249 matches
-
cartierul general al lui Katsuie. Ceea ce avea Shogen asupra lui în acea dimineață era, cu siguranță, valoros. Genba aflase deja informațiile lui Shogen dar Katsuie, care acum le auzea pentru prima oară, holbă ochii ca două farfurii, în timp ce i se zbârlea tot părul de pe trup. Shogen vorbea cu multă emoție: — În ultimele câteva zile, Hideyoshi a fost la Nagahama. Acum două zile, în șaptesprezece, a pornit pe neașteptate din castelul de-acolo, în fruntea unei forțe de douăzeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe culoarea glorioasă a lichidului rezultat și care, mai mult decât zeama de lămâie, obligă laringele să se deschidă larg atât pentru pronunțarea cuvântului, cât și pentru ingerarea lichidului, fără nici o strâmbătură temătoare a gurii, ale cărei papile nu se zbârlesc în atingere cu el. Și rămânem de altfel fără cuvinte pentru a mărturisi admirația pe care o merită învelirea fragedului, fragilului și rozului balon oval în această groasă sugativă umedă a cărei epidermă extrem de subțire, dar foarte pigmentată, strepezitor gustoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
calm, și să aibă avantajul celui puternic. Nu era tânără - femeile îmi aleseseră persoana potrivită - și avea o față oarecum vulgară; dar m-a încurajat s-o tratez cu tandrețe. Când s-a dezbrăcat am văzut că avea niște volănașe zbârlite de dantelă pe lenjeria de corp - aceste fru-fru-uri care fac parte din impunătoarea realitate feminină, lucruri profunde, extraordinare. Mi-am dat și eu jos hainele și am așteptat. S-a apropiat și și-a pus mâinile pe mijlocul meu. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Thea voia să îl învețe cum să zboare după o nadă. Nada era o potcovă cu aripioare de pui sau de curcan legate de ea; o atârnasem de o bucată de piele de vițel și când o aruncam, Caligula se zbârlea tot în așteptare și se înălța după ea. O parte din problemele sale erau acelea pe care le-ar fi întâmpinat un pilot de avion, ca de pildă calcularea distanțelor și testarea curenților de aer. La el nu era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
speriat, n-a șters-o, n-a dat bir cu fugiții, nu s-a panicat. N-a spălat putina! S-a aplecat, doar, în față, într-o postură clar combativă, s-a înțepenit pe toate labele, arcuindu-și spinarea și zbârlindu-se, devenind, parcă, întreit de cât fusese și a-nceput să mârâie. Să se răstească! Mârâia, Frate, la pisici, ca un dog german! E-e-e-e..., lasă-te de cioace! Sub cuvânt de onoare! Mâțele negre au stopat asaltul și s-au
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca marmura. — Nu joacă, preciză Miria. E doar rezervă. Valentina Închise ochii. Burta Îi era Întinsă ca un bongo. — Grăbește-te că pe la cinci trebuie să plecăm, Îl zori Miria, dispărând În spatele paravanului. Avem meci. — Hei, eu sunt profesionist, se zbârli Axel Rose. Nu mă grăbi, că dacă nu, Îi pot atinge o venă și o las fără sânge. Valentina se Înfioră. Doamne, dă să dureze puțin. Dă-mi curaj. Undeva, Într-un colț al casei Miria deschisese casetofonul dând volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se Încăpățâna să o considere fericită. Uneori avea cu el o valiză, ca și cum ar fi venit dintr-o lungă călătorie. Dario se instala În garsoniera din Borgo Pio. Îl dădea jos de pe tron pe Godot, care Îl Întâmpina pe intrus zbârlindu-și părul și mieunând disprețuitor, pentru ca apoi să dispară jignit, până al plecarea lui. Dario Își Împrăștia pantalonii și cămășile pe fotolii, Își punea periuța de dinți În paharul din baie și pentru vreo două zile trăiau liberi, cu tabieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în timpul vieții. Ei, și ca un făcut, exact în ziua când arheologii sovietici i-au violat mausoleul, s-au pomenit cu invazia hitleristă peste ei. Ce exemplu strălucit de competență nesmintită nici măcar de moarte! − Sincer, mi-e că riscăm să zbârlim hectare întregi de păr prin Europa de Est, unde amintirea tătarilor medievali mai dă încă fiori reci, fu de părere Gert. − Tocmai aici e frumusețea: ceea ce apare-n planuri n-ar avea nimic exotic, elaboră Ian. Doar știți că, dincolo de un acoperiș
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Își continuă munca În ascuns. .............................................................................. Ziua aceea avea ceva magic. Până și soarele strălucea altfel. Întreaga natură părea că așteaptă să se Întâmple ceva minunat. Chiar și furnicuțele uitară de munca lor zilnică și priveau uimite În jur . Ariciul Își zbârli acele de pe spinare și-și mișcă nemulțumit mustățile: Da, e ceva ciudat acolo sus. Cu siguranță! De câteva zile stau și mă uit și acel ceva.. că nu știu ce e Își tot schimbă culoarea, dar eu știu sigur că e ceva
