181 matches
-
împreună de doua-trei ori pe zi. Am ajuns acasă, în vacanță, le-am prezentat-o parinților mei pe Linda Mea, și foarte ciudat și interesant pentru mine... „nu i-a vrut”! Stătea lipită de piciorul meu, cu coama un pic zbârlită și mârâia imperceptibil. Abia după mult, foarte mult timp aveam să înțeleg de ce. Au câinii un simț al lor de a citi în sufletul oamenilor, până în cele mai adânci fibre ale sufletului. Linda mea, atunci, încerca să mă apere, cu
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
aer. O viespe l-a-nțepat de nas și nu respiră bine. Puteți să vă duceți mai în față, să v-așezați pe bancă,îmi recomandă în timp ce îl smucește pe Nero ca să-mi elibereze calea. Pe bancă,un bărbat stacojiu,cu păr zbârlit, umflat de vântul de afară ,încearcă să-și sperie tristețea cu un oftat prelung. Nu văd în jurul lui vreun animal,dar cine știe ,poate -o fi înăuntru. Nu îl întreb de ce e supărat ,nu-mi place să descos pe nimeni
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
ea era mai rebelă și plină de personalitate. Domnii îi făceau curte asiduă dar îi dezarma pe mulți cu ascuțimea minții și arta conversației versatile, mânuită cu măiestrie. Va găsi o soluție să își facă o prietenă din mica pisică zbârlită. S-a retras în camera ei modestă dar cochetă care i-a fost pregătită și se strecură în patul confortabil. O aștepta o nouă zi, altă provocare. *** Nu știa cum să abordeze întâlnirea cu lord M.Joseph. Apariția lui din
MY LORD (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341183_a_342512]
-
sor vesel... iară captivat de-a ta menire am lansat o circulară. Primăvara asta oare mă voi sătura de tine ? Mărțișor Primește de la mine un mărțișor fictiv. chiar de nu-ti place va sta la pieptul tău ca un trofeu zbârlit ... Citește mai mult Și ce dacă-i 1 Martie?Vestitorul Primăvara asta oare mă voi dezbăra de tinecu speranțe-ncrucișate, cu nopți calme și senine? Am scăpat din iarna cruntă zgribulit, firav și totușizornăindu-mi clopoțeii și mănușile din ceară; lotușiîn zăpada
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
înghețată biruită de-un sor vesel... iarăcaptivat de-a ta menire am lansat o circulară.Primăvara asta oare mă voi sătura de tine ?Mărțișor Primește de la mineun mărțișor fictiv.chiar de nu-ti placeva sta la pieptul tăuca un trofeu zbârlit... VII. EDITURA RAFET, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 402 din 06 februarie 2012. Editura RAFET și Asociația ,, Renașterea Râmniceană’’ organizează FESTIVALUL-CONCURS INTERNAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ „TITEL CONSTANTINESCU” REGULAMENT CONCURS DE VOLUME Festivalul internațional de Creație Literară “TITEL
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
și mult mai mare decât o arăta fotografia pe care o văzuseră pe internet”. Și aici intervine vocea autoarei poveștii: „Despre cât era de frumoasă, ce să vă mai spun: avea blănița albă și pufoasă, iar în jurul boticului era ușor zbârlită”. După o astfel de descriere, orice copil își poate da seama cu cine are de-a face. Și, continuă Daniela Firicel, ca să ne introducă de-a binelea în poveste și-n aventurile acestei cățelușe uimitoare și a stăpânilor ei: „Deveni
(CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371145_a_372474]
-
familia del fuego, cuando las hijas del fuego, los nietos del fuego lleguen a ser șu propia familia. 6 Bătrânului i s-a făcut atât de lehamite de ziua ploioasa, de înfățișarea orașului, de piață duhnitoare, de semenii murdări, săraci, zbârliți, disperați, i s-a făcut atât de lehamite de sine însuși, de propria-i viața, încât, întors acasă, și-a șters, cu un gest decis, decisiv, și-a șters, de pe pânză goală a zilei, statura, umbră și urmele - atât înapoi
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Cu ochi bătrâni îmi scormoneam trecutul... iar depărtarea-l distorsiona, ridicându-l ca pe-o țară străină, cu turnuri și cupole părăsite, în care lucrurile se faceau altfel!? Un drăcușor mic, zbârlit, consilier spiritual din oficiu, intervine cu șoapte: „Trecutul nu-i ce credeți voi, e-o ființă vie, trăiește, ca un vierme mic și verde, schimbându-se după faptele voastre! Voi îl țineți, ca pe-o carte bine știută, căreia prietenii
