104 matches
-
la castelul Alcinei. Când s-a văzut aici, Melissa a împrumutat înfățișarea vrăjitorului Atlantes, adăugându-și un lat de palmă în înălțime și îngroșâmdu-și trupul. Bărbia i s-a acoperit de o barbă lungă și și-a semănat fața cu zbârcituri. A împrumutat de asemeni glasul și portul vrăjitorului și a pândit clipa în care Rogero urma să rămână singur. În cele din urmă, ea l-a găsit înveșmântat într-o tunică scumpă, de mătasă brodată cu aur, având un guler
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, 26. ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă, prin Cuvînt, 27. ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă și fără prihană. 28. Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele, ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta, se iubește pe sine însuși. 29. Căci nimeni nu și-a urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
ulițe, Își lăsase femeia gravidă pentru a patra oară. Se apropia sorocul nașterii și proaspătul pensionar Încerca voluptuoase emoții, căci ar fi vrut să aibă, pe lângă primii trei băieți, și o fată. Dordonea Întinerise, parcă și pielea feței Își pierduse zbârciturile, iar clevetitorii șopocăiau că se hrănea cu larve de trântori și cu lăptișor de matcă - lucru greu de Închipuit pentru ei, dar pe care profesorul cu adevărat Îl făcea. Într-o dimineață, pe când soția lui era În chinurile facerii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Început de indignare: se vede că, În lumea sălbatică de unde el a venit, animalele din arca lui Noe sunt prost tratate. I-o și spune, pe un ton moralizator, dând din mâna pe care nici un inel, nici o brățară nu ascund zbârciturile, venele Îngroșate, petele de bătrânețe. — Uită-te și la tine, cu câtă siguranță vorbești! Tu Îți Închipui că mai poți fi liber Într-o astfel de lume? Iar suspiciunea ta În privința familiei mi se pare o pură fantezie. Un serial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a venit la culcare. DESPĂRȚIREA Bunica a ieșit din bucătărie. Când a dat cu ochii de mine, s-a apropiat întinzând amândouă brațele. Purta ochelari cu lentile groase, avea încheieturile degetelor umflate ca niște noduri și toată pielea acoperită de zbârcituri. Fața ei strălucea de zâmbet. Pe când mă îmbrățișa, eu am furișat o privire spre ceasul micuț pe care bunicul i-l adusese din călătoria lui în Elveția, în anii treizeci. Căutase ajutor la elvețieni, contra orbirii. Dar și în Elveția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
zâmbind : într-o mână bastonul, în cealaltă pălăria. Stai și aștepți în fața ușii, fără să mai îndrăznești să suni și a doua oară. Cine oare ți-a adus în față ochii albaștri apoși ai mamei- ce bine știi rețeaua de zbârcituri dimprejur și cele câteva punctișoare albe, semănate pe pleoapele cu marginea umflată, printre genele rare... O privire ce mizează pe patetismul ei ca să te mustre fără cuvinte, pentru că altfel ea își face de lucru, ca de obicei, la gherghef și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o parte și de alta a nasului mare, încovoiat, păreau două văiugi create prin eroziunea apelor. Pe fruntea la marginea căreia părul creț, cărunt, nu începuse să se rărească, pielea se aduna, roză și moale, ca niște cârnăciori plați, între, zbârciturile adânci. O umbră de barbă țepoasă, de un cenușiu murdar, îi întuneca bărbia și gâtul scofâlcit, ca de reptilă. Singură, bărbia părea ceva mai puțin voluntară, mai puțin formidabil de poruncitoare. George își dădu seama, cu un ușor șoc, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
albe. În jurul ochilor îi apăruseră riduri. Avea o mină îngrijorată. Farmecul lui băiețesc se evaporase. Acum putea fi întrezărită masca lui de bătrân, așa cum arăta George la șaizeci sau la șaptezeci de ani, mai puțin grăsuliu, mai uscat, mai zbârcit. Zbârciturile începuseră să i se și schițeze pe fruntea atât de netedă până de curând. Alex îl privea, simțind junghiul dureros al iubirii pe care i-o purta. Își spuse: „Într-un fel, mă bizuiam pe George, îl credeam invulnerabil, intangibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
indiferent în altă parte... Mai venea în casa mătușilor și un unchi de-al doilea, Krikor, un tip cu părul lins, c-un oval plăcut al feței, cu părul alb ca neaua și cu pielea feței foarte netedă, aproape fără zbârcituri la cei peste șaizeci de ani ai săi. Zâmbea tot timpul și avea o rostire blândă care lui Tiberiu i-l făcea simpatic... Erau cu toții fie prieteni vechi, fie rude de sânge ale mătușilor (fără ca mătușa Magdalena să-i explice
