386 matches
-
față de acest hoit. Oricît de mult te-ai iubi, vine o zi cînd privitul în oglindă îți dă fiori de greață. „N-avem decît să ne ferim de oglindă. Dar inevitabil ne zărim mîinile cu venele învîrtoșate, burta flască și zbîrcită, și degetele de la picioare cu unghiile îngroșate și crăpate, în ciuda măiestriei pedichiuristei. Chiar orbi să fim și n-am putea fugi de corpul nostru - nu ne putem ieși din piele, oricît de tare ne-am dori atunci cînd ne pipăim
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
bărbia din când în când înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl surpaseră până la dimensiunile copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl deosebeau de copilul care fusese cândva. Motorul mașinii care urcă drumul desfundat trăgea greu, zgomotul răsfrângându-se de trunchiurile copacilor, de râpă terenului ce alunecase în trepte cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Deci ... „...vedeți azi, ici și colo, oameni bătrâni ca Nestor, care de abia mai au înfățișare de oameni: bâlbâiți, nerozi, știrbi, cărunți, pleșuvi (și surzi, nota mea) sau, ca să-i zugrăvesc mai bine cu vorbele lui Aristofan: «îngălați, gârboviți, pustiiți, zbârciți, pleșuvi, fără dinți și neputincioși». Și totuși se bucură de viață atât de mult...” Vorbește, cum știm, Prostia, acum despre „acei care se așteaptă la o faimă nemuritoare de pe urma faptului că scot cărți. Toți scriitorii de felul acesta, spune ea
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
Chiar dacă există duhuri rele, apoi acelea sunt prigonite de Puterea Cerească. Doar n-o să trăiești o veșnicie! - Trăiesc cât vor mușchii mei! - Poate mușchii de pădure că din tine au mai rămas doar niște oase sfrijite învelite într-o piele zbârcită și urât mirositoare! - Măi băiatule, vezi-ți de treabă că ești tânăr și ai viața înainte, interveni o cucoană durdulie. - Mai degrabă te-ai înțelege bine cu ea, că sunteți vecini, să-ți facă câteva descântece ca să-ți meargă bine
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
tău cel molcom tresare din baladă Și plânge peste doine, ce-n triluri ți se scaldă. Răsunetul de coarde sub apriga cântare Trezește codrul verde și valul spart în mare, Cotloanele de munți și-ntinsul de câmpii, Adânc de văi zbârcite și florile zglobii. Ecouri prelungite, vibrate și frumoase Încântă suflul lumii în zilele mănoase, Divina-ți manieră... O, prea sfințită liră! Adulmeci suflul vieții ce trupul îți admiră. Te scurgi printre sonate aidoma unui vals Prelingi lacrimi forțate în timpul ce-
REGINA MUZICII de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383401_a_384730]
-
tău cel molcom tresare din baladă Și plânge peste doine, ce-n triluri ți se scaldă. Răsunetul de coarde sub apriga cântare Trezește codrul verde și valul spart în mare, Cotloanele de munți și-ntinsul de câmpii, Adânc de văi zbârcite și florile zglobii. Ecouri prelungite, vibrate și frumoase Încântă suflul lumii în zilele mănoase, Divina-ți manieră... O, prea sfințită liră! Adulmeci suflul vieții ce trupul îți admiră. Te scurgi printre sonate aidoma unui vals Prelingi lacrimi forțate în timpul ce-
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
crăiță,Arcușul tău cel molcom tresare din baladăși plânge peste doine, ce-n triluri ți se scaldă.Răsunetul de coarde sub apriga cântareTrezește codrul verde și valul spart în mare,Cotloanele de munți și-ntinsul de câmpii,Adânc de văi zbârcite și florile zglobii.Ecouri prelungite, vibrate și frumoaseîncântă suflul lumii în zilele mănoase,Divina-ți manieră... O, prea sfințită liră!Adulmeci suflul vieții ce trupul îți admiră.Te scurgi printre sonate aidoma unui valsPrelingi lacrimi forțate în timpul ce-a rămas
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
impresia că solicitudinea acestuia urmărea mai cu seamă să Îl distragă de la acțiunea sa. Oricum, politețea lui Îi plăcu, după modul cum fusese tratat mai Înainte. Doi ochi cum nu se poate mai negri Îi străluceau cu vioiciune pe chipul zbârcit, cu toate că vârsta Îi cocârjase trupul. — Ce pot face pentru domnia ta, messer Durante? — Am nevoie de Înțelepciunea dumitale Într-o privință aparte. — Toată știința mea, deși modestă, se află la dispoziția dumitale. — Eu nu Îți subestimez Învățătura. Ești cel mai Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asupra cărții, am văzut că nu-și scosese încă paltonul și nici căciuliță ei neagră caraghioasă -, mama scoase din sân și puse pe masă două hârtii de cinci ruble, boțite și parcă rușinate. Mângâindu-mi apoi mâna cu mânuța