90 matches
-
Danemarca, Finlanda, Germania, Norvegia, Polonia, România Rusia, Slovenia, Spania, Suedia, și Ucraina. În Asia, a fost înregistrată chiar și în India și în Turcia. Un studiu realizat în zece ani despre distribuirea, timpul creșterii și a habitatului zbârciogilor și a zbârciogilor falși din statul Iowa a arătat faptul că zbârciogii falși timpurii sunt primii zbârciogi care cresc primăvara, apărând imediat ce frunzele copacilor cu frunze căzătoare încep să crească. Următorii sunt specimenele de "Morchella angusticeps", apoi zbârciogul alb "Morchella esculenta" iar la
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
Suedia, și Ucraina. În Asia, a fost înregistrată chiar și în India și în Turcia. Un studiu realizat în zece ani despre distribuirea, timpul creșterii și a habitatului zbârciogilor și a zbârciogilor falși din statul Iowa a arătat faptul că zbârciogii falși timpurii sunt primii zbârciogi care cresc primăvara, apărând imediat ce frunzele copacilor cu frunze căzătoare încep să crească. Următorii sunt specimenele de "Morchella angusticeps", apoi zbârciogul alb "Morchella esculenta" iar la sfârșit "Morchella crassipes". Picioarele ciupercilor deservesc ca și zonă
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
a fost înregistrată chiar și în India și în Turcia. Un studiu realizat în zece ani despre distribuirea, timpul creșterii și a habitatului zbârciogilor și a zbârciogilor falși din statul Iowa a arătat faptul că zbârciogii falși timpurii sunt primii zbârciogi care cresc primăvara, apărând imediat ce frunzele copacilor cu frunze căzătoare încep să crească. Următorii sunt specimenele de "Morchella angusticeps", apoi zbârciogul alb "Morchella esculenta" iar la sfârșit "Morchella crassipes". Picioarele ciupercilor deservesc ca și zonă de împerechere pentru unele specii
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
a habitatului zbârciogilor și a zbârciogilor falși din statul Iowa a arătat faptul că zbârciogii falși timpurii sunt primii zbârciogi care cresc primăvara, apărând imediat ce frunzele copacilor cu frunze căzătoare încep să crească. Următorii sunt specimenele de "Morchella angusticeps", apoi zbârciogul alb "Morchella esculenta" iar la sfârșit "Morchella crassipes". Picioarele ciupercilor deservesc ca și zonă de împerechere pentru unele specii de muște, printre care se numără și "Porricondyla media", "Pegomya geniculata" și "Trichocera annulata".
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
Orizontul”. Nr. 1. Chișinău, Moldova 1989 Nechit Irina, "„E frig fără himere”", revista „Tinerimea Moldovei”, Chișinău, Moldova 1989 Gescu Clima, "„Ocrotirea sentimentelor sacre”", ziarul „Moldova Socialistă”, Chișinău, Moldova 1989 "„Pictură”": [reprod.] Andrei Mudrea, revista „Orizontul”. Nr. 8. Chișinău, Moldova 1989 Zbîrciog Vlad, "„Mudrea Andrei”, cartea „Vămi pentru valorile sufletului”". Chișinău, Moldova 1990 Bălteanu Lorina, "„Prăsadul lui Andrei Mudrea”", revista „Tinerimea Moldovei”. Chișinău, Moldova 1990 "„Zodie”, „Pătrundere...”": [reprod.] Andrei Mudrea, revista „Moldova”. Nr. 4. Chișinău, Moldova 1990 Nedelescu Vasile, "„Trăiesc sub obsesia
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
Agaricus silvatica"), roșcovă de brad ("Lactarius deliciosus"), bureți usturoi ("Lactarius piperatus"), creasta cocoșului ("Ramaria botrytis"), gălbiori ("Cantharellus cibarius"), ghebe ("Armillaria mellea"), crăițe ("Amanita caesarea"), păstrav de fag ("Pleurotus ostreatus"), piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"), hulubițe ("Russula aurea sin aurata"), pâinișoară ("Russula alutacea"), zbârciog țuguiat ("Morchella conica"), zbârciog galben ("Morchella esculenta"). Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, crustacee, melci, moluște și insecte), dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexa I-a) 92
