104 matches
-
de instinct, e să nu pierdem cei câțiva ani de existență, vreo zece ani cel mult. Cât crezi tu că mai am de trăit, în înțelesul adevărat al cuvîntului? Cinci, șase ani! Pe urmă, am să capăt cearcăne la ochi, zbârcituri pe obraz, o să devin agitată ca Aurica, imposibilă. Când ai venit tu eram o fetiță, și acum, după atât de scurt timp, sunt bătrână. Tu nu te pricepi în lucrurile astea, Felix. Voi la douăzeci și unu de ani sunteți copii, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zâmbind : într-o mână bastonul, în cealaltă pălăria. Stai și aștepți în fața ușii, fără să mai îndrăznești să suni și a doua oară. Cine oare ți-a adus în față ochii albaștri apoși ai mamei- ce bine știi rețeaua de zbârcituri dimprejur și cele câteva punctișoare albe, semănate pe pleoapele cu marginea umflată, printre genele rare... O privire ce mizează pe patetismul ei ca să te mustre fără cuvinte, pentru că altfel ea își face de lucru, ca de obicei, la gherghef și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
colț? și brațul lui Gumersindo se dezlipea de volan și se Întindea spre ușă, dădea la o parte bara de metal, ai răbdare, așteaptă pînă se oprește de tot, deschidea ușa cu mîna lui de om bătrîn, neagră, brăzdată de zbîrcituri ca scoarța de copac, acum poți să cobori, la revedere, Carlitos; Închidea ușa, apuca din nou volanul cu mîna lui uriașă și Julius, așezat În spatele lui, Încerca să cîștige prietenia acestui negru Înalt cu mîini uriașe și părul alb. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Marghioala joacă teatru ca o mare actriță, Ionel pune pe seama vârstei faptul că e nervoasă, intimidată și are impresia că e urmărită (I, p. 608). Mai târziu, când îi aduce o oglindă ca să-i arate că e numai piele și zbârcituri și să-i ceară să-l lase să se bucure de viață cât mai poate, soția lui înțelege că el o crede fără farmece, fără nicio putere, o moartă, un strigoi (II, p. 628). Cât despre Dida, ea declară că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tinerețea sa, petrecută în metropola din mijlocul deșertului. Las Vegas nu este decât o mare oglindă înconjurată de lumini strălucitoare; te poți uita la nesfârșit la acest oraș, dar tot ce vei vedea va fi propria ta imagine, marcată de zbârcituri și semne, vanitate, lăcomie și disperare. Este locul acela înecat de praf, unde strălucirea oricărei firme luminoase durează doar câțiva metri, până când locul îi este luat de alta. Și mai e cealaltă parte a orașului, cea pe care turiștii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Fără să mai aștepte îngăduință, un țăran trecu pragul. Bologa, înfuriat, se sculă în picioare, gata-gata să-l alunge. Paul Vidor însă se apropie jovial, cu mâna întinsă și-i ură bun sosit în casa lui. Avea fața osoasă, cu zbârcituri multe sub ochii căprui, în care juca deșteptăciune și șiretenie, și niște mustăți puțin cărunte, dar groase și cu vârfurile ascuțite, cum le poartă țăranii unguri. Înfățișarea gazdei potoli scurt mânia locotenentului. Îi răspunse liniștit și chiar îl pofti să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu ochii la icoana cea veche din perete, deasupra patului, privind lacom pe bunul Dumnezeu, care șade pe nouri albi, pe tron de aur... Toate au rămas cum au fost odinioară, numai măicuța a cărunțit puțin și a dobândit cine știe câte zbârcituri fine în colțurile ochilor plini și azi de focul credinței, pe când el, Apostol, parcă-i un străin ori parcă a căzut într-o lume străină. Doamna Bologa îi ceru să-i povestească numaidecât toate câte a pățit de când n-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
deocamdată. —Mâinile mele? Ce vrei să spui cu „sunt bunicele deocamdată“? am întrebat neîncrezătoare. —Încep să se cam treacă, este? De obicei pozez fete tinere, înțelegi ce vreau să zic? Modelele astea încep pe la treișpe în ziua de azi. Fără zbârcituri acolo... Se apropie și îmi prinse partea de sus a mâinii, ciupindu-mi tricepsul. —Exerciții, este? a spus și mi-a dat drumul la mână. Fată deșteaptă. Toate se trec repede, este? Își îngustă ochii. —Nasul ar putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
