431 matches
-
mă roagă, încă, să îl scriu, Mirosea în Cer a mere coapte, Ori a Veșnicie, nu mai știu... Semănând cu Dragoste... 20 Aprilie 2011 Mi-am semănat cu liniște grădina, Ce bucurie m-a cuprins nu știu! Ascultă cum se zbenguie lumina- E devreme-acum ori e târziu? Mi se-nfioară apostolic mâna, În sinea ei sămânța e-n zadar, De când așteaptă dinspre cer țărâna, Să-i fie jertfă pusă pe altar! Ea pentru tot ce este poartă „vina”, Cum vinovată-i Eva
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Din_scripturi_.html [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]
-
adevărați alpiniști. Pe partea de răsărit lacul este străjuit de crestele sterpe ale masivului muntos. Aici este un hotel, dar și un restaurant mai aparte, care pătrunde în apele lacului ca o lacustră. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasă și rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1490254299.html [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
izul acela de stofe si materiale textile care le intrase pană și în suflet. Stăteau pe o bancă. Florile multicolore își revarsau, generoase, parfumul îmbătător purtat de vântul blând al după-amiezei. Afară era soare și frumos. Hărmălaia copiilor care se zbenguiau în scrâncioburi și tobogane îi dădea o poftă aprigă de viață. Își luaseră fiecare câte o înghețată și se alintau copilarește, savurând cu poftă vârfurile aromate și spiralate ce dădeau afară din cornetele pătate de promoroacă. Râdeau ca doua fetițe
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Franturi_de_viata.html [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
zise Mihăiță, băiatul mijlociu din vecini. - Mă scald eu întâi ! zise Vlăduț, băiatul cel mic. - Mă scald și eu, zise Ionuț. - Și eu, zise Anuța. Ce plăcere nebună i-a cuprins pe copii, să aibă atâta apă de bălăceală. Se zbenguiau prin apă, se stropeau, aruncau cu apă unii pe capul și pe hainele celorlalți. Și erau niște chiote ! ... După un timp, găsiră o groapă și mai adâncă, în care apa era chiar mai sus de genunchi. Dintr-odată, le veni
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1496213169.html [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
Rață este un discipol al clasicilor, ceea ce arar se întâmplă cu poeții prezentului. Face excepție accidental, spre exemplu, doar atunci când ispita unei zile de iarnă îi dă ghes să treacă hotarul cutumei: “Ninge.../ Ne cuprinde/ feeria/ steluțelor zglobii/ care se zbenguie/ în jurul nostru/ făcându-ne o favoare/ uluitoare,/ fără nicio trucare./ Noi/ le aplaudăm/ în doi.” (“Ninge”); sau, pentru a formula un jurământ iubitei, etapizat cronologic: “La început - / o zi,/ o săptămână,/ o luna, apoi - / un an,/ acum - o veșnicie/ sunt
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1454320236.html [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
ascunzi Doar un car ce trece-n grabă peste munții muribunzi. N-am să zăbovesc prin oaze rătăcite în tăceri, Am trecut cândva pe-acolo, pară-mi-se-alatăieri, Și-am lăsat lângă o piatră talismanul ce-l purtam Pe când setea și lumina zbenguiau din ram în ram. Referință Bibliografică: Din ram în ram / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1130, Anul IV, 03 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DIN RAM ÎN RAM de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Din_ram_in_ram_gina_zaharia_1391446183.html [Corola-blog/BlogPost/341173_a_342502]
-
unii dintre referenții volumelor anterioare) început cu trei ani în urmă („Eheu, fugaces tempore...!”), se înscrie, cu notele ei particulare, în “segmentul” de istorie literară contemporană ce mărturisește vitregiile unei epoci. Este epoca blestematului deceniu șaizecist (1950-1960) care și-a zbenguit ticăloșiile și nefericirea asupra unui popor blajin, deturnându-l de la rosturile sale. Chiar dacă viforul cumplit al acelei vremelnice urgii s-a stins în amurgul veacului trecut, “jurnalul” lui Grigore Gociu avertizează, ca o anamneză, că sechelele acelei nefericiri de import