TRECUTUL de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376359_a_377688]
-
publicat în Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015. Cu ochi bătrâni îmi scormoneam trecutul... iar depărtarea-l distorsiona, ridicându-l ca pe-o țară străină, cu turnuri și cupole părăsite, în care lucrurile se faceau altfel!? Un drăcușor mic, zbârlit, consilier spiritual din oficiu, intervine cu șoapte: „Trecutul nu-i ce credeți voi, e-o ființă vie, trăiește, ca un vierme mic și verde, schimbându-se după faptele voastre! Voi îl țineți, ca pe-o carte bine știută, căreia prietenii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
depășește. Dar asta e definiția istoriei: o ... Citește mai mult Cu ochi bătrâniîmi scormoneam trecutul...iar depărtarea-l distorsiona,ridicându-l ca pe-o țară străină,cu turnuri și cupole părăsite,în care lucrurile se faceau altfel!? Un drăcușor mic, zbârlit,consilier spiritual din oficiu,intervine cu șoapte:„Trecutul nu-i ce credeți voi,e-o ființă vie, trăiește,ca un vierme mic și verde,schimbându-se după faptele voastre!Voi îl țineți, ca pe-o carte bine știută,căreia prietenii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
aici tânjirea spre Nirvana, explică și Eugen Dorcescu (p. 543). Poezia vine să confirme și ea cu argumentele ei: „Bătrânului/ i s-a făcut atât de lehamite/ de ziua/ ploioasă, de/ înfățișarea orașului,/ de piața duhnitoare,/ de semenii murdari, săraci,/ zbârliți, disperați,/ i s-a făcut atât de/ lehamite de sine însuși, de/ propria-i viață,/ încât, întors acasă,/ și-a șters, cu/ un gest decis, decisiv,/ și-a șters, de pe/ pânza goală a zilei,/ statura, umbra/ și urmele -/ atât înapoi
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
În sfîrșit, dialog: măi, măi, cine-i acolo așa de deștept, cine, cine? Răspunsul ălui mic: o limbuță de culoarea șerbetului de trandafiri. Atît. 2 decembrie Pe trotuare, o foarte hazoasă reclamă a Connex-ului, în care căciula siberiană, hirsută și zbîrlită, se execută și face exact ce i se cere. De tot rîsul! Cînd lideri occidentali vizitează, iarna, Moscova, și-și îndeasă pe urechi, din curtoazie diplomatică, cușma rusească, asta ne-mbie doar să zîmbim; cînd însă premierul nostru face aceeași
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Elegantului, neuitând să exclame, Încă de la Început, cu o mică sclifoseală englezească: „Goddam, Îl vedeți pe acest monstru de trândăveală, Înalt sau scund, gras ori slab? Făptură de sex Îndoielnic, Împopoțonată cu cele mai ridicole veșminte, cu părul lung și zbârlit ca niște coarne. O cravată enormă, un aer tâmp, un lornion uriaș Îndreptat spre cine știe ce chip buhăit, și iată, Goddam, un dandy!”. Căci - să nu uităm a aminti - un adevărat val de anglomanie invadează pe atunci Franța, Întâi În simple
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
totul foarte curat și corect, cu o notă voită de simplitate englezească, ascunzând parcă intenția de a se despărți de stilul artiștilor, caracterizat prin pălării din fetru moale, vestă de catifea, bluze roșii și foarte largi, bărbi mari și chici zbârlite. În ținuta sa riguroasă nu exista nimic de dată prea recentă sau prea bătător la ochi. Charles Baudelaire era adeptul unui dandysm sobru și făcea parte dintre aceia ce-și freacă hainele cu glaspapir pentru a le face să-și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
colaboratori e de notat numele lui Stoian G. Tudor, al cărui roman, Hotel Maidan, este remarcat de Miron Radu Paraschivescu. Alți colaboratori: Paul Daniel, Bogdan Amaru, Carol Ardeleanu. Talentații critici de la C.l. se entuziasmau de o formulă („scrisul riguros, primar, zbârlit”) ce suna frumos, dar care, în acest caz concret, nu s-a verificat. Se cultivă pamfletul, foiletonul, portretul psihologic. De reținut numele lui Anton Holban (Ion Gh. Duca), Demostene Botez (Armonia socială), F. Aderca (Asasinul cu potcap) și Al. O.