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
brad ("Lactarius deliciosus"), bureți usturoi ("Lactarius piperatus"), creasta cocoșului ("Ramaria botrytis"), gălbiori ("Cantharellus cibarius"), ghebe ("Armillaria mellea"), crăițe ("Amanita caesarea"), păstrav de fag ("Pleurotus ostreatus"), piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"), hulubițe ("Russula aurea sin aurata"), pâinișoară ("Russula alutacea"), zbârciog țuguiat ("Morchella conica"), zbârciog galben ("Morchella esculenta"). Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, crustacee, melci, moluște și insecte), dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind conservarea
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
a încrengăturii "Ascomycota", crezând că ascosporii largi și curbați precum parafizele rare și scurte erau suficient de distincte pentru a obține un nou gen cu specii aparte. Astăzi denumirea este caduca și a fost împărțită în clasele "Pezizomycetes" (de exemplu zbârciogii), "Lecanoromycetes", "Leotiomycetes" și "Sordariomycetes". În această carte a descris de exemplu pentru prima oara sistematică ciupercii "Ptychoverpa bohemica", (în prezent "Verpa bohemica"). Mai departe a denumit multe alte specii de bureți. În anul 1908 savantul a fost primit de acea
Émile Boudier () [Corola-website/Science/337510_a_338839]
-
puternic și terminând în încrucișări cărnoase, turtite și îndoite, dense precum zburlite și sinuate. Ele penetrează rădăcinile de arbor, exploatând sucul acelora. Carnea: Ea este elastică, cea a piciorului fibroasă, asemănătoare cauciucului și necomestibilă. Buretele are un miros amintind de zbârciogi și gust de alună. Bătrân miroase rășinos. Sporii sunt hialini, netezi și albi. Există o variabilitate cu bordură mai deschisă la care piciorul este alburiu sau galben deschis, din loc în loc pătat cu roșcat sau brun. Cu toate că "Sparassis crispa" este
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
esculenta (Christian Hendrik Persoon), 1800 ex Elias Magnus Fries, (1849), sin. Helvella esculenta, (Christian Hendrik Persoon, 1800), din încrengătura "Ascomycota" în familia "Discinaceae" și de genul "Gyromitra" este o ciupercă care poate cauza otrăviri mortale. Ea este denumită în popor zbârciog gras. Acest burete saprofit este în mod predominant locuitor de sol, arătând însă de asemenea caracteristici de simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord ca una din primele specii
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
În anul 1907, farmacistul și micologul francez Émile Boudier (1828-1920) a descris buretele sub "Physomitra esculenta" în cartea lui "Histoire et Classification des Discomycètes d'Europe", nume care n-a putut să se impune, la fel ca unele alte sinonime. Zbârciogul gras a contat peste secole ca comestibil și foarte gustos. Niciodată a fost pus în legătură cu intoxicații grave sau chiar letale. Identitatea componenților toxice de această măsură a fost necunoscută de asemenea cercetătorilor care, până în 1968, când acetaldehida N-metil-N-formilhidrazina, mai bine
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
cunoscută sub numele giromitrină, a fost izolată, au știut numai de toxina foarte slab otrăvitoare a acidului elvelic (1886). Această ciupercă se poate deshidrata în sezon secetos și rezista astfel timp îndelungat. Atunci face impresia, că ar fi apărut vara. Zbârciogul gras poate fi confundat cu alte surate ale lui (de exemplu: "Gyromitra ambigua", "Gyromitra brunnea", "Gyromitra fastigiata" sau comestibila" Gyromitra infula",) comestibila Helvella fusca), în special cu "Gyromitra gigas" (zbârciogul uriaș), mai deschis la culoare si aproape la fel de periculos. O
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