ei zbârcită, ea spuse încet: - Iartă-mă, fiule. Tu ești bun. Știu asta. Și, după ce mă mângâie pe păr și încercă să-mi spună ceva, fără o vorbă, ieși în vârful picioarelor, închizând fără zgomot ușa în urma ei. 2 N-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cealaltă a trotuarului. A doua zi dimineață, trecând pe coridor spre baie, am dat peste mama. Fiindu-mi milă de ea și neștiind ce să-i spun în legătură cu ziua precedentă, m-am oprit și i-am mângâiat cu mâna obrazul zbârcit. Contrar așteptărilor, mama nu mi-a zâmbit și nu s-a bucurat; fața i s-a încrețit brusc, și pe obraji au început să-i curgă o groază de lacrimi care (nu știu de ce credeam asta) trebuia să fie fierbinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
hotărât să încep o viață nouă. Înainte de a pleca la Paris am vizitat-o pe dna Strickland. N-o mai văzusem de o vreme și am observat multe schimbări la ea. Nu numai că era îmbătrânită, slăbită și mult mai zbârcită, dar am impresia că și caracterul i se schimbase. Izbândise în afaceri și acum avea un birou în Chancery Lane; nu mai bătea ea atât de mult la mașină, ci își petrecea timpul corectând lucrările celor patru dactilografe pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dus la căsuța cochetă din cartierul Campden Hill în care locuia acum. Se apropia de șaizeci de ani, dar se ținea destul de bine și nimeni nu i-ar fi dat mai mult de cincizeci. Fața ei slabă și nu prea zbârcită era genul acela care îmbătrânește fără să se urâțească și ca atare socoteai că în tinerețe trebuie să fi fost mult mai frumoasă decât fusese de fapt. Părul nu-i încărunțise complet și era frumos aranjat; purta o rochie neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Taylor. Marea artă e întotdeauna decorativă. Ochii lor se opriră asupra unei femei despuiate care își alăpta copilul în timp ce lângă ea îngenunchea o fetiță arătându-i sugarului indiferent o floare. Stând într-o poziție dominantă deasupra lor era o babă zbârcită și ciolănoasă. Aceasta era Sfânta Familie în versiunea lui Strickland. Am bănuit că pentru figurile din fundal îi pozaseră băștinașii din gospodăria lui de lângă Taravao, iar femeia cu pruncul era Ata cu primul lui fiu. Mă întrebam dacă dna Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Autorului Fă-mi Doamne o bucurie! Toamna lungă vreau să fie! Să mă plimb hoinar prin vie, Să văd frunza ruginie Cum acoperă bobița Ca o mamă grijulie Care-și apăra fetița Când e dulce dar... zurlie. Să văd palmele zbârcite Cum adună bob cu boabă Pe sub rugi, abia chircite, Umbre de-un moșneag și-o babă. Lin va curge iarăși mustul! Mi se vor lipi trei dește; Limba va simți iar gustul De sarut ce ispitește. Voi bea vin pe
FĂ-MI DOAMNE O BUCURIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364603_a_365932]
-
căprui, străbunica și mâinile ei brăzdate de cute adânci sunt sub pământ. Umbrele lor s-au imprimat în tencuiala zidurilor, în transparența vitrinelor. Le poartă pașii doar covoarele. Iar eu zgârii cu unghiile peretele scorojit și mă ascund sub pielea zbârcită a zugrăvelii, sap labirinturi cu degetele însângerate ca să-i găsesc, să mă regăsesc pe mine, întreagă. Trec din cameră în cameră, încet, cu luminile stinse. Îmi umplu alveolele cu aerul din casa bunicilor. Miroase a nuc, a mobilă veche, a
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
Ferească Dumnezeu să ne-arătăm mânia! Ce e atât de mare , că nu există cota Din trenurile țării dispar mii de vagoane Le-ați dat la fiare vechi și v-ați făcut palate În timp ce bătrâneii cerșesc printre peroane Au palmele zbârcite și sunt zgâriați pe coate V-am dat petrol, finanțe, acum lațul de strânge ... Citește mai mult SĂ NU UITAȚI NICICÂND: AICI E ROMÂNIA! Ne-ați dat pământul țării și ne-ați vândut avereaIar inimile noastre ni le-ați amanetat
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
unități de flotăFerească Dumnezeu să ne-arătăm mânia!Ce e atât de mare , că nu există cotăDin trenurile țării dispar mii de vagoaneLe-ați dat la fiare vechi și v-ați făcut palateîn timp ce bătrâneii cerșesc printre peroaneAu palmele zbârcite și sunt zgâriați pe coateV-am dat petrol, finanțe, acum lațul de strânge... VII. SĂ NU TAXAȚI ICOANA..., de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1290 din 13 iulie 2014. Ne-ați omorât cu taxe, cu biruri și accize
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