CUVANTUL LIBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286618_a_287947]
-
tot felul de aventuri erotice. Nicolae din povestirea Băiatul singur e un tânăr paznic ce locuiește într-un vagon, la distanță de un sat dobrogean populat doar de câțiva bătrâni. Într-o zi apare, de cine știe unde, o fată cu părul zbârlit, îmbrăcată ponosit, care vrea să intre în vagon. Curând după aceea băiatul află din întâmplare că e logodită și încearcă să o impresioneze bravând. Îndrăgostită brusc de singuraticul necunoscut, fata, Maia, îl încurajează, dar Nicolae se fâstâcește și o ia
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
suflet, bestial, Acești îngeri triști (pusă în scenă în 1969 la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, distinsă cu Premiul Academiei), ale cărei personaje sunt tineri muncitori pe un șantier - o fată lilială, Silvia, și un băiat, Ion, aspru, mereu zbârlit, susceptibil, marcat de traume îndurate în copilărie, ambii victime ale propriei modestii și onestități, Timpul în doi, analiză a bovarismelor unei soții ce se aventurează imaginar într-o relație adulterină, curmată prin spânzurarea ipoteticului amant cu șnurul fierului de călcat
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Focșani, Bârlad, Petrești, Lopătari, Tg. Frumos, Alexandria, Câmpina, Buzău, București, Câmpulung Muscel etc.: “Cu câteva ore înainte de cutremur, vacile au început să mugească puternic, oile și caprele să behăie, câinii urlau îngrozitor, caii sforăiau straniu; pisicile păreau speriate, având părul zbârlit; iepurii și cârtițele au părăsit ascunzișurile, gâștele și celelalte păsări domestic au început să țipe alarmant; păsările sălbatice zburau speriate de la cuiburile lor.” Iar în alte localități rurale, “caii din ham se agitau speriați, voind să fugă; alții, dimpotrivă, se
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
intre sau să iasă din cuști, privesc speriați în jur, schiaună, latră sau urlă prelung și tare, au o stare agresivă, nu mănâncă, iar dacă au pui, îi duc în locuri ferite, nepericuloase. Pisicile. Înainte de cutremur, sunt agitate, au părul zbârlit, urechile lipite de cap, miorlăie tare și fără motiv, îndelung; tremură, sunt sperioase, se ascund în cotloane, au ochii strălucitori. Miaună puternic, se lipesc strîns de stăpânii lor, iar dacă au pisoi, îi duc în locuri ferite, iar uneori dispar
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
joasă încețoșa vederea, cu sclipirea ei lăptoasă. Trunchiurile erau dublate de reflexe alburii. Nevăzut încă, cineva sau ceva stătea la pândă... Vulpoiul făcu un salt iute într-o parte, trăgând iapa după el. O pată neagră, o zdreanță de blană zbârlită, țâșni aproape sub picioarele lor și dispăru în hățișuri. Urmărind fuga acelui animal, Nikolai coborî privirea și văzu. În colțul poienii, în lumina tulbure de dinaintea nopții, capetele acelea care ieșeau din pământ și, mai aproape de tufișuri, dezordinea trupurilor întinse pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Ce călăreți? tresare Rufus. — După veșmânt par tesalieni. Au dat drumul unor tauri... — Roșcați cumva la culoare? — Îhî... — ăștia sunt sălbatici. Mai violenți și mai mari decât ai noștri. Îi întrec și în viteză. — Pff! se cutremură Pusio. Ce păr zbârlit au! Și botul căscat până la urechi... Își trage iute capul înapoi. — Unul tocmai a trecut pe lângă mine! strigă. Se uită întrebător la Rufus. — Mi s-a părut că are ochii azurii... Instructorul mustăcește. Pusio mai riscă o privire afară. — Pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
șarpelui răutății. Îi șoptește la ureche, în timp ce încearcă să și imprime pe față o expresie tandră: — Ți se simte subsuoara. Trăsăturile femeii se crispează. Pleacă supusă capul și așteaptă ca el s-o ia înainte. Și rade-ți perii ăia zbârliți și negricioși de pe picioare, ar mai vrea să-i spună Germanicus, dar se stăpânește. N-are rost să se răz bune pe ea pentru greșelile lui. Privirea cercetătoare a lui Herodes Agrippa îi învăluie rapid. Nu e el omul să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dărîmătură veșnică, zice Domnul... 27. "Înălțați un steag pe pămînt! Sunați din trîmbiță printre neamuri. Pregătiți neamurile împotriva lui, chemați împotriva lui împărățiile Araratului, Miniului și Așchenazului. Puneți căpetenii de oaste împotriva lui! Faceți să înainteze caii ca niște lăcuste zbîrlite! 28. Pregătiți împotriva lui pe neamuri, pe împărații Mediei, pe cîrmuitorii lui și pe toate căpeteniile lui, toată țara de sub stăpînirea lor! 29. Se clatină pămîntul, se cutremură, căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlinește și El va face din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
afumată, cu zâmbetu-i frățesc, Marin pușcașul sosi, cu băiatul ca un mânz după el. Uite-l, ăsta-i! zise mândru Sandu, și întinse mâna spre om. Pușcașul, scund, lat tare în spete, cu obrazul uscat, înnegrit de o barbă rară, zbârlită, mă privea fără să clipească, fără să zâmbească, cu doi ochi rotunzi, verzi. Cu dreapta ținea de strat pușca atârnată pe umăr, și mâna neagră, mare, cu degetele lungi, osoase, noduroase, mi se păru înspăimântătoare. Zâmbii: —Dumneata ești Marin?... Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui rotunzi. —Dumneata ești boierul din Sărățeni? Da! răcni repede crâșmarul; boierul Niculiță! Și așeză cu grijă, pe masă, trei păhărele de țuică. Vânătorul sorbi încet băutura, cu ochii pe jumătate închiși. Puse paharul la loc și-și șterse mustățile zbârlite. Grăi iar cu glasu-i ostenit: — Am auzit că la Sărățeni o duc mai bine rumânii... Sandu nu-mi dădu voie să răspund. Își repezi arătătorul drept, înainte: Cum? foarte bine! acolo, ca în sânul lui Avram! Ți-o spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]