timp îndelungat. Atunci face impresia, că ar fi apărut vara. Zbârciogul gras poate fi confundat cu alte surate ale lui (de exemplu: "Gyromitra ambigua", "Gyromitra brunnea", "Gyromitra fastigiata" sau comestibila" Gyromitra infula",) comestibila Helvella fusca), în special cu "Gyromitra gigas" (zbârciogul uriaș), mai deschis la culoare si aproape la fel de periculos. O altă caracteristică ce o diferențiază de restul Gyromitrelor este piciorul mai puțin robust în comparație cu pălăria, care la celelalte specii este vizibil mai mare. "Gyromitra esculenta" este o ciupercă care necesită
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
O altă caracteristică ce o diferențiază de restul Gyromitrelor este piciorul mai puțin robust în comparație cu pălăria, care la celelalte specii este vizibil mai mare. "Gyromitra esculenta" este o ciupercă care necesită o atenție deosebită începătorilor care o pot confunda cu zbârciogii adevărați (ca de exemplu cu; "Morchella elata", "Morchella esculenta", "Morchella gigas" sin. "Discina gigas", "Morchella tridentina" sin. "Morchella rufobrunnea", "Morchella vulgaris", "Mitrophora hybrida", "(Ptycho)verpa bohemica" sau chiar și cu "Morchella conica"), cât și celor profesioniști care ignoră faptul că
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
sfert de an). Ea a fost până în anii 70 ai secolului al XX-lea o ciupercă agreată de piață. În Europa de Est și de Nord acest burete încă se consumă în cantități însemnate în ciuda faptului că este toxică. Dar și fierberea zbârciogului gras cel puțin în două ape sau uscatul înainte de a-l consuma, nu garantează nimănui comestibilitatea sa sută la sută. Este foarte recomandat, să nu se mănânce această ciupercă!
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
770 de specii de ciuperci. Fries însăși a denumit și clasificat 116 de genuri și peste 400 de specii, unele foarte cunoscute, între altele pe Buretele galben, Buretele viperei, Creasta cocoșului, Hribul, Lăptuca dulce, Vinețica porumbeilor, Șampinionul (Ciuperca de câmp), Zbârciogul sau Zbârciogul gras. Aceste lucrări i-a inspirat pe micologii Lucien Quélet și Petter Adolf Karsten (1834-1917) de a practica o micologie modernă. Ei, folosind deja microscopul care pe timpul lui Fries a fost necunoscut, au reclasificat și redenumit mai multe
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
specii de ciuperci. Fries însăși a denumit și clasificat 116 de genuri și peste 400 de specii, unele foarte cunoscute, între altele pe Buretele galben, Buretele viperei, Creasta cocoșului, Hribul, Lăptuca dulce, Vinețica porumbeilor, Șampinionul (Ciuperca de câmp), Zbârciogul sau Zbârciogul gras. Aceste lucrări i-a inspirat pe micologii Lucien Quélet și Petter Adolf Karsten (1834-1917) de a practica o micologie modernă. Ei, folosind deja microscopul care pe timpul lui Fries a fost necunoscut, au reclasificat și redenumit mai multe genuri și
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
campestris"), ciupercă de câmp ("Agaricus arvensis"), crăițe ("Amanita caesarea"), păstrăv de fag ("Pleurotus ostreatus"), piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"), oiță ("Russula virescens"), hulubiță ("Russula aurea sin. aurata"), laba ursului ("Ramaria aurea" sin. "Clavaria aurea"), buretele cu perucă ("Coprinus comatus"), pâinișoară ("Russula alutacea"), zbârciog țuguiat ("Morchella conica"), trufă neagră ("Tuber melanosporum"), zbârciog galben ("Morchella esculenta"); toate incluse în lista ciupercilor comestibile din flora spontană a României (Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Durabile - Ordinul 246/2006). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