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
ntreba:/ „Ce ai Joiană de te mugi și te văicărezi?”/ Cum să nu mă rag și să nu mă văicăresc/ Dacă răsfulgul ma cuprins/ Că m-a întâlnit răsfulgul cel mare/ Coarnele mi le-a strâmbat,/ Părul mi l-a zbârlit,/ Picioarele mi le-a strâmbat/ Și ugerul mi l-a umflat./ „Nu te plânge, nu te rage,/ Lenuța cu gura te-o descânta/ Ca cu mâna ți-o lua/ Răsfulgul alb, răsfulgul roșu,/ Răsfulg de nouăzeci și nouă de feluri
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Țarii nu au ezitat să forțeze extinderea influenței spre Gurile Dunării în dauna unui Imperiu otoman slăbit și anacronic, ținut în viață mai mult de interesele Occidentului de a bloca marșul rus spre Mediterana. Puterea unei minuni Târgoveții s-au zbârlit văzând cum, în zare, se ridica un nor uriaș. Se înălța într-atât de mult încât părea să acopere soarele dogoritor al amiezii. Nu puteau distinge prea bine ce ascundea îndărăt, căci era acoperit de un val imens de praf
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se agitau speriați, voind să fugă; alții, dimpotrivă, se opreau și nechezau în două picioare în grajduri, nu se atingeau de nutreț; câinii erau speriați, urlau, fugeau, se ascundeau; mulți câini își părăseau cuștile sau culcușurile, refuzând hrana; pisicile își zbârleau puternic părul, ascunzându-se în diferite colțuri; multe și-au mutat puii în alte locuri. Găinile fugeau spre cotețe, desfăcându-și aripile și cotcodăcind. Pe câmpuri s-au găsit mulți șerpi înghețați.” ANIMALELE - ADEVĂRATE DETECTOARE DE CUTREMURE! Din literatura de
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
uită de insecte, precum cârtița, desigur marsupială. Și mai găsim un bursuc și chiar o veveriță, tot În izolata Australie. Diversitatea ce urma a fi atinsă de mamifere este astfel prefigurată În „dorința“ de salvare a reptilei, ar spune cangurul zbârlindu-și mustățile abia câștigate. Mândrindu se că e legătura dintre balaur - vechiul dinozaur - și Făt Frumos - omul... Dar mai Înseamnă ceva: evoluția biologică produce involuția, degradarea mediului, văduvindu-l de negentropie, de ordine, pe care i-o suge, de are
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unui Urmuz de secol XVIII : „Evreii, pe care-i deosebești de la distanță după figura lor, care e cea mai ciudată din câte se află prin alte țări, au capul pătrat la partea de sus, țuguiat Înspre partea de jos și zbârlit prin cușma de blană neagră ce o poartă, de unde atârnă pe obraz două șuvițe Împletite de păr de-alungul, pe când partea dinapoi a capului e rasă, iar o mică bărbuță În vârful bărbiei le prelungește fața și le dă Înfățișarea de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Pepino, iar ceilalți păreau ceva mai răsăriți și mai curați și se strângeau treptat În jurul lui Pepino-junior. Râdeau de el și probabil că-l Înghionteau rău, că din toată zarva se distingea limpede zbieretul lui. Avea un țignal de se zbârlea carnea pe tine. Andrei deja intrase printre ei să le-mpartă dreptatea cu brânciuri și șuturi În fund, și de ce dați bă În el? Băgare-aș pula În mămicile voastre de garoi urâți. După ce-i Împrăștie care Încotro și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ședință nu consemnează niciun comentariu. Înainte de alegerea noului secretar al organizației de bază al PMR, mahărul mahărilor de la Vaslui Ioan Tomescu lansează câteva pârțuri ideologice de mare răsunet care i-a făcut pe cei prezenți în sală să li se zbârlească părul din nas și urechi, probabil: „...cei care vor fi aleși în noul birou al org. de bază trebuie să fie tov. cinstiți devotați, atașați partidului, tov. care muncesc pentru întărirea liniei partidului, pentru construirea socialismului, pentru întărirea păcii”. Deci
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
toată ordinea sufletească de copil. Și mai am sentimentul că moartea tatălui meu, ca o contra-reacție, m-a împrăștiat înspre poezie. Să cred că moartea poate fi începutul și al frumuseții?! Pentru că atunci s-a-ntîmplat ceva cu inocența mea. S-a zbîrlit ceva în acea inocență, pudoarea mi s-a prefăcut în neîncredere. Și, de la întrebare pleacă alcătuirea fiecărui OM. Numesc (uneori) bărbat hipermateria fulgerată, iar femeie hipermateria mirată. Dar nu pronunț cuvîntul OM pentru a-l oferi astfel hazardului. Spun OM
