157 matches
-
a dreptul imposibil, bariere nenumărate, de limbă asimilată în inflexiunile sale morfologice și sintactice cele mai sensibile, de credință, de credibilitate și de morală aproape opusă, mod de gândire fără repere tabu cum fuseseră învățați, spilcuiala și emfaza gălăgioasă, zeflemitoare, zbenguiala strofocitoare, de care ei ca popor nu au avut cunoștință, sunt piedici aproape insurmontabile. În fața unei exprimări dezinvolte a “trăsăturilor” compatrioților lor, unele de o “nereținere” aproape impudică, “cotizând” încă la nostalgiile după un trecut bucolic, Navajo își fac prietenii
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
și oameni se împânzesc pe zare, Strâns împletiți statornic cu micile ogoare, Ori presărați în glumă printre livezi de pruni, La margine de tufe pitice și aluni, Cu umbra, iarbă naltă de Șurlicaru, Când zile de „cuptor” arată calendaru', Și zbenguieli prin apa ca gheața în gâldan, Ca o ceremonie în fiecare an.... Dar clăci în nopți de iarnă cu pulberi viscolite, Și horele-n duminici de vară însorite, Călușul, plugușorul, ursarul, caloianul, Veneau înălțătoare și luminau tot anul. Cum țuica
PRIN SITA AMINTIRII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350903_a_352232]
-
pufoși și delicați, Cum stau pe mine așezați. Eu îi alint, că sunt frumoși, Iar ei încep să cadă jos. Azi fulguiește minunat, Ca-ntr-o poveste ne-am aflat, Căci fulgișorii mari, zglobii, Par vii steluțe argintii. După atâta zbenguială, Au reintrat în amorțeală Și pe pământul înghețat, În fin omăt s-au transformat. Mantia albă, pufoasă, Pe copii i-a scos din casă, Voioși în grup s-au aranjat, Un om de nea au ridicat. Zăpada este bogăție Și
ZĂPADA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368853_a_370182]
-
îl privi cu ochii larg deschiși, încercând să priceapă sensul cuvintelor. Iar odată cu trecerea timpului, cuvintele tatălui prindeau un sens din ce în ce mai deslușit și mai greu de suportat. Tot mai anevoie reușea să-și potolească neastâmpărul trupului, înăbușindu-și cu greu zbenguiala juvenilă. Înconjurată de verdeață,femeia dormita în liniștea cartierului rezidențial. Florile curtate de gâzele păreau să fie în concert. Soarele devenise pur și simplu de nesuportat. Cu brațele dezgolite, un băiețel cu păr blond, cârlionțat, irumpse prin ușa de la intrare
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
uitat de joacă ei au încă lumea lor pe rând stăpânii leapădă ziare e uimitor strigătul lor ca al unor submarine ce se scufundă într-o lume ce se afundă în secrete ei cățeii cu urechiușe ca niște fluturi în zbenguiala lor vor să-și dezvăluie toate secretele oamenilor Referință Bibliografică: antene și căței / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1184, Anul IV, 29 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ANTENE ŞI CĂŢEI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353542_a_354871]
-
2014 Toate Articolele Autorului Mihai era prietenul lor și fiind concentrate asupra discuției despre Ionuț, nu-l observară. Acesta ajunsese de puțin timp la câțiva pasi de ele și ascultase discuția lor. Râdea mai mult de ceea ce auzise, decât de zbenguiala lor și de aceea li se adresase așa. Era puțin mai scund decât Ani, cu părul șaten și creț până în dreptul umerilor. Avea ochii mari și căprui, nasul cârn și buzele cărnoase, nuanțate cu un roșu aparte. Era îmbrăcat într-
PARTEA A DOUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353509_a_354838]
-
soția lui,așezată alături,ocupată fiind cu croșetarea unui pulover pentru soțul său.Ce-i doi bătrâni erau singuri pe lume și se bucurau de prezența mea știind că eu le alungam singurătatea și de pe această prispa surpata,urmăream împreună zbenguiala copiilor de pe stradă și ne minunăm de energia cu care se bucurau de copilăria lor ce va trece asemeni unei adieri de primăvară. Și închid ochii pentru a opri amintirile ce ma îneacă în aroma lor de mosc și realizez
LIVADA CU CIREŞI de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352778_a_354107]
-
fiecare nuanță a gustului, cu seriozitatea unei mironosițe de la templul zeiței gustului desăvîrșit. Am scos grătarul în curte și Carina a cărat surcele, bătea vîntul, am aprins focul totuși, implorînd-o pe zîna primăverilor zburdalnice a lui Botticelli să-și oprească zbenguiala pentru o vreme, sau să ne ocolească, pentru că avea destule dealuri împrejur peste care să-și rotească poalele de adolescentă zburdalnică. Domnul avocat era fericit, îl simțeam că era așa, în vreme ce mă gîndeam că și Botticelli și Fra Filippo și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
