-o carte/ pe fluviu risipită, într-o vară.// Rămîne pas de anotimpuri lente,/ umblînd pe zările indiferente,/ și vis, și-un nume tulbure-n memorii.// Eu sufletul mi-l văd cu lungă pace/ cum din răgazul orei se desface/ cum se despart la dunga nopții zorii” (Plata luntrașului). Dar situația nu e deloc simplă în cîmpul
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
praful tot crește se spulberă/ cenușă a vieții purtată cîndva de puternica undă./ Ne scufundăm în uitare/ și lacrimi de pulbere curg/ din foștii noștri ochi pe fostele chipuri” (Uitare). Solitar „în pustiul rațiunii”, țipînd pentru a se sprijini „de zările genunii”, poetul își rememorează viața populată „de-acele spectre vagi/ cu visul lor bizar de a fi” (Piramida). Spre a mărturisi compasional: „Mi-a fost milă/ de atîta rîvnă de a fi” (ibidem). „Rîvnă” semnificînd la Ilie Constantin un efort
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
epuizări) a mecanismului universal, axiologia se inversează, puterea devenind slăbiciune iar slăbiciunea devenind putere, într-o perspectivă în care începutul se reneagă, îmbolnăvind eternitatea care s-ar fi cuvenit a-l găzdui: „neîndoielnic/ ceasul în metal// de lujer garoafele/ o zare// puterea lor de a fi doar slăbiciune/ nici certitudinea nu mai separă/ nici zbaterea nu mai devoră// poate că ora este de iubire/ puterea lor fără putere/ și legătura fără legătură// poate că oră e de cumpănă/ în zero// de
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
cumva, cînd au pozat, erau deja în costum de carnaval... Căci totdeauna, peste tot, carnavalescul e o punte peste timpi și spații. Retrodatarea și retrolocalizarea unui carnaval e cvasiimposibilă în lipsa unor adjuvanți precum Ca’ d’Oro ce se pierde în zare. Módele trec. Paradoxal, tocmai de aceea sînt un mijloc de datare. Nonconformiștii în materie de modă, cei care se îmbracă numai cum vor ei - și nu adoptă uniforma zilei sau sezonului - sînt totdeauna excesivi. Uneori, în orgoliu: port bicorn, deci
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
Gheorghe Grigurcu Petre Stoica e de-acum un nume clasicizat al poeziei noastre contemporane. Important atît prin opera d-sale, cît și prin rolul pe care l-a jucat în desțelenirea ogorului liric uscat de oficializare, în deschiderea unor noi zări de care au profitat în primul rînd poeții afirmați în anii ’60-’70, dar și cei veniți ulterior. S-a scris mult despre Petre Stoica, însă avem impresia că nu s-a insistat pe un factor ce explică efectul anticipator
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
primire al oaspeților, principala scenă publică pe care defilau starurile ceasului, unde se proiectau interesele prezentului și scenariul viitorului. Loc în care lumea satelor, a târgoveților, a claselor defavorizate era prezentă mai rar, dar, în schimb era avantajată deschiderea către zările europene, până acolo unde orașul, cu toate puternicile sale contraste, ce-l desemnau mai degrabă ca pe o metropolă orientală, se mai numea și "micul Paris". Chiar și dintr-o sumară ochire se profilează tema conflictului dintre sat și oraș
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
străbune, punea să se înalțe o biserică ori o mînăstire, spre slava lui Dumnezeu și bucuria cinului preoțesc care îi aducea mulțumiri la fiecare slujbă. Omorîse cu mîna lui războinici aprigi ai multor seminții, i se dusese vestea în toate zările că e crud, însă drept". (pp. 58-59) Firește, cu excepția acestui succint portret, nimic din ceea ce face Împăratul Verde nu mai contribuie la stabilirea unor eventuale similitudini cu domnitorul moldovean. Ursul însuși a cărui împărăție este călcată de Harap Alb în
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
-și nimici adversarii, fie că nu, cert este că de atunci încoace atât de profunde schimbări au avut loc în lume, încât un istoric cu har distributiv în domeniul periodizărilor ar putea împărți istoria în două mari capitole, acela al zărilor enigmatice de dinaintea născocirii cifrei zero și acela în care cu dichis ne ducem traiul, în schemele gândirii cifrei în chestiune. Că am fi contemporani cu persoane pe care le atribuim deocamdată altor evuri, nu poate decât să le onoreze, ca
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]