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
care discutăm intra în tură, îndeplinindu-și cu scrupulozitate funebra misiune, se producea în rândul necuvântătoarelor o stare de neliniște, de agitație, care se propaga nevăzut și neauzit, pe lungimi de undă necunoscute și nepercepute de om, făcând să se zbârlească părul ca la arici pe spinarea lor, să boncăluiască, să ragă, să izbească năprasnic din copite, rupând căpestrele; iar reprezentantele sectorului avicol se zburătăceau în cârâieli asurzitoare, repezindu-se buluc sub protecția sigură și binefăcătoare a hambarului, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unghiurile unde se scutură gunoaiele. La un semnal, toți se ridică și-l împresoară din toate părțile. O clipă, animalul se oprește înghețat, sângele-i dă năvală la inimă, care-ncepe să zvâcnească de coaste... E pierdut!... Părul i se zbârlește pe coamă. Un fior îl fulgeră de-a lungul prin șira spinării și-i încovrigă coada de-a-ndăratele până-i înfige vârful în pântece... Ochii tulburi caută încotrova un punct de scăpare, dar abia se pune problema în mintea aiurită, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu mă cântă prostimea: "Ștefan, Ștefan Domn cel Mare, Seamăn pe lume nu are, Decât numai mândru' soare"?! Mă iartă, se căinează vinovat Daniil. Ochii... Bătrânețile... Nu-s ochii, Sihastre! răbufnește Ștefan necruțător:... E apusul! Soarele a apus! Daniil se zbârlește: Ce vorbe-s-aistea Doamne?! Apoi, deodată, înfiorat la un gând, îngână cu teamă: Turcii?... Ha!! Ha!! Ha!! izbucnește Ștefan într-un hohot de râs sarcastic. Turcii?!?! Praful și pulberea! zice și se agită de colo-colo șchiopătând, gesticulând, strigând: A fost fantastic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
așa o facere de bine... Isaia își aruncă ochii în pământ, să nu-l trădeze căutătura: Dumnezeule! Cât o să mă mai chinuiești, Doamne?! Te joci cu mine, ca pisica cu șoarecele! Încaltea, taie-mă! Și gata! Vai de mine! se zbârlește Ștefan jignit. Fără dovadă?! Fără județ? Că n-oi fi vreun satrap! Mai glumește omul... La spânzurătoare și la însurătoare să nu te grăbești niciodată, dragul meu. Toate, toate, la timpul lor... Isaia, sfârșit, lac de sudoare: Dau! ... Dau două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Când am fost la Buda, am auzit niște vorbe ticăloase, se codește Stanciu. M-a costat ceva, dar am aflat tărășenia... Vorbește! Ne-au furat "Podul"! răbufnește Duma cu obidă. Ni l-au furat! Ce vorbă-i aiasta, vere?! se zbârlește Ștefan. Cum să ni-l fure, ditai podul!? Iaca bine! Papa și cu Mateiaș! spune Stanciu și se scormonește prin buzunare de unde scoate niște petice de hârtie. Am plătit și-am iscodit. Iată "Scrisorile Sanctității sale cu Mathias-Rex"... Să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ulcică de poșircă, aflu cum merge ocârmuirea târgului, dacă dregătorii se țin de pravilă... La a doua ulcică, mai pe șoptite, îl iau în pleaznă pe Vodă cât îl au ei la inimă ba-l pișcă, ba-l înțeapă... Îmi zbârlesc musteața, fac fețe-fețe, o-nghit și bag nasul în ulcică să nu mă dau de gol. Afurisiți moldovenii iștea, de unde le-or fi aflând pe toate? Râd eu... râd mânzește de mine însumi! Boierii râd și ei... La a treia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pământul au să dea dușmanul în țară, ca să lăsăm capra vecinului și să ne dăm mâna? Și acel "Lasă, că nu dau turcii!"... "Lasă" aista mă scoate din țâțâni! Și... și resemnarea brațelor încrucișate: "Așa mi-a fost scris!"... se zbârlește Ștefan. Cine a scris?! Ce a scris?! De ce a scris?! Unde a scris?!" Și totuși, când a strigat Măria ta, s-au adunat ca puii la cloșcă. Nicicând n-a adunat Moldova o oaste de patruzeci de mii, spune Duma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
alta... "La Suceava în cetate Miezul nopții bate, Vodă Ștefan ne veghează, Domnul sfânt ne aibă-n pază!", glăsuiește străjerul din turn... Negrilă!... Negrilă se agață de clanță. O sudoare rece de gheață i se prelinge pe șira spinării. Se zbârlește înfiorat: Mă... Măria ta, se bâlbâie el ploconindu-se. Nu-și poate stăpâni un tremur mărunt... Se lipește cu spatele ud de ușă. Ștefan înalță capul, își freacă ochii cârpiți, roșii de nesomn și oboseală, clipește des; îl usturau de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]