și am fixat-o pe draga mea cu umerii de barcă. Foarte ușor, cum înotam amândoi, doar dând din picioare, s-a putut produce cuplarea corpurilor noastre tinere și dornice de nebunii. Nebuneala s-a desfășurat cu mult zgomot și zbenguieli din partea Mirunei, care își mișca ritmat picioarele și fundulețul. „Suntem nebuni! Suntem nebuni!” striga, ținând să stea mereu în “opoziție” până când, din nou, a luat foc “praful de pușcă”, producând explozia “bombei” în cele două corpuri. Încremenisem într-o lungă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
nu mai există. Ce mai rămâne? „Dorul ! Dorul de acele meleaguri înstrăinate... Iar mie, dorul de copilărie, dorul de cei plecați, dor de locurile unde mi-am petrecut copilăria, locuri cu natura și cu arhitectura lor mult îndrăgită, dor de zbenguiala copilului care eram, dor de anotimpurile prin care treceam... Dor și iarăși dor !” Vavila Popovici lasă să cadă cortina. Doar aparent, pentru că deși „începe să se aștearnă uitarea..., din când în când îmi apare chipul mamei ceresc. Câteva diamante de
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
și care se înnegrește pe zi ce trece, cu porțiuni de scrob adăpostite unde nu bate soarele, să-și mai lungească agonia, cu muguri care pocnesc ca niște flamuri, anunțând trezirea la viață a naturii. Cu țânci care ies la zbenguială, deși nu este cald încă. Și cu vânt subțire, se schimbă sângele, ca vinul care începe din nou să fiarbă și, mai departe, cu arături, semănături, sapa la umăr și hai din nou pe câmp, alt an, ciclu nou, și
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]
-
pură, inocentă, nealterată, în permanentă stare generativă, lumea boabei și-a fărâmei. Anotimpurile toate au fost create doar pentru a oferi ingenuități infantile prilej de joc și inspirație. În specificul fiecăruia, copiii descoperă valența ludică precum șoaptele naturii renîviate-n primăvară.Zbenguiala răcoroasă a apelor verii, beția aromelor învăluite în aburii toamnei, zborul avântat pe luciul înghețat al iernii. Ocrotitoare și înțeleaptă, natura își armonizează anotimpurile așternute cu generozitate la picioarele micilor demiurgi în bătălia și victoria asupra prozaicului: Înflorind într-o
TITINA NICA ŢENE- ANOTIMPUL JOCULUI , CRONICĂ DE ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360576_a_361905]
-
nu se piardă, la streașina șoprului unde sălășuiau animalele, el a scos vitele din obor - două vaci, un mânzat, doi viței - și împreună cu nașă-sa au mânat turma spre izlaz, locul cu iarbă deasă. În amintirile lui, același meleag de zbenguială cu prietenii, copii de toate vârstele ai satului, care erau destui. În acel an vara fusese secetoasă. Nici știuleții porumbilor nu crescuseră cum trebuie. Rămânseseră capete de cocoș. După ploile din luna august, natura se schimbase, iarba reînverzise și vitele
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
doi păcurari se îndreptară spre umbra alesă. Vitele flămânde smulgeau fără alegere iarba crudă, mestecând-o sumar și înghițind-o cu nesaț în burdihanele veșnic nesățioase. Vițeii, ca niște plozi neastâmpărați, cu cozile ridicate, alergau în jurul lor întrecându-se în zbenguieli și din când în când căutau la ele pentru a mai suge lapte din ugerul golit de curând. Dorința lor era zadarnică fiindcă în loc de îngăduință, acum erau împinși cu piciorul de maicile lor, pentru ei o atitudine neobișnuită. Motivul? ...de
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
nu mai există. Ce mai rămâne? „Dorul ! Dorul de acele meleaguri înstrăinate... Iar mie, dorul de copilărie, dorul de cei plecați, dor de locurile unde mi-am petrecut copilăria, locuri cu natura și cu arhitectura lor mult îndrăgită, dor de zbenguiala copilului care eram, dor de anotimpurile prin care treceam... Dor și iarăși dor !” Vavila Popovici lasă să cadă cortina. Doar aparent, pentru că deși „începe să se aștearnă uitarea..., din când în când îmi apare chipul mamei ceresc. Câteva diamante de
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
de aburii de tequila plină cu râme și de whiskeyul cu gust de ploșnițe intrate în menopauză). Cine dracu sună la ora asta matinală? Abia e 10. Ăștia nu știu că unii se mai și odihnesc, după o noapte de zbenguială cu parfumuri de tâțoaie? Întind mâna cu greu (îmi amorțise cât am ținut-o sub același cap deștept), dar taman atunci s-a oprit muzichia. La dracu!, zic, bine că s-a răzgândit și mă întorc pe partea cealaltă, nu
BANII, ĂŞTIA..., LUA-I-AR DRACU ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341940_a_343269]
-
A mai venit și când a înstrăinat doi dintre cățeluși. Al treilea a rămas acolo, în curte, spre bucuria mamei, a vecinilor, dar mai ales a copiilor care-l vedeau crescând de la o zi la alta și-i urmăreau încântați zbenguiala. Îl strigau Puiul de Lady și aveau grijă să-i adune resturile de la masă și să i le dea peste gard. Ba îi aruncau și jucării pe care cățelul, inteligent, învăța repede să le folosească spre deliciul celor mici, dar