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
colț? și brațul lui Gumersindo se dezlipea de volan și se Întindea spre ușă, dădea la o parte bara de metal, ai răbdare, așteaptă pînă se oprește de tot, deschidea ușa cu mîna lui de om bătrîn, neagră, brăzdată de zbîrcituri ca scoarța de copac, acum poți să cobori, la revedere, Carlitos; Închidea ușa, apuca din nou volanul cu mîna lui uriașă și Julius, așezat În spatele lui, Încerca să cîștige prietenia acestui negru Înalt cu mîini uriașe și părul alb. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe deplin de efectul produs de noua energie de mari proporții pe care au folosit-o. Ca atare, dumneata ești singurul factor necunoscut. De aceea trebuie să te folosim imediat. Lui McAllister i se păru că tatăl fetei îmbătrânise brusc. Zbârciturile îi brăzdau fața slabă și încordată. Când se întoarse spre fiică-sa și îi vorbi, glasul lui era teribil de aspru: - Lystra, numărul 7! Degetele fetei atinseră cel de-al șaptelea buton și tatăl se grăbi să-i explice lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
din care oamenii - nu prea mulți - ieșeau În stradă sau coborau venind din stradă. - Arăți ca un luptător indian, mi‑a spus sora. Ai slăbit atât de tare Încât fața ți‑e scofâlcită de tot și barba Îți crește printre zbârcituri. E greu să te rad. Ai fost vreodată voinic? - Nu, dar constituția mea fizică s‑a modificat de multe ori. Întotdeauna am arătat mai bine așezat decât În picioare, i‑am răspuns și, În ciuda amărăciunii mele, am râs. Dar femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mă aștepta, puteam alege să nu mai fac eforturi. Ajungi să‑ți fie lehamite să tot inventezi trucuri, să tot frămânți mingea de chit și să tot Încerci să reconstitui un puzzle, doar ca să vezi, când te uiți la tine, zbârciturile lunguiețe de pe interiorul brațelor descărnate. Abia acum Înțeleg cu cât tact se comporta doctorul, care știa prea bine că dacă nu execut exercițiile pe care mi le prescrisese o să mă dezintegrez. Detestam exercițiile, dar nu‑mi puteam permite să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de acasă. Și cine știe ce vedea Antonia În oglinda pudrierei, cînd o deschidea? Dacă i se arăta, numai ei, tot ceea ce avea să fie? Thomas, fără să vrea, se privise odată acolo, peste umărul Antoniei, și văzuse doar un obraz numai zbîrcituri, al lui, oglinda era una cosmetică - nimic profetic, doar scotea În relief, mărind, tot ceea ce trebuia corectat, astupat cu pulberi sau creme, ascuns. Nici măcar un foc grecesc nu ar fi putut Antonia să aprindă cu oglinjoara ei, ba da, asta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de instinct, e să nu pierdem cei câțiva ani de existență, vreo zece ani cel mult. Cât crezi tu că mai am de trăit, în înțelesul adevărat al cuvîntului? Cinci, șase ani! Pe urmă, am să capăt cearcăne la ochi, zbârcituri pe obraz, o să devin agitată ca Aurica, imposibilă. Când ai venit tu eram o fetiță, și acum, după atât de scurt timp, sunt bătrână. Tu nu te pricepi în lucrurile astea, Felix. Voi la douăzeci și unu de ani sunteți copii, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și-au greșit rădă cina și s-au așezat cu pleoșteala în sus. Ochii erau atât de negri, încât nu înghițeau, ci hăpăiau lumina. Și, ca să se știe de unde le vine lăcomia, coada ochilor se desfăcea într-un evantai de zbârcituri. Iar pleoapele atârnau, ca umflate de împunsătura unui ac. Trăsăturile feței suiau ascuțite, pe urmele lor rămăseseră linii adânci, ca și cum cineva îi cususe pielea neîndemânatic cu iglița, pe dedesubt. Barba nerasă de câteva zile, în loc să acopere, nu făcea decât să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce face. Încetul cu încetul, ca în orice oraș, mic sau mare, zvonul începu să se întindă. De fapt, lucrurile stăteau exact pe dos. Cei care se vedeau mai bătrâni decât credeau că vor fi vreodată, cu chipul înțesat de zbârcituri și cu trăsăturile căzute, ar fi trebuit să fie cei mai bucuroși. În vreme ce aceia care găseau totuși mulțumitoare asemănarea cu portretul ar fi trebuit să simtă asta ca pe o lovitură din senin în moalele capului. Căci, de fapt, pictorul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sens. Nimic deosebit. Treceam pe-aici și-am vrut să te salut, spunea gestul. Ce altceva vrei să vreau? - Nu, a continuat după o clipă. E sigur că nu te-ai schimbat aproape deloc. Părul cărunt, poate. Și mai multe zbârcituri pe față. Chiar și așa, tot n-am dat ușor de dumneata. Am Întrebat prin multe locuri. Am fost la agențiile dumitale fotografice, pe la reviste. Știam puține despre dumneata, dar, pe măsură ce descopeream câte ceva, aflam că erai un fotograf vestit. Dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