recunoască că are în față o sarcină foarte dificilă. Mult mai ușor e să înfățișezi caracterele de mare calibru: n-ai decât să împrăștii din gros culorile pe pânză, să zugrăvești ochii negri și arzători, sprâncenele stufoase, fruntea brăzdată de zbârcituri, pelerina neagră sau purpurie ca focul, aruncată peste umăr, și portretu-i gata; dar toți acești oameni, de care-i plină lumea, care la prima vedere seamănă foarte bine unii cu alții, însă, după ce insiști cu privirea asupra lor, remarci la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
miezul chestiunii. Memoria Îmi Înapoiază o sâmbătă dimineață din 1964, când aveam oră la doctorul gerontolog Raúl Narbondo. E trist, dar adevărat, că noi, băieții de pe vremuri, am Îmbătrânit: pletele ni s-au rărit, câte o ureche ni se astupă, zbârciturile noastre prind scame, măseaua are concavități, tusea prinde rădăcini, spinarea ni se face cocoașă, piciorul ni se prinde În spărturi de piatră și, Într-un cuvânt, pater familias Își pierde valabilitatea. Pentru mine venise, fără doar și poate, momentul aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
intrat înăuntru. O lumină vie, odihnitoare învăluia un domn și o doamnă îmbrăcați în halate albe. Femeia mi se părea ca de obicei frumoasă, când nimic de pe chipul ei nu mă izbea, un nas strâmb, o gură prea mare sau zbârcituri pe obraz, ca sa înțeleg că era bătrână. Am fost întrebat ce doresc și la răspunsul meu că vreau ochelari am fost invitat să iau loc pe un scaun într-o odăiță întunecoasă de alături. - Rețetă aveți? m-a întrebat doamna
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Îi tot repingelea. Destul de buni pentru a merge prin Manhattan. Avea foarte mare grijă de lucrurile lui, Își Împăia costumul cel bun cu hârtie de mătase, punea calapoade În pantofi, deși pielea era strânsă de vârstă și purtat, vălurind de zbârcituri. Tot acei pantofi pe care domnul Sammler Îi purtase În Israel, În vara lui 1967. Nu numai În Israel, ci și În Iordania, În deșertul Sinai și În teritoriul sirian În Războiul de Șase Zile. A doua lui vizită. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Tu. În sfârșit, tu. ...și hai să-ți spun eu mai departe ce se întâmplă. E tot noapte. Noapte în Al-Isbili. Așa se numea atunci Sevilla. Poarta mare, de lemn, alunecă în lături. Tariq așteaptă. Pielea lui e plină de zbârcituri și afundată în ciupituri de vărsat. Ahmet atinge podeaua cu fruntea și așteaptă și el. Răcne tele. Furia. Spaima. Goana. Așteaptă muțenia femeilor cu ochi mari, care nu vor apuca să strige, galopul lui în întuneric, drugul greu, care nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să curgă din ele sensul așa că fluxul, de-ar veni acum, ar fi inutil. Totul se preschimbă repede și amintirile îmbătrînesc. Eternitatea nu-i o speranță ci un timp geriatric. O operație făcută lumii tăindu-i gușa și netezindu-i zbîrciturile. Proptindu-i puțin tremurul genunchilor. Iată-mă, tînărul scriitor V. Căutînd în zadar o disciplină a sufletului care să-mi vindece crisparea care mă macină, să alunge regretele și nenorocirea și să mă lase fericit, dănțuind, lăsînd picioarele goale sămi
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Pot să-i văd ochii. Ochii lui Cavanosa sunt două monede ruginite. Și pe fiecare monedă e desenată o luminiță rece, ca de led. Pleoa pele lui se închid încet, iar vocile se aud din ce în ce mai stins. Îi pot vedea fiecare zbârcitură și fiecare vini șoară de pe pleoape. Trece un minut, îmbrăcat în halat de medic și cu un stetoscop de platină la gât. Cavanosa ațipește și alunecă în somn. Mă apropii de pat și întind o mână spre fruntea bărbatului care
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
la o senzație opusă, dar poate echivalentă: laptele dat unui nou-născut, prima aromă, conținând în ea orice aromă. Privesc chipul Anacletei, obrazul frumos de indiană, pe care vârsta abia l-a atins, fără să-l marcheze nici măcar cu o singură zbârcitură, privesc trupul mare, înfășurat în șal și mă întreb dacă, copil fiind, m-am agățat de pieptul ei falnic, care acum s-a lăsat într-o ușoară pantă. — Atunci, l-ai cunoscut pe tatăl meu, Anacleta? — Mai bine nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de acasă. Și cine știe ce vedea Antonia În oglinda pudrierei, cînd o deschidea? Dacă i se arăta, numai ei, tot ceea ce avea să fie? Thomas, fără să vrea, se privise odată acolo, peste umărul Antoniei, și văzuse doar un obraz numai zbîrcituri, al lui, oglinda era una cosmetică - nimic profetic, doar scotea În