90 matches
-
sau cântăreți”, stă nu numai în „tehnica” perfectă a artei noastre, dar și în ceea ce s-ar putea numi „credibilitatea persoanei”, a mărturiei. Aici, însă, intrăm în incidența unei discuții aproape catastrofice care domină „imperiul literelor române” după revoluție, discuție, zavistie iscată de la Paris, se pare, și care poartă numele de „estetică”. În „ea” se afirmă, pe scurt, că opera unui scriitor se judecă nu numai după criterii strict estetice, ci și după comportamentul civic sau moral al artistului aflat, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a „magistraturii critice”, când ea e făcută cu „amor de literatură” și cu respect de creatorii ei. Nu stă în ființa noastră, a „creatorului de ficțiuni”, pornirea, statura magnifică și adânc istorică a Judecătorului, cel ce împarte dreptatea și astâmpără zavistia sau neînțelegerea. Noi nu „judecăm”, ci „arătăm”, „dezvelim”, sugerăm prin forme și efecte puternice o „altă viață”, mai „urâtă” sau mai „armonică” decât cea pe care „ni se pare” a o trăi, ceas de ceas, zi de zi; nu totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îngr. și pref. P. P. Panaitescu, București, 1944; Descrierea Moldovei și a Țărei Românești în trei cânturi, în versuri polone (tr. și publ. B. P. Hasdeu), „Arhiva istorică a României”, I, 1865, partea I, 20-22; Viața lumii și Stihuri împotriva Zavistiei (publ. B. P. Hasdeu), „Satyrul”, 1866, 10; Despre poporul Moldovei și al Țerei Românești (tr. B. P. Hasdeu, publ. M. Kogălniceanu), în Cronicile României sau Letopisițele Moldovei și Valahiei, III, București, 1874, 487-524; Opere complete, I-II, îngr. V. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
la cer, păcate împotriva celor zece porunci, păcate de moarte. Sfinții Părinți împart păcatele de moarte în trei mari grupe: Păcatele capitale păcatele capitale sunt cele mai numeroase și stăpânesc pe cei mai mulți oameni. Acestea sunt: mândria, iubirea de arginti, zgacenia, zavistia, lăcomia, minia, lenea. Păcate strigătoare la cer sunt mult mai grave precum: uciderea, pruncuciderea, asuprirea săracilor, răpirea avutului altuia, uciderea aproapelui etc. (Părintele Cleopa vol. 4 p.83). Păcatele strigătoare la cer se numesc așa pentru că strigă și cer de la
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
se înalță la cer, iar în acest drum străbate cele 24 de vămi când sufletul este cercetat pentru păcatele sale. După vămile văzduhului păcatele sunt: vorbirea în deșert, minciună, clevetirea, lăcomia și beția, lenea, furtul, iubirea de arginti, camăta, nedreptatea, zavistia, mândria, mânia, pomenirea de rău, uciderea, vrăjitoria, desfrânarea, zgârcenia, fumatul, etc. Păcatele se săvârșesc în afara bisericii, dar și în interiorul ei (vorbitul, ținută necorespunzătoare, comportamentul). Postul creștin ortodox Ca urmare a tămăduirii sufletului, prin post, devenim mai blânzi, măi iubitori, mai
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
abia recognoscibile, în Istoria ieroglifică (p. 97-139). Psaltirea lui Dosoftei își trimite subtil sugestiile către toate operele importante care o succed, de-ar fi să sesizăm, cum procedează Al. Andriescu, doar solidaritățile (lexicale, psihologice și politice) de meditație pe tema zavistiei (a pizmei și a dușmăniei), sesizabile în Biblia de la 1688, în Psaltirea lui Dosoftei, în Viața lumii, poemul lui Miron Costin, și în Istoria ieroglifică a lui D. Cantemir (p. 129-134). Al. Andriescu dă în astfel de ocazii măsura virtuozității
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
a sfârșit prin a compromite cuvintele". Afirmația Dvs. se întâlnește cu versurile din finalul unuia dintre foarte rarele texte poetice mai puțin pesimiste scrise de Virgil Ierunca: "Peste osânda clipei, primenirea vremii / Peste ne-sațiul relelor, inițiative de rouă / Peste zavistia dra-cilor, răsăritul drepților / Și peste toate legea cea nouă: / a omeni cuvântul". Considerați că mai este posibil acest lucru? Există, domnule profesor, leacuri împotriva "cicatrizării" sufletești, a indiferenței, a imposturii? - Analiștii sistemelor totalitare au explicat deja acest fenomen pe seama "limbajului
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
cu prostii. 114. Am vorbit prostii. 115. Am privit cu plăcere cum se împreunau animalele. 116. Am fost invidios (invidioasa). Mi-a părut rău de binele altuia. Îmi pare rău că altul are și eu nu. Invidia este aceeași cu zavistia și pizma. 117. M-am lăcomit la muncă. Am muncit peste puteri, încât poate chiar m-am și îmbolnăvit. 118. Am mințit. Am obiceiul să mint mereu. 119. Îmi place să „ înfloresc " lucrurile și poveștile. 120. Am drăcuit. Am dat
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
se face patriei folositor sunt haruri carele rare ori se unesc în un muritor, de aceea și când se află întrunite, apoi învrednicitul se face obiectul de sevas și mirarea oamenilor în cursul vieții, și mai ales după moarte, când zavistia se face mută. Gethe a fost unul din oamenii care s-au învrednicit de aceste haruri, lăsând după sine urme nemuritoare. Palatul lui era în astă împrejurare locul măreței și naționalei pompe ce s-au sirvit, în 14 mart. Mulțimea
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