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1474414228.html [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
de Gavroche m-ai desemnat pe scenă eternul peregrin penelul lui Picasso mi-a zugrăvit o mască de albastru cu ochi de gheață pe scena mea mă strâmb hidos jucând în rolul de paiață și prin găurile buzunarelor vagabondului se zbenguie vântul. Autoare-Maria Giurgiu Referință Bibliografică: Paiața / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2356, Anul VII, 13 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PAIAȚA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1497307355.html [Corola-blog/BlogPost/354016_a_355345]
-
jucăuș, cum se alintă prin iarbă, cu fel de fel de jucării. N-aș putea spune ce e mai hilar: strădania stăpânului, gurile-cască adunate...sau puștanii care furau, în fața poliției, din buzunarele curioșilor. Un lucru e clar însă: ogarul se zbenguie și pozează ... ca o divă! Trec în Parcul Poporului. E un adevărat colț de rai! Nu știu cine l-a aerisit și stilat așa...dar e divin! Când te gândești la cei dragi și plecați...într-un așa loc ți-i imaginezi
UN CEAS DE PROMENADĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_ceas_de_promenada_.html [Corola-blog/BlogPost/367166_a_368495]
-
să n-o trezească pe nevastă-sa și plecă spre poiana unde-și așezase Polizache șatra, la Poarta Gârii. Acolo țigănia era în toi, țiganii băteau la căldări, pirandele puseseră tuciul să cășcălească mămăliga, copiii pe lângă ele săreau și se zbenguiau. Duran se apropie de șatră, câțiva câini din căruțe îl luară la lătrat, dar el nu se feri, merse direct la meșterii care băteau fierul: -Unde e, mă, Polizache? -Da’ ce-ai boiarule cu el?- îl întâmpină o pirandă. -Am
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1456987962.html [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
răbdare, cu răbdare și cu răbdare. Dacă este sănătate, înțelegere, omenie, prietenie și credință, toate se rezolvă mai devreme sau mai târziu. Venită cu treburi la Suceava, am revăzut-o pe Simona în parcul Areni. Își supraveghea nepotul care se zbenguia prin preajmă. Era atât de concentrată, încât nu a observat că m-am așezat pe bancă lângă ea și că o cercetez cu privirea. Nu am deranjat-o. Aveam timp. La un moment dat, mi s-a părut că fruntea
TĂLMĂCEŞTE, DRAGOMANE! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 by http://confluente.ro/Talmaceste_dragomane_.html [Corola-blog/BlogPost/342996_a_344325]
-
amândouă cu aceeași emoție, sincronizate de parcă eram după lungi și grele repetiții în vederea unui spectacol. Vocile ne tremurau, lacrimile, stăpânite la început, au depășit stavila pleoapelor și curgeau din izvorul nesecat al inimii. Nepierzând instinctiv din ochi copilul care se zbenguia fericit în preajma noastră fără grija zilei de mâine și de azi, ne ștergeam lacrimile care nu se mai opreau. Aveam, parcă, amândouă câte o stâncă în gât și, nemaiputând recita, am tăcut. Era tăcerea DURERII de milenii pe care am
TĂLMĂCEŞTE, DRAGOMANE! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 by http://confluente.ro/Talmaceste_dragomane_.html [Corola-blog/BlogPost/342996_a_344325]
-
dansa deasupra grădinii, apoi se așeza lin peste flori... Alteori, ascultam glasul salcâmilor înalți cu ramurile grele sub povara ciorchinelor de flori albe prin care alergau grăbite albinele, cu "coșurile" pline. Noaptea, înainte de culcare, ascultam șoapta ierbii, prin care se zbenguia vântul ștrengar și închizând ochii mă lăsam învăluită de parfumul suav al florilor, de clinchetul clopoțeilor încărcați de rouă și de lumina blândă a stelelor. Grădina, mi-a oferit muzica sa și puterea de a visa... Culorile florilor erau sunete