relief, mărind, tot ceea ce trebuia corectat, astupat cu pulberi sau creme, ascuns. Nici măcar un foc grecesc nu ar fi putut Antonia să aprindă cu oglinjoara ei, ba da, asta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Început de indignare: se vede că, În lumea sălbatică de unde el a venit, animalele din arca lui Noe sunt prost tratate. I-o și spune, pe un ton moralizator, dând din mâna pe care nici un inel, nici o brățară nu ascund zbârciturile, venele Îngroșate, petele de bătrânețe. — Uită-te și la tine, cu câtă siguranță vorbești! Tu Îți Închipui că mai poți fi liber Într-o astfel de lume? Iar suspiciunea ta În privința familiei mi se pare o pură fantezie. Un serial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
privesc fără voie imaginea într-o oglindă, mi se confirmă că s-a întâmplat așa cum am vrut. Chipul meu este fără îndoială xilogravat după un desen de Doré. Smocurile de păr de lângă urechi, creștetul chel, barba tăiată. Totul, chiar și zbârciturile. Lazăr? Pavel, când a fost amenințat de poporul din Ierusalim? Sau unul din oamenii care o acuză pe femeia adulterină? Și trebuie să fii confirmat, a spus mama. Cum vei putea. Trebuie să citești pentru preot. Da, am spus, gustând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Charlie și a venit să mă întrebe dacă-l pot ajuta. Dl Van Busche Taylor era un bărbat foarte slab, cu un cap mare și chel, cu oasele proeminente și strălucitoare; iar sub cupola imensă a craniului său fața, cu zbârciturile adânci, părea tare mică. Era un om liniștit și excesiv de politicos. Vorbea cu accentul din Noua Anglie și în comportarea lui era un fel de frigiditate de reptilă care mă făcea să mă întreb de ce naiba se ocupa de Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se hârjonește cu pui de leoparzi și circulă pe aerobiciclete. viața, pentru prima oară nu e în altă parte. nouă în primul loc: e timpul să începi noua ta familie, de această dată vei avea mult noroc, salcia bătrână cu zbârcituri și mușchi gros de la răsăritul grădinii tale suspendate va dănțui de bucurie la nunta ta, armata celor o mie de dragoni aurii din munți va scoate, la ordin, foc pentru tine, foc care se va vedea de la polul nord și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aici, în micul port, unde e aproape pustiu, și unde noi înșine nu mai avem nici o toaletă, își vopsește și își pudrează obrazul. Bineînțeles, aspectul ei se arată cu atât mai ridicol, căci vopseala fusese pusă prost, nu ascunde nici o zbârcitură și nu se potrivește cu mâinile și picioarele noduroase de muncă. O cheamă Ileana, și în bătaie de joc o numesc, și ceilalți după mine, Helene. A fost în viață foarte sentimentală, doamna și domnul Axente povestesc de ea multe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
indiferent în altă parte... Mai venea în casa mătușilor și un unchi de-al doilea, Krikor, un tip cu părul lins, c-un oval plăcut al feței, cu părul alb ca neaua și cu pielea feței foarte netedă, aproape fără zbârcituri la cei peste șaizeci de ani ai săi. Zâmbea tot timpul și avea o rostire blândă care lui Tiberiu i-l făcea simpatic... Erau cu toții fie prieteni vechi, fie rude de sânge ale mătușilor (fără ca mătușa Magdalena să-i explice
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la castelul Alcinei. Când s-a văzut aici, Melissa a împrumutat înfățișarea vrăjitorului Atlantes, adăugându-și un lat de palmă în înălțime și îngroșâmdu-și trupul. Bărbia i s-a acoperit de o barbă lungă și și-a semănat fața cu zbârcituri. A împrumutat de asemeni glasul și portul vrăjitorului și a pândit clipa în care Rogero urma să rămână singur. În cele din urmă, ea l-a găsit înveșmântat într-o tunică scumpă, de mătasă brodată cu aur, având un guler
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cei care se cred deștepți. Îi spun să încerce cu „parola“. Capitolul 25 Mona îmi trage șoseta de pe picior. Interiorul șosetei elastice, firele, îmi jupoaie cojile. Sângele închegat cade pe jos ca o ninsoare. Piciorul e umflat și neted; toate zbârciturile sunt întinse. Piciorul meu, un balon cu buline galbene și roșii. Ținând dedesubt un prosop împăturit, Mona toarnă spirtul. Durerea e atât de fulgerătoare, că nici nu poți spune dacă spirtul e opărit sau rece ca gheața. Întins pe patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]