Julia May Spre toamnă, când vânătoarea se domolește - soarele și luna se fugăreau cu viteză de carusel În grădina Elisei cireși pârguiți își plângeau frunzele peste băncuța cu antici motani dichisiți sub fereastră - Una câte una, o mână de cireșe zbârcite stropeau uitate grădina dinspre gară - Prețioase organe demult-adunate oftau exilate în foișoare de nori De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Îngrămădite pe rafturile igienice ale lădoiului fugi muzicale din sălăți cumpărate la piață porții de brânză de la
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
măiestrie de tânărul John - Le așeza delicat pe masa din pin de la mijloc Sub lumini, o piramidă din produse-asortate în castroane adânci aurite și farfurii întinse pictate cu flori și himere-ncurcate, cumpărate la târg creionate din zbor în jurul planetei zbârcite, pe-nserate când lumina se cere la lupă. Lădoiul, cu-n etanș cauciuc în jurul ușii masive alinta măruntaie la temperaturi de la Poli Din misterul rochiei, un tremur și-un sughiț galactic scutura nărăvaș frigiderul; îmbrățișări igienice învăluiau comori neștiute sau bănuite
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
foame” sau “mi-e somn”, după care căsca și adormea pe unde se nimerea. Interesantă era baba ȚÂFNOASA. Într-o rochie peticită și șoldie, purta pe cap o pălărie din petice, fulgi, cuie și sârmulițe. Pudrată din gros pe fața zbârcită, cu dâre mari de ruj pe sub mustăți, cu nasul ascuțit purtat pe sus, într-un picior avea un șoșon spart, iar în celălalt un pantof scofâlcit. Când mergea, pufnea dacă întâlnea pe cineva. Nu era bine să fii prin preajmă
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
peste 10 puncte M - 23 p - Cezar F. Ciobică M - 20 p - Petru-Ioan Gârda M - 20 p - Vasile Conioși-Mesteșanu M - 20 p - Sorin Micuțiu Clasamentul etapei nr. 217 Locul I - 28 puncte Textul nr. 23 - Corneliu Beldiman vântul de toamnă - zbârcită fața apei în care mă văd Locul II - 23 puncte Textul nr. 24 - Corneliu Beldiman uitați de copii - leagănul din grădină arde în sobă Locul II - 23 puncte Textul nr. 20 - Ioan Marinescu-Puiu ceasornicarul - toată viața lui la schimb pe
REZULTATELE CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL 217 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362112_a_363441]
-
identitate O doamnă blondă și grasă Sarica Distinsa doamna din loja oficială: alteța regală Negresa-blondă Un grup de prostituate de lux Minunata doamnă a lunii arginți Clara O bătrânică mică și uscată ca o smochină Diana-Luna-Hecate Hoașca cea bătrână și zbârcită Agar Fața-de-lună Văpaia-de-jar O fecioară cu coroniță de aur pe cap O fecioară isterică, geloasă și răzbunătoare Un grup de Fecioare-miss Mai multe doamne ce aparțin unor Grupuri de conștiință de gradul I, II și III. Alte doamne venite la
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
mâine, cât de curând, Ceaușescu va da colțul. Vizionează cu mult mai mult interes programele de știri în care, implicit, apare iubitul lor conducător, doar, doar, realizatorii emisiunii vor avea o scăpare și vor prezenta o imagine reală cu chipul zbârcit, îmbătrânit și pătat de boală al geniului din Carpați. Blestemele, la adresa perechii prezidențiale , sunt proferate în plină stradă fără ca lumea să mai aibă de ce să se teamă, părând că milițienii și mai ales securiștii știu ce va avea să urmeze
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
identitate O doamnă blondă și grasă Sarica Distinsa doamnă din loja oficială: alteța regală Negresa-blondă Un grup de prostituate de lux Minunata doamnă a lunii arginti Clara O bătrânică mică și uscată ca o smochină Diana-Luna-Hecate Hoașca cea bătrână și zbârcită Agar Fața-de-lună Văpaia-de-jar O fecioară cu coroniță de aur pe cap O fecioară isterică, geloasă și răzbunătoare Un grup de Fecioare-miss Mai multe doamne ce aparțin unor Grupuri de conștiință de gradul I, II și III. Alte doamne venite la
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 6 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366204_a_367533]
-
Numai poeții aud suspinul, șoaptele frunzelor ... Privesc oglinda lacului. În ea se răsfrânge cerul, mulțumit de sine. O pasăre cântă legănându-se pe o ramură. Soarele trimite miriade de raze ce vibrează, ca râsul unui zeu fericit, dansând pe trunchiurile zbârcite ale arborilor, încălzindu-le frunzele rămase. Pădurea toată pare mulțumită. Și gândesc că cerul așteaptă liniștit rugile noastre de mulțumire. Recunoștința! Cicero spunea că recunoștința este una din importantele virtuți, chiar „părintele” lor. Și cred că ea poate fi definită
ZIUA RECUNOŞTINŢEI (THANKSGIVING DAY) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351278_a_352607]