peste ele, hipnotic, o lavă/ De bale-asasine, de vrajă, de-otravă". Dura învățare, în care se simte forța urîtului cotropitor de la Arghezi, a himerei cu jugul. Pe apele negre ale uitării, care șterge tot, mai puțin o ură fără persoană, zavistie fără leac și fără consistență, dar cu o crîncenă intensitate, ca zborul hîdelor arătări scăpate din cutia Pandorei, trece o corabie agățată de Perahim din abia cîteva tușe fine, imaginea înseși a destrămării care se prelungește, semănînd cu o stranie
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
răutăți din trecut, îmboldindu-ne voința să cădem în aceleași păcate de care cu greu ne-am izbăvit. 7. Dinlăuntru, adică din inimă, ne ispitesc vrăjmașii cei nevăzuți cu toate patimile care stăpânesc inima, precum: mânia, răutatea, pofta, răzbunarea, împietrirea, zavistia, mândria și celelalte, cum spune Domnul: „Iar ce iese din gură, iese din inimă, și acestea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile cele rele, uciderile, desfrânările, mărturiile mincinoase, hulele...” (Matei 15, 18-19). De aceea și proorocul David se
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți. 18. Dacă sunteți călăuziți de Duhul, nu sunteți sub Lege. 19. Și faptele firii pămîntești sunt cunoscute, și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrînarea, 20. închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, 21. pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările, și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. 22. Roada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
asupra altui... pe oameni să-i întărți, Celor vicleni dă milă, onori la cei deșerți Ațîță-i astfel unul asupra celuilalt Prin răutate mare vei sta cel mai înalt. Mulțimea? Amăgește-o cu-a vitelor foloase, Învie, măgulește tu patemi dușmănoase. Zavistia și ura botează-le virtuți, Spre pradă și-nșelare tu mintea să le-ascuți Și zi viteaz la gâde, isteț [la] cel viclean Din lupi îți fă o oaste, din vulpe căpitan, Din poftele mulțimei fă-ți scară de mărire
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cantacuzini, pe măria sa Șerban Vodă îndeosebi, că mi-a părut că sunt una, ca nuielele acelea din poveste, pe care în snop nu le poate frânge nimenea. Să trăiești, măria ta, că bine faci ce faci încercând să curățești ceea ce zavistia a întinat. Așa este. Nimic nu m-a tulburat mai mult ca veștile primite de la patriarhia de la Stambul ce spuneau că boierii băjeniți ai Bălenilor s-au dus toți la Poartă să ceară să fii mazilit; nu m-a mirat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Brâncoveanu Voievod, având prepus pentru niște lucruri ce le-au adus întâmplările vremii de s-au făcut, cum să se fi făcut cu învățătura și îndemnarea noastră, și fiind măria sa îndemnat de niște obraze mari bisericești și mirenești, pline de zavistii și de răutate, au trimis la noi cu poruncă mare pre duhovnicul lui, pre episcopul Nisis chir Mitrofan Thasitul, carele era sfetagoreț de la mânăstirea Dionisiului, de ne-au zis au să fac paretesis de bună voia mea și să-mi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zborul corbilor prin grădina pustiită de ger. O să se schimbe vremea, cu tot seninul la noapte o să înceapă să ningă. Mâine în zori trebuie să plec. Dumnezeule, câtă ură! De unde s-a putut aduna în sufletul lui neica Dinu atâta zavistie și de ce? Când a început să strângă hârtiile ca să-l poată vinde pe Constandinul Stancăi turcilor, când? Și i se păru deodată că asta durează încă din prima zi a domniei. Parcă mai auzea vorbele blajine ale nepotului, ajuns domn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
martie 1736 (7244). Iaca ce spune armeanul: „Adică eu, Bogdan sin Bietei nemesnic armanul, scriu și mărturisesc cu acest adevărat zapisul mieu pentru un țigan, anume Nicolai ficior lui Iliuță, care... au fost drept șerbu mănăstirii Slatinei; și întâmplândusă, din zavistia și îndemnarea diavolului, de-au omorât... pre un frate al mieu, anume Agopșea, și puindu-l domnia în temniță... au vrut să-l piardză ca pre un ucigaș. Deci eu, Bogdan... ca să nu se facă moarte pentru moarte... cu toată
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe pârâul Ciricului, din gios de iazul mănăstirei lui Aron Vodă și din sus de iazul mănăstirei Sveti Savii, ca să-și facă mănăstire hălășteu”. Acum să nu crezi, fiule, că toate mănăstirile erau cuiburi de liniște deplină. Și vinovați de zavistie nu erau alții decât chiar înșiși călugării, în frunte cu sfințiile lor egumenii. De aceea la 15 iunie 1631 (7139) Moise Moghila voievod este nevoit să judece neînțelegerea dintre călugării de la mănăstirea Nicoriță și cei de la mănăstirea Aron Vodă. Ziceau cei
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de-a estrăda sufletului deja prin asta impresiunea și imaginea. Humboldt citează ca esemple flagrante espresiunile [a]sta [ (stehen) ], [statornic] (statig), aspru [(starr)], cari nasc în noi imaginea compactului (Festen), după aceea vorbele nu [(nicht)], a roade (nagen), invidie (pismă, zavistie) (Neid), cari produc impresiunea unei demarcări acute. Astfel simbolizează vorbele următoare, cari toate se-ncep cu-același sunet, o mișcare nesigură, fără lege, mișcare care-și are purtătorul ei în litera w (Wolke, Wind, wehen, wirren, Wunsch, Wonne ș. a. m.