caesarea"), păstrăv de fag ("Pleurotus ostreatus"), piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"), oiță ("Russula virescens"), hulubiță ("Russula aurea sin. aurata"), laba ursului ("Ramaria aurea" sin. "Clavaria aurea"), buretele cu perucă ("Coprinus comatus"), pâinișoară ("Russula alutacea"), zbârciog țuguiat ("Morchella conica"), trufă neagră ("Tuber melanosporum"), zbârciog galben ("Morchella esculenta"); toate incluse în lista ciupercilor comestibile din flora spontană a României (Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Durabile - Ordinul 246/2006). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: În județul Alba
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
și pui dar și în combinație cu numai legume sau crevete. În prăvălii se pot cumpăra în mod normal numai uscate. Înainte de preparare ciupercile trebuie să fie înmuiate aproximativ o oră. Apa de înmuiat capătă un miros destul de accentuat asemănător zbârciogilor, dar ceva mai mucegăios. Ea poate fi adăugată, depănând de preferință și după ce a fost filtrată, la prepararea sosului sau supei. Ciuperca are în compoziție ingrediente remarcabile, cum sunt potasiu, calciu, magneziu, fosfor, fier, [siliciu]], vitamine din grupul B, proteine
Urechea lui Iuda () [Corola-website/Science/337646_a_338975]
-
arveniensis" (comestibila), "Peziza cerea" (fără valoare), "Peziza michelii" (fără valoare), "Peziza vesiculosa" (comestibila) sau "Sarcosphaera coronaria" sin. "Sarcosphaera crassa", "Sarcosphaera eximia" (destul de otrăvitoare, conține giromitrină, corp cu tonuri mai albăstruie, miros de revent la maturitate). Mai întâi trebuie menționat, ca zbârciogul țuguiat nu poate fi mâncat crud, pentru că conține [[hidrazina]] care se dizolvă în timpul fierberii sau la uscat peste mai lung timp. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]
-
peste mai lung timp. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de digerat. Valoarea culinara este redusă în comparație cu bureți de genul [[Morchella]], în rest, ciupercile pot fi preparate că zbârciogii. Mai departe sunt folosite în bucătăria asiatică. [[Categorie:Ascomycota]] [[Categorie:Ciuperci comestibile]] [[Categorie:Ciuperci saprofite]] [[Categorie:1790 în știință]]
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]
-
specie: Fiind considerată de mult și până în prezent ca ciupercă comestibilă de bună calitate și savuroasă, azi această calitate este contestată de câțiva micologi, existând studii [elvețiene] care au arătat ca ar conține toxica giromitrină (ca și diverse soiuri de zbârciogi), ce este fapt. Un răspuns adecvat a venit de la profesorul dr. Siegmar Berndt, medic, toxicolog al "Deutsche Gesellschaft für Mykologie" (Societatea micologică germană) și director emeritat al clinici neurologice "Vinzenzkrankenhaus" din Paderborn. Citat (extras): „Spre deosebire de Gyromitra esculenta care conține foarte
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
putea să rămână resturi ale toxinei în mâncare. Ciuperca trebuie să fie curățată grijuliu (s-ar putea să se ascundă insecte în cavitățile piciorului), opărită și bine fiartă. Potrivit pentru consum sunt numai exemplare tinere. Ea poate fi preparată ca Zbârciogul galben, dar de asemenea murată. În consecință, se recomandă precauție.
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
folosite de exemplu de William Shakespeare au bazat pe un extras din aceste ciuperci. Marele bucătar francez Jean-Baptiste Troigros a spus odată, că ciupercile sale preferate, de care ar dorii să existe pe tot parcursul anului, ar fi șampinionul văratic, zbârciogul și buretele cu perucă (1930). Ciuperca este comestibilă și tânără gustoasă. Când lamelele devin roze, ciuperca se aruncă. Solzii trebuie curățați de pe ciupercă, pentru ca nu se pot digera. Bureții sunt savuroși preparati ca supă, de asemenea în legătură cu legume fine sau
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]