GRĂDINA FERMECATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Gradina_fermecata_floarea_carbune_1355303425.html [Corola-blog/BlogPost/365762_a_367091]
-
câmpuri se așternu un covor de verdeață uriaș,smălțuit cu milioane de floricele de diferite culori și nuanțe, prin care se jucau gâze cu mantii multicolore, sidefate. Păsările din urma alaiului începură să țipe de bucurie, să cârâie, să se zbenguie și să alerge de colo-acolo. În marșul lor victorios, vestitorii Primăverii intrară în pădure, unde le pieriră cântecul, când văzură ce dezastru făcuseră slujitorii Iernii. Mulțime de copaci cu crengile rupte gemeau, cu trunchiurile sfârtecate sub loviturile de bici
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424333971.html [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
tot mai srălucitor. Mugurii, firavi, dar plini de vitalitate, sparg în mod miraculos coaja groasă a copacilor și ies la lumină. Toate florile și plantele își scot mlădițele din pământ cu poftă de viață. Animalele ies din hibernare și se zbenguie fericite prin verdeața proaspătă a pădurilor în extaz. Femelele tuturor speciilor de animale își nasc puii și îi hrănesc cu un soi de dragoste instinctuală. „Dumnezeu n-a creat toate aceste lucruri ca să le lase să trândăvească...Astrele și planetele
PRIMĂVARĂ, MAMĂ ŞI MOARTE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1464787361.html [Corola-blog/BlogPost/385273_a_386602]
-
deosebită urgență, întrucât pare să zacă ireversibil îngropată sub mormane de reziduuri. Așa se face că bucuria unui transparent, cromatic spectacol de cuprinzătoare gânduri devine îngheț și tene-bre menite a se destrăma în adâncul pământutului: „odată-ți vedeam gândurile plutind,/ zbenguindu-se în toate culorile./ Acum - le văd cum coboară încet,/ spre răceala înmănușată de beznă./ Le simt cum curg prin inelul de foc/ce se topește și el/ înlăuntrul pămâtului lăsând în urma lui doar un cuvânt: cu-vântul“ (Odată, de
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1457192104.html [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
e de ajuns una singură pentru ca omul să cunoască pe deplin fericirea! Dragii mei, de ce să ne învrăjbim, de ce să ne îngâmfăm și de ce să purtăm necaz unul altuia, haidem mai bine în grădină, să ne plimbăm și să ne zbenguim, să ne iubim între noi și să ne lăudăm, să ne îmbrățișăm și să binecuvântăm bunătățile vieții!” “Fiul dumitale nu mai are mult de trăit, i-a mărturisit doctorul mamei mele, care ieșise cu el în cerdac să-l petreacă
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1475843247.html [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
adevărați alpiniști. Pe partea de răsărit lacul este străjuit de crestele sterpe ale masivului muntos. Aici este un hotel, dar și un restaurant mai aparte care pătrunde în apele lacului ca o lacustră. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasă și rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 by http://confluente.ro/Transfagarasanul_si_splen_ion_nalbitoru_1369562557.html [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
Îmi ciulesc urechile, poate susură sau poate licăre vreo soluție cum să îmi îmbrac gândul care mă-mboldește mereu. Când mi se pare că întrezăresc ceva, imaginile îmi vin parcă virusate. De la o vreme, pe canavaua unor întâmplări, încep să zbenguie și să se închege niște idei, iar mai apoi, chiar să prindă ceva culoare. Dar ideile sunt fluide, curg și nu știu pe unde se ascund. Încerc iar să le găbuiesc. Dau să le prind și-mi scapă printre degete
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_talentul_elena_buica_1344324688.html [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