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai vechi, ce nu-și mai schimbaseră pijamalele de pe vremea păcii cu austriecii (1606î, nu priveau cu ochi buni materialul mătăsos, brodat cu fir de aur pe care-l îmbrăcam în fiecare seară. Au început să umble cu vorbe de zavistie pe lângă cei din anturajul sultanului. în vremea asta eu îmi vedeam de treabă, îi spuneam sultanului povești și-l legănam până adormea asudat ca un prunc. Se atașase mult de mine, eram ca o mamă pentru el. Trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu coada ochiului spre Ximachi. Acesta stătea în aceeași poziție, de om adormit. — Căci ce e urechea - reluă cu glas înalt Metodiu - dacă nu locul unde se strâng de-a valma, fără nici o socoteală, gunoiul vorbelor, pleava șoaptelor ticăloase, sămânța zavistiei, nămolul trădărilor... — Hi! Hi! - chicoti brusc Ximachi - păi atunci o să ți le tăiem! De ce să mi le tăiați, luminăția-ta? - întrebă cu sfială Metodiu. — Ce? Cum? - făcu Ximachi ca trezit din somn. Ce spuneai? Continuă, rogu-te. — Vorbeam despre urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
boierilor. — Bucurie în suflet, bucurie în trup, iubire-n cuget și-n simțiri, iată ce voi să dau Moldovei! - continuă Vodă. Și de se va găsi vreunul din cei de față ori din cei rămași afară să se scoale cu zavistie și ocară împotrivă-mi, voi zice ca proorocul: batjocorește-mă și te voi ierta, lovește-mă și te voi cruța, pârăște-mă și te voi afla și-a ta va fi împărăția cerurilor! — Amin! - mormăi mitropolitul Nazazarie Iscariotul. — Suntem deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-ți spui, eu n-aș da o pădurice de foioase pe toată balta asta luminată! în pădure e tihnă și răcoare, cântă păsările, foșnesc frunzele, mai faci un foculeț, mai frigi o ciozvârtă, pe când în palat numai vopsele, pâră și zavistie. Spune tu, fiule, unde cad mai multe capete, în pădure sau în palate? — Sincer vorbind - răspunse Iovănuț - în pădure. N-am văzut și n-am auzit de mari bătălii purtate în camere. — N-am vorbit cum trebuie - zise Metodiu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
C-adica-i mort... El a dat rar din cap - c-așa-i. Îl ridicaseră Rușii. Fiindcă avea cai. - Și mamă-ta? Care-i semnul ei? Ionaș a făcut un cerc. Apoi l-a umplut. Ceea ce mă uluia și mă umplea de zavistie: că Ionaș făcea din două, hai trei mișcări ceva care mie-mi lua mult mai mult timp și energie. Dar parcă tot desenele mele erau mai frumoase; mai ’semănătoare - mai ales ale surorilor. L-am Întrebat care-i semnul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Alexa... Are o gură care taie ca o sabie. Spune câte-o vorbă de ne face de tot râsul și ocara. Dar ce-i, femeilor? întrebă cucoana într-un rând, ridicând fruntea de deasupra gherghefului. Ce v-a făcut? Ce zavistie s-a stârnit? Câteva sunteți și nici acelea nu vă puteți înțelege?... Natalița, nevasta grămăticului, își feri din ochi părul rar cânepiu și se plecă spre genunchii cucoanei Aglaie. —Măria ta, grăi ea cu obidă, noi celelalte toate ne înțelegem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]