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
și am fixat-o pe draga mea cu umerii de barcă. Foarte ușor, cum înotam amândoi, doar dând din picioare, s-a putut produce cuplarea corpurilor noastre tinere și dornice de nebunii. Nebuneala s-a desfășurat cu mult zgomot și zbenguieli din partea Mirunei, care își mișca ritmat picioarele și fundulețul. - „Suntem nebuni! Suntem nebuni!” striga, ținând să stea mereu în “opoziție” până când, din nou, a luat foc “praful de pușcă”, producând explozia “bombei” în cele două corpuri. Încremenisem într-o lungă
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
au lăsat în sufragerie unde a fost amenajată masa festivă totul așa cum rămăsese după plecarea musafirilor și au mers mulțumiți și obosiți la culcare. Era prima noapte pe care o petreceau în noua lor locuință. Chiar dacă erau obosiți după toată zbenguiala din timpul reprizelor dansante nu aveau motiv să nu înceapă noul lor proiect, cel de a deveni părinții unui bebeluș, indiferent de sexul acestuia, având posibilitatea și de a testa comoditatea patului din setul de mobilă achiziționat pentru dormitor. Cochetul
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343483_a_344812]
-
colecționez raze de lună, sclipiri de stele, lacrimi de orfani, zâmbete de bebeluși, fire de păr din barba lui Iisus, apusuri de soare, frunze din pomul interzis, suspine de văduvă, mângâieri de mamă, chinuri de mucenici, bujori de fată mare, zbenguieli de copii cuminți, silabe de rugăciune, bătăi de inimi înfrânte, iertări de păcate, pene din aripi de înger, săruturi de icoane, muguri de primăvară, zboruri de rândunică, fulgi de ianuarie, dureri de naștere, binecuvântări de preoți, urări de sănătate, parfumuri
PIESE DE COLECŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379126_a_380455]
-
unui copil la micul dejun! - Ce faci, Dovlecelul lui tăticu’? întreba acesta plin de entuziasm, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. - Uau, tati, mi-ai adus bomboane! și zicând această, îi sări fericită în brațe. După cinci minute de zbenguiala zgomotoasă, o puse pe Carol jos și-i spuse: - Dovlecelul meu, știi cât îmi ești de dragă, da? Carol dădu afirmativ din cap. - Tați te iubește mult, mult, dar acum nu mă mai pot juca cu tine. Mă duc să
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA! de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380388_a_381717]
-
simtă frigul. Apucaseră chiar să clădească o jumătate de om de zăpadă, strâmb și vai de capul lui, săracul, dar cui îi păsa? În ochii lor, era cel mai frumos de pe fața pământului! - Haidarăți la masă, că vi-i bugăt zbenguiala pe ziua de azi! Executarea! strigă hotărâtă mama din ușă. Era o femeie de cel mult un metru și jumătate înălțime, destul de voinică și autoritară atunci când era cazul, altfel nu ar fi făcut față „armatei de prunci” lăsată în grijă
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
au lăsat în sufragerie unde a fost amenajată masa festivă totul așa cum rămăsese după plecarea musafirilor și au mers mulțumiți și obosiți la culcare. Era prima noapte pe care o petreceau în noua lor locuință. Chiar dacă erau obosiți după toată zbenguiala din timpul reprizelor dansante nu aveau motiv să nu înceapă noul lor proiect, cel de a deveni părinții unui bebeluș, indiferent de sexul acestuia, având posibilitatea și de a testa comoditatea patului din setul de mobilă achiziționat pentru dormitor. Cochetul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
-o boabă în ogradă. Nas, obrazul dat cu roșu, țuică fiartă pe reșou ! Poate-l întâlnești pe „Moșu” ca să capeți un cadou ... Doar o mâță ce-i udată tremurând ca babele, se zburlește supărată și-și scutură labele. După multă zbenguială, sau plimbare prin natură te cuprinde-o picoteală ... Ah, ce bine-i la căldură ! De Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: A venit Iarna / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2181, Anul VI, 20 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
A VENIT IARNA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374074_a_375403]
-
emoție cu care ea mă flata prin simpla sa prezență, îmbrățișându-i rotunjimea perfectă, sărutându-i înaltul cerului și mulțumindu-i cu recunoștință că în acea seară i-am simțit legăturile aproape filiale ce le împleteam împreună. Timpul, uimit de zbenguiala noastră, a uitat să mai strivească clipele și s-a oprit ca-n-tr-o fotografie vreme de câteva ceasuri, a surâs ușor și nu mi-a mai rostogolit vremelnicia, probabil simțind și el desăvârșitul festin la care lua parte fără voia lui
LUNA MĂRITĂ ŞI MAGIA EI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348319_a_349648]