raporta la ea? Sunt multe versuri interpretabile, sau care îți dau sentimentul de oboseală, de monotonie, poeme care nu ne mai țin interesul treaz. Exemplu: "Cum", "Cu vârful degetelor", "Alfabetul", "Ou", "Semne". Dar iată-l și liric: Iar când pe zbârciturile de pe frunte/ încep să-nainteze ghețarii,/ atunci îngenunche prin cimitire/ Bărbatul în fața femeii,/ Fiul în fața tatălui/ Încercând să-și sufle unul altuia/ câte un fir de iarbă verde" ("Frescă"). În unele poeme din volumul " Tușiți",spectacolul, spunea un critic, este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și umezelile trupului n-au când să se închege, n-au când să se învârtoșască, prin care anomalii calea vieții nu numai că ni se scurtează, dar ni să și amărăște. Un mijloc ce rumenește fața unui prunc și șterge zbârciturile unui moșneag 12, acel mijloc, întreb, pute-va strica la partea femeiască? Nici odineoară și aceea ce ne-au învățat cei mai mari vindecători ai tuturor veacurilor o vedem în experenție și astăzi, adică că nicăiri nu este așa de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
unde mizeria se prelinge ca igrasia pe pereți, unde s-a cuibărit specula și al cărei aer dospit și înmiresmat e respirat de doamna Vauquer fără nici o scîrbă. Chipu-i rece ca întîia brumă de toamnă, ochii-i împresurați de zbîrcituri, cu expresia lor care trece de la surîsul profesional al dansatoarei la posaca încruntare a cămătarului, pe scurt, întreaga ei făptură ne lămurește asupra pensiunii, după cum pensiunea te lămurește asupra persoanei sale. Temnița nu merge fără temnicer; una fără alta nu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
intrat înăuntru. O lumină vie, odihnitoare învăluia un domn și o doamnă îmbrăcați în halate albe. Femeia mi se părea ca de obicei frumoasă, când nimic de pe chipul ei nu mă izbea, un nas strâmb, o gură prea mare sau zbârcituri pe obraz, ca sa înțeleg că era bătrână. Am fost întrebat ce doresc și la răspunsul meu că vreau ochelari am fost invitat să iau loc pe un scaun într-o odăiță întunecoasă de alături. - Rețetă aveți? m-a întrebat doamna
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
venit, spuse Daru, când cei doi ajunseră în fața școlii. Intrați să vă încălziți. Balducci coborî greoi de pe cal, ținând întruna capătul frânghiei. Îi zâmbi învățătorului pe sub mustățile zbârlite. Ochii lui mici și negri, înfundați sub fruntea arsă de soare, și zbârciturile din jurul gurii îi dădeau o înfățișare atentă și sârguincioasă. Daru duse calul de căpăstru în magazie și se întoarse la cei doi oameni care-l așteptau acum în școală. Îi pofti în camera lui. - O să fac focul în clasă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
unul din stâlpii de bambus, își înfundase mâinile în buzunarele unei salopete, cândva albastră, dar care acum era îmbâcsită de praful roșu ce le scrâșnise toată ziua între dinți. Cu un surâs fericit pe fața lui tânără dar plină de zbârcituri, privea, fără să vadă, stelele istovite ce mai pluteau încă pe cerul umed. Dar țipetele de pasăre se auziră mai limpede, amestecate cu niște cârâituri necunoscute și, aproape în aceeași clipă, cablul începu din nou să scârțâie. Negrii își înfundară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Fără să mai aștepte îngăduință, un țăran trecu pragul. Bologa, înfuriat, se sculă în picioare, gata-gata să-l alunge. Paul Vidor însă se apropie jovial, cu mâna întinsă și-i ură bun sosit în casa lui. Avea fața osoasă, cu zbârcituri multe sub ochii căprui, în care juca deșteptăciune și șiretenie, și niște mustăți puțin cărunte, dar groase și cu vârfurile ascuțite, cum le poartă țăranii unguri. Înfățișarea gazdei potoli scurt mânia locotenentului. Îi răspunse liniștit și chiar îl pofti să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]