sosit Primăvara, fiica lui Soare-Împărat și în acel sat al Speranței, unde pomii îmbrăcaseră straie de floare, casele râdeau prin ferestre, grădinile zâmbeau cu sclipiri de floare și joc de fluturi, fetele cântau de dor pe prispe, iar copiii se zbenguiau cu iezii și cu mieii. Numai căsuța Durerii, de la marginea satului, avea ferestrele triste, iar grădina pustie și uscată. Pe prispa casei, maica Durere stătea pe un scăunel, rezemată în baston, privind îngândurată în gol. Izvorul lacrimilor îi secase. Din
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427009185.html [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
avut noroc că nu mi s-a întâmplat nimic, însă acum, când îmi amintesc de imprudența și ignoranța mea față de eventualele pericole, mă înfior. Ajunși la vechea cabană, după vreo două ore de mers, obosiți, mai ales eu, care mă zbenguisem înotând prin tot felul de nămeți, am servit câte o cană fierbinte cu vin fiert cu scorțișoară, apoi ghidul ne-a făcut poze cu grupul. Drumul de întoarcere a fost într-un ritm mai alert, dar plimbarea și întreaga excursie
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444995235.html [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
mărgăritare lichide surâzând diafan razelor calde de aur ce le alintă cu gingășie parfumul se umple de miresme văzduhul. Pe câmpuri pământul sfetnic bătrân așterne la picioare domniței covor mătăsos din verde smarald smălțuit cu flori diafane; pe islaz se zbenguiesc jucăuși mieii și alături în crâng s-au angajat într-un concert spontan mierle, prigorii, pițigoii și vrăbii și lucrează febril la construit cuiburi poporul înaripat al pădurii; ciutele cu ochi umezuri și își alintă duios iezi pășesc catifelat prin
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1488411212.html [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
avut noroc că nu mi s-a întâmplat nimic, însă acum, când îmi amintesc de imprudența și ignoranța mea față de eventualele pericole, mă înfior. Ajunși la vechea cabană, după vreo două ore de mers, obosiți, mai ales eu, care mă zbenguisem înotând prin tot felul de nămeți, am servit câte o cană fierbinte cu vin fiert cu scorțișoară, apoi ghidul ne-a făcut poze cu grupul. Drumul de întoarcere a fost într-un ritm mai alert, dar plimbarea și întreaga excursie
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1399829280.html [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
prietenul meu, părintele Ghiță - așa îi spuneam noi în intimitate - îmi era oaspete. Venea și se instala la mine ca la el acasă. Și ne simțeam bine. Și eu, și el. Uneori, când rămâneam singuri, dădeam în mintea copiilor: ne zbenguiam, ne băteam cu perne și făceam fel de fel de trăsnăi. Asta poate poate pentru că nici eu, nici el nu am avut tinerețe. Cu prilejul acestor vizite, casa mi se transforma în chilie de duhovnic și în loc de pelerinaj. Venea multă
RECENZIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 by http://confluente.ro/_viata_parintelui_calciu_dupa_marturiile_sale_si_ale_altora_recenzie.html [Corola-blog/BlogPost/350496_a_351825]
-
Recreația grădinii “ atmosfera este de relaxare activă, fiecare obiect identificându-se prin ceva specific; fie aspect, fie activitate, adecvate momentului și anotimpurilor, premise în veritabile definiții ale bucuriilor copilăriei:” Ne scăldăm în apa rece/ până când se lasă seara/ și ne zbenguim pe vale/ cât este de lungă VARA.“( “Anotimpul jocului “. Pag. 10.). Spontaneitatea, surpriza, inventivitatea, emoția senzațiilor noi, totul se rotește ca într-un carusel pus în mișcare de elanul și îndrăzneala riscului. Hazul se regăsește în situații neașteptate ale căror
TITINA NICA ŢENE- ANOTIMPUL JOCULUI , CRONICĂ DE ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Titina_nica_tene_anotimpul_jocului_al_florin_tene_1327909682.html [Corola-blog/BlogPost